Sînt fripturist şi nu mi-e ruşine: dă-mi, băi, cadoul pentru presă! Unde pleci cu el?

LATER EDIT: Mai jos este punctul de vedere al omului de presă nemulţumit de colegii de breaslă. Nu vorbesc în calitate de blogger. Blogul este doar mijlocul de publicare. Vreau ca acest lucru să fie delimitat clar, să nu existe neînţelegeri.

4 octombrie 2007, deschiderea Salonului Internaţional de Automobile Bucureşti. Zeci de jurnalişti claie peste grămadă, zeci de camere video şi aparate foto, acreditări peste acreditări sau lipsa totală a lor. Maşini tari şi fete mişto, bucuria fotografilor. Cafea şi suc moca la Centrul de Presă, aperitive de toate soiurile, frigărui şi alte soiuri de mîncare la fiecare stand în parte, fericirea pişcotarilor.

Am făcut introducerea în atmosfera primei zile la SIAB 2007. La început, toate bune şi frumoase, mai ales fetele. La scurt timp, conferinţele de presă după care mi-a fost ruşine să mai spun că sînt ziarist. De ieri, Mihăileanu renunţă la titluri gen ziarist, jurnalist şi adiacente. O să-şi spună, cel mult, dătător cu semnătura la gazetă. Pentru că jurnaliştii/ziariştii români sînt nişte fripturişti ordinari, nişte pişcotari flămînzi care, la salarii de peste o mie de euro, se cacă pe ei la două feliuţe de salam întinse pe-o felie de pîine. Mi-e ruşine de ruşinea lor, cărora nu le e ruşine de ruşinea noastră, cei care mîncăm acasă cînd ne e foame, ne cumpărăm tricouri cînd avem nevoie şi nu împărţim coate colegilor pentru un pix care costă jumate de leu.

Conferinţa Dacia. Am ratat-o, eram cu Alex Gugoaşă, de la Standard, aşteptîndu-l pe Franz Jung, presedinte BMW Group, pentru un interviu. Fotoreporterul de la Standard nu ajunsese, iar Alex mă rugase să îi fac cîteva poze. Dacia şi-a ţnut conferinţa, a anunţat camioneta, a dat cadouri jurnaliştilor: o mapă de presă şi o geantă de voiaj mare, albastră, inscipţionată cu alb. Au fost împărţite 150 de bucăţi şi tot se mai găseau unii care să ceară. Gurile rele spun că s-au împărţit, de fapt, 400 de genţi.

Conferinţa Hyundai. Intro artistic, prezentare model nou, încă un moment artistic, dezvelirea noului Hyundai i30, “Vă invităm la o gustare“, deşi invitaţia nu mai era necesară. Cîteva zeci de jurnalişti se îmbulzeau la o uşiţă. Se împărţeau cadouri pentru presă: o punguliţă cu mapa de presă şi o trusă pix-stilou. Un aşa-zis jurnalist, român neaoş, venit mai tîrziu, împarte coate în grămadă. Deşi venit mai tîrziu, se bagă în faţă, printre cei ajunşi mai devreme: “Ce te bagi, bă, muistule? Dă-te-n pula mea de-aici, că-ţi mai fut şi una!“. Auzit de alte zeci de oameni, printre care şi oficiali ai Hyundai România. Omul vizat de înjurătură îi face loc.

Celălalt mai împarte căteva coate şi ia punguţa. Iese, mai aşteaptă un minut şi intră să mai împartă o serie de coate. Ia şi punga cu numărul doi lăsînd încă o carte de vizită. Ar mai intra, dar realizează că deja l-au văzut ceilalţi că a luat mai mult decît trebuie. Urmearea? Agaţă cel mai mare platou de pe masă şi începe să-şi pună mîncare: una în farfurie, una în gură, una în farfurie, una în gură… Iese cu ditamai farfuria plină ochi. Nu ştiu cum îl cheamă, dar propun să-l botezăm Ghiţă Pişcot. E un personaj cu care o să ne mai întîlnim în prima zi a SIAB. De fapt, cu care o să ne întîlnim peste tot în prima zi.

Scap o remarcă lîngă vreo trei fotoreporteri: “Bă, ce ţi-e şi cu flămînzii ăştia!” Mi se răspunde: “Ce vrei, mă, dacă ne e foame? N-ar trebui să mîncăm? Sau cum?“. Ba da… trebuia să mîncaţi acasă, nu să băgaţi în voi ca nişte porci!

Conferinţa Mitsubishi. Următoarea pe listă, lansarea noului Lancer, un model superb, ceva mai ieftin decît nelansatul în România, Evo 10. Prezentarea de rigoare. Se amplasează nişte platouri cu ceva aperitive şi altele de-ale gurii. La stand se împart, contra cărţi de vizită, punguliţe. Alături, un bol cu stick-uri USB de 1 Gb, argintii, metalice, pe care toţi le confundă cu brichete. Cîteva sute de bucăţi. În trei minute nu mai rămîne nimic. Aud lîngă mine un capăt de discuţie: “Tu cîte ai luat, mă?, “Unul singur. De ce, trebuia să iau mai multe?“, “Bă, io am luat patru, du-te-napoi şi bagă mîna şi ia mai multe!“. Mi se face greaţă.

Ghiţă Pişcot se plimbă cu un platou uriaş, foarte mîndru de el. Crapă-n el ca un porc ce pare. Din cînd în cînd, face pauze scurte. Are gura plină, încearcă să înghită şi nu poate, se înroşeşte un pic, ochii i se fac cît cepele, devine palid, dar într-un final înghite. Zîmbeşte larg, mîndru că a reuşit să bage-n el tot. O ia de la capăt. Bagă-n el mai mult decît poate înghiţi, mai are-un pic şi se-neacă, dar le dovedeşte. Se simte un erou şi afişează din nou zîmbetul. Un zîmbet cam de vreo două ori mai larg decît cel antologic, al lui Iliescu.

Conferinţa Volvo. Moment artistic la Toyota, e prezentat noul Auris, se dezveleşte un concept-car Auris, se prezintă noul Lexus. Nu se împarte nimic presei. Lumea e dezamăgită. Foarte dezamăgită. Dar nu-i nimic, urmează Volvo, acolo tre’ să se dea ceva! Şi se prezintă noul Volvo, după care un reprezentant al companiei deschide un portbagaj. Buluc-grămadă: hai să luăm!

În jur de 30 de jurnalişti se înfing într-o maşină care începe să se mişte pe loc. Reprezentantul Volvo scoate un rucsac inscripţionat. Ghiţă Pişcot vine în viteză, împarte cîteva coate, pune mîna pe el şi-l smulge cu putere. El primul! Nu îmi dau seama dacă s-au împărţit mai mult de cinci, pentru că au fost chemaţi badiguarzii. I-au îndepărtat cu grijă pe jurnalişti de maşină, iar portbagajul a fost închis. Nu s-a mai dat nimic. Mulţi au mai dat ture, în speranţa că poate mai pupă ceva, au întrebat dacă, totuşi, vor primi ceva. N-au avut baftă, li s-a spus că nu mai există. Portbagajul a rămas tot închis, iar situaţia a devenit şi mai penibilă.

Conferinţa Kia. Lansare Cee’d, invitaţie la o gustărică. Oficialii Kia au auzit ce s-a întîmplat în spatele lor, la Volvo. Cineva a făcut imprudenţa să iasă cu cîteva punguţe (mapă de presă+tricou) şi să le lase pentru cîteva secunde jos. Au dispărut ca şi cînd n-ar fi fost. Au dat cîtorva jurnalişti pe care îi cunoşteau personal şi au închis uşa. Înjurături printre dinţi. Cum se poate aşa ceva? Preferenţiale? Şi totuşi, Ghiţă Pişcot s-a descurcat. A plecat şi de-aici cu ceva.

Conferinţa Rădăcini. La standul Rădăcini (dealer Hummer, printre altele), se prezintă H3 la un preţ promoţional: 37.000 € pentru pachetul de bază, fără nimic în plus. Se gîndesc prost să împartă ceva jurnaliştilor. O pungă cu mapa de presă şi macheta unei maşini. Altfel spus, o jucărie. Jucărie pentru care s-au îngrămădit cel puţin 40 de oameni, iar cînd s-au terminat… cum? n-a ajuns la toată lumea? Cred că nu mai trebuie precizat că unii au luat de două ori.

Dacă unele companii au oferit momente artistice, nici jurnaliştii nu sînt mai prejos. Urmează un clip simpatic, de vreo cinci minute, care evidenţiază calitatea de necontestat a ziariştilor noştri de primă mînă. O să îl vedeţi şi pe Ghiţă Pişcot la 1:30, iar pe la 4:30 o să îl revedeţi, de data aceasta cărînd ditamai punga. Pungă în care se regăsesc inclusiv de-ale gurii, luate direct de pe masă şi vărsate înăuntru.

[trilu-video]http://www.trilulilu.ro/subiectiv/87532a7cc25649[/trilu-video]

Pe Ghiţă Pişcot l-am revăzut, ulterior, cerînd o geantă la standul Dacia, chit că nu mai era niciuna de dimineaţă. S-a mulţumit cu o singură pungă mare. A vărsat în ea conţinutul cerorlalte patru sau cinci şi de-acolo… nimeni nu mai ştie ce s-a întîmplat.

Companiile tac. Pentru că li se pare normal să nu comenteze. Să se pună ei rău cu jurnaliştii? Am trecut pe la toate şi am cerut o părere. Un off-the-record, fără numele companiei, fără numele vorbitorului. O părere despre cît de nesimţiţi, de mîrlani, de flămînzi şi de nesătui sînt mîndrii noştri ziarişti. Răspunsurile mi s-au părut nu ciudate, ci şocante.

Oamenii din companii nu se miră de comportamentul mîrlănesc al celor care le calcă pragul cu legitimaţia de presă agăţată de gît. Pentru ei, aşa ceva e normal. Mi se spune că nu li se pare nimic ieşit din comun, că aşa se întîmplă de fiecare dată. Că nu e ceva neobişnuit. Că se obişnuieşte să se dea un cadou presei şi că tot timpul se îmbulzesc ţăranii cînd îi cheamă boierul să le arunce doi galbeni. O fi un obicei, dar E UN OBICEI PROST! Se fac singuri de rahat, după care se miră că se uită lumea urît la ei.

Mi se pare şocant ca nesimţirea specimenelor de felul ăsta să fie tratată cu indiferenţă, ca şi cum ar fi ceva normal. Aşa cum spunea şi Gugoaşă, ăştia sînt cei care ne fac breasla de rîs. Din cauza lor, şi noi, cei care mai avem un strop de demnitate, sîntem trataţi ca ei.

PS: Da, da, mi-e ciudă de nu mai pot că n-am fost în locul lor, să primesc plocoane. Mor de ciudă şi de oftică pentru că n-am plecat cu şapte plase pline ochi şi nu mai pot de nervi că nu fac parte din rîndul lor, profesioniştii într-ale înghesuielii, împărţitului coatelor, înjuratului celor care se bagă în faţă şi cerşitului. Nu vezi, nu mai pot de ciudă că, dacă mi-e foame, am mîncare acasă, că dacă vreau un tricou, mă duc şi mi-l cumpăr, că nu mi se scurg balele după un pix moca.

79 comentarii

  1. Gramo @ 5.10.2007, 3:16 pm

    omg, asta e cel mai tare post pe care l-am vazut in ultima vreme! si stii ca nu suntem pupatori de funduri; e chiar fain!

  2. Simple @ 5.10.2007, 3:47 pm

    Felicitari! De acord cu Gramo, cel mai bun post citit in ultima perioada.

  3. DeMaio @ 5.10.2007, 3:51 pm

    Un singur deserviciu ai făcut aici presei…acela de a spune că jurnaliştii au mii de euro salarii. Nu este nici pe departe aşa, nu am de gând să mă interesez de interesele pe care le serveşti, dar nu este aşa. În rest, ai dreptate până la capăt.

  4. Alex @ 5.10.2007, 3:54 pm

    da, aia e o generalizare proasta, am rectificat. mersi.

  5. PigBrother @ 5.10.2007, 3:59 pm

    Probabil sunt norocos ca nu m-am intalnit cu specimene d-astea pana acum. Probabil pentru ca merg doar la conferinte IT&C iar jurnalistii din sfera asta or fi mai spalati. Dracu stie.

  6. teo @ 5.10.2007, 4:01 pm

    din pacate personajele indicate sint penibile si sint multe si pe alte domenii. si nu fac onoare tagmei.
    felicitari pentru curajul de a nota. cred ca punerea la punct, cu glas ferm, chiar daca e singular (desi nu cred) in fata oficialilor ar avea cel mai mare impact.

  7. AlexD @ 5.10.2007, 4:06 pm

    foarte bun articol, foarte adevarat…nu inteleg de ce te miri atat de comportamentul unor jurnalisti
    offtopic: in descrierea la blog de sus, “This blog, tho full of F-words and similar, is supposed to host my rants and ramblings.” tho = though, asta daca nu cumva ai vrut sa zici altceva

  8. cinci @ 5.10.2007, 4:12 pm

    astia sunt ‘jurnalisti’? As fi putut sa jur ca-s oameni ai strazii sau cersetori.
    Am impresia ca, daca s-ar da o gustarica sau vreun cadou publicului larg la SIAB, efectul ar fi exact acelasi.

  9. gioni cheş @ 5.10.2007, 4:12 pm

    excelent post, cu un singur defect, care poate fi rectificat: vreau NUME de ziaristi si publicatii

  10. aparent @ 5.10.2007, 4:13 pm

    :))

    Eu am asistat acum cativa ani cand am organizat o chestie cu prodemocratia in Constanta. Se luau platouri de mancare cu totul, si erau unii care au venit fara sa aiba legatura, anuntati de colegi ca e mancare… Imparteam niste mape, a venit unul pe care il stiam personal si nu dadea impresia de marlan si mi-a cerut 3 mape, ca ne cunoastem. Sa il beep.

  11. Alex @ 5.10.2007, 4:23 pm

    gioni: pe cei mai multi nu-i cunosc, iar cei pe care ii cunosc nu fac din astea. dar ii recunosteai usor dupa legitimatiile atirnate de git
    AlexD: am facut niste modificari la template intr-o noapte si am pus o bucata de text, sa fie… e cea care era pe rantingdaily.com. o sa modific, mersi. si da, ala era “though” prescurtat :))

  12. Alex G. @ 5.10.2007, 4:25 pm

    In alte tari, de ce naiba se poate? Ca la noi… Deja sunt cunoscuti cei care vin la conferinte doar pentru haleala de dupa (sau chiar din timpul) si uneori deranjand mana de jurnalisti/jurnaliste seriosi/serioase.

  13. Victor Ciutacu @ 5.10.2007, 4:25 pm

    E o greseala enorma generalizarea ziarist/jurnalist. Aia-s pomanagii si punct.

  14. Kalkin @ 5.10.2007, 4:34 pm

    Mda, dar asa se procedează.
    Dacă vrei un articol pozitiv, cu mai mult de 2 rânduri bagi mana şi scoţi.
    Adevarat că e nasol pt toata lumea şi jenant. Dar când te obişnuieşti incluzi în buget la protocol şi aia e…

  15. Vlad Mereuta @ 5.10.2007, 4:43 pm

    Unul dintre cele mai bune posturi pe 2007.

  16. alexandru savu @ 5.10.2007, 4:48 pm

    Bun articolul. Tristă situația însă.

  17. weasel @ 5.10.2007, 5:02 pm

    Se pare ca asa sunt ziaristii din domeniul auto. Cum a zis si pigbrother, la eventuri de genul asta din domeniul IT&C, de obicei cand se ofera diverse premii sau chestii de genul asta gratuite, majoritatea participantilor nu se baga sau chiar refuza eventualele pomeni…

    Dar asta e, rumania is my/our very cool country ^_^

  18. InnOcente* @ 5.10.2007, 5:04 pm

    :)) Nu e prima dată când văd aşa ceva… aşa că nu-mi mai trebuie teren 😛

  19. runbaby @ 5.10.2007, 5:12 pm

    in calitate de organizator de evenimente, confirm veridicitatea postului si, fireste, felicit autorul. in calitate de fosta studenta la jurnalistica, pot spune ca prima conferinta de presa la care am ajuns in perioada de practica si care s-a terminat cu un fel de caft pe mancare (pe vremea aia inca nu se dadeau si pungi cu cadouri) m-a determinat sa nu profesez in presa…

  20. blowfish @ 5.10.2007, 6:21 pm

    Excelent articol dar te rog nu te opri aici.. ai putea face o filtrare printre acesti oameni…
    Ce se intampla cu oamenii din .ro devn din ce in ce mai putzini restul sunt scursuri

  21. shmeny @ 5.10.2007, 7:07 pm

    Am surprins si eu busculada de la volvo. se cutremura nu numai masina respectiva, ci tot cortul SIAB. sunt obisnuita de ani de zile cu magareala asta, dar atata rapacitate si meschinareala rar mi-a fost dat sa vad. Imi venea sa rad si sa plang in acelasi timp. Pe unde am crescut eu in presa, oamenii m-au invatat cu totul alte maniere. Dar nu toti au avut parte de educatie 🙂

  22. Alex @ 5.10.2007, 7:14 pm

    shmeny: si eu la fel, da’ vezi tu… nu peste tot se invata la fel.
    in alta ordine de idei, sorry ca n-am ajuns la conferinta Mercedes, da’ n-am reusit sa ma trezesc.

  23. sidryane @ 5.10.2007, 7:55 pm

    Vezi, de asta e bine sa mergi la conferinte (nu numai de presa) pe teme de economie:)
    Nu chiar oricine ajunge pe acolo… plus ca mi se pare ca-l stiu pe ghitza al tau, dar nu sunt sigura…

  24. sidryane @ 5.10.2007, 8:00 pm

    Nu-l stiu… confuzie cu alt Ghitza….

  25. shmeny @ 5.10.2007, 8:25 pm

    se iarta, alex, se iarta. de-abia m-am trezit eu sa ma duc :))

  26. Sabrina @ 5.10.2007, 10:05 pm

    PS-ul face tot articolul XD
    Oricum, comportamentul de genul asta il gasesti cam oriunde se da ceva pe gratis 🙁

  27. zoso @ 5.10.2007, 10:38 pm

    avem ce vota la roblogfest

  28. Vegetarianu' @ 6.10.2007, 12:05 am

    In trecutul post-decembrist am dat si eu cu pixul la gazeta, pe teme auto. Dar m-am lasat. Pentru ca si mie imi placea sa-mi cumpar singur tricouri si-mi placea sa mananc acasa. Singura data cand am acceptat sa primesc o “mapa de presa” cu un tricou, mi s-a batut obrazul ca “trebuia sa scrii si tu mai…stii tu cum”. Si mi s-a facut asa o lehamite… Pacat ca nu erau blog-uri pe vremea aia. BRAVO, Alex

  29. fulgerica @ 6.10.2007, 12:58 am

    Deci..fara cuvinte. Asta e realitatea? E foame mare…

  30. Piticu21 @ 6.10.2007, 7:28 am

    aoleu … ce dracu domnule? TU acum afli cum sunt jurnalistii ?!?!?!

    ETE LOL …

  31. crina @ 6.10.2007, 9:33 am

    cea mai jenanta situatie care mi-a fost dat sa o vad e legata de ceea ce ai descris tu. La o conferinta de presa, firma de PR care s-a ocupat de organizarea evenimentului, probabil cu multa experienta, dupa ce s-a uitat pe cartea de vizita a unui ziarist gen nea Psicot de care vorbesti, a refuzat sa il lase sa intre. Bineinteles ca omul s-a suparat tot el, a facut scandal si la sfarsit cand a vazut ca nu are castig de cauza a plecat indignat.

  32. Auggie @ 6.10.2007, 10:47 am

    E jenant ce se intimpla, dar asta e media auto, vrei sa se scrie frumos despre masina ta, atunci suporti termitele si atarnatorii.

  33. Bogdan @ 6.10.2007, 11:32 am

    faze de genul acesta au fost la toate standurile… in timp ce vizitam maserati doi baietei trec pe langa mine in mare graba si aud in urma lor: “bem aici, nu?”. Nu am auzit raspunsul dar sigur a fost da pentru ca in momentul urmator i-am vazut abonati la o sticla de jack, parca, la barul standului.

  34. Virgil @ 6.10.2007, 11:54 am

    media auto? astia ar trebui sa fie cu obrazul cel mai subtire.. va dati seama cum sunt cei de la ziarele pentru popor (alea cu stiri gen ora 5 si cu parasute dezbracate pe toate paginile, adica vedete, ma scuzati..); am cunoscut un ziarist de la un cotidian de genul asta (care cica are cea mai mare vanzare in Romania), cu un intelect subliminal si un nivel de instruire conform cu intelectul, si o maaaaaaaaaare stima de sine, ca sa nu zic altcumva.. e, acum sunt si filmati.. enjoy 😉

  35. radu @ 6.10.2007, 12:05 pm

    O singura nelamurire am. Nu mi-am dat seama, cititind lista articolelor tale din Standard, daca tu esti (si) jurnalist auto. Am vazut ca scrii despre orice, de la training-uri la filmul lui Mungiu, dar scrii si despre auto? Opinia mea e ca majoritatea jurnalistilor prezenti la SIAB n-aveau nicio treaba cu subiectul, in interes profesional. Asa ca pomanagii sunt si cei care se duc la SIAB in calitate de jurnalisti doar pentru a nu scoate 15 RON pt intrare. 🙂

  36. George @ 6.10.2007, 12:34 pm

    Touche! Felicitari! Mi-e groaza sa ma gandesc la faptul ca nu doar fripturisti fara foaie fac asta, ci si cei care chiar relateaza pe larg (ma refer la TV, unde incerc sa construiesc ceva impreuna cu reporterii cu care lucrez). Cred ca solutia de a permite accesul doar celor care primesc invitatii care sunt confirmate de redactie ar mai diminua fenomenul. Dar speranta moare ultima, nu? 🙂

  37. Alex @ 6.10.2007, 2:21 pm

    radu: eu nu scriu pe auto, n-am scris niciodata, nu e domeniul meu. eu mi-am luat acreditare pentru facut poze 🙂

  38. unchiu' BAU! @ 6.10.2007, 6:08 pm

    OMFG! ce jeguri….si cand ma gandesc ca-s student la jurnalism….
    oricum, majoritatea aveau chelii si burti si cam peste 30 ani…generatia veche…sper sa nu fie asa in viitor.
    gizăs!

  39. radu @ 6.10.2007, 6:59 pm

    Sa inteleg, asadar, ca daca nu ai avea acreditarea aia nu ai putea sa faci poze? Adica, daca ai merge ca simplu vizitator, cum o sa fac eu maine sper :D, nu ti-ar da voie sa faci poze?
    Chestia e ca acreditarile alea nu le primiti degeaba. Imi aduc aminte de un concert parca, la care, pentru a primi acreditare, jurnalistii trebuiau sa scrie nu stiu cate randuri despre eveniment. Si imi mai aduc aminte ca foarte multi jurnalisti sarisera de fund in sus ca sunt obligati sa scrie despre concert pentru a intra moca.

  40. adrian boioglu @ 6.10.2007, 10:50 pm

    sa vezi cum e la “conferintele de presa” anuale de la Administratia Portului constanta, sindicatul navigatorilor, Ecluza agigea si altele de genu. acolo ai sa vezi “corespondenti” de ziare care nici nu stiai ca exista. ei vin la confrinta, asculta motzaind bilantul anual al companiei in cauza dupa care maninca bine o ora si pleaca cu cite trei sacose pline.

    trist e ca ineinte erau numai mosi si babe (adik ziaristi din garda veche), dar acum cei mai tineri, care lucreaza pe la tot felu de fitzuici locale le-au preluat obiceiurile.

    si cred ca asa e peste tot in tara…

  41. Alex @ 6.10.2007, 11:19 pm

    radu: poti sa faci poze si daca n-aI acreditare. totusi, aia a fost prima zi si numai presa a avut (sau trebuia sa aiba) acces

  42. zvoner @ 6.10.2007, 11:43 pm

    lol, imbulzeala filmata de tine n-am vazut-o, dar am vazut calcarea pe picioare de la Hyundai, ceva cu adevarat incredibil. De departe, e adevarat.

    In schimb as avea ceva de spus si despre fotografii care faceau poze de la 10cm de balerinii din show-ul de acolo de nu mai putea vedea nimeni nimic, sau despre fotografii care l-au urmarit pe Tariceanu timp de 1 ora si cat a mai mers ala pe acolo facand poze in prostie, de fotograful care isi baga si isi scotea ca nu l-a prins pe premier atunci cand asta tocmai se aplecase sa se uite pe un geam, si multe altele…

    Marlania din pacate nu s-a oprit la vanatorii de cadouri (toti care lucram in marketing stim ca asta e o cutuma in evenimente, si in definitiv nu am de ce sa acuz un om care vine sa-si ia civilizat mapa de presa si cadoasul; in schimb am de ce sa acuz un fripturist care nu intelege nimic din ce-i prezint, nici nu il intereseaza, ci doar se bate pe mancare si cadouri).

    Ea s-a extins la ziaristii care le obligau aproape pe hostese sa le pozeze cat mai provocator, la unii PR-isi care erau deja morti de beti la nici 15 min de la incheierea lansarii, si la alti PR-isti care erau prea ocupati ca sa iti aranjeze un interviu sau ca sa iti ofere o informatie, desi rezolvasera de mult cu conferintele lor.

    SIAB-ul mi-a lasat un gust amar pe de-o parte tocmai pentru ca a semanat cu un mare balci in care toata lumea isi dadea masura amatorismului.

    Din fericire au fost si oameni care si-au facut profesionist treaba, si poate ca ar fi meritat sa scriem si despre ei. Atat la ziaristi, cat si la marketingii si PR-istii de partea cealalta a baricadei. Cei care se imbulzeau erau cam mereu aceiasi.

  43. Robert Adam @ 7.10.2007, 10:41 am

    Well, depinde din ce parte a baricadei privesti. Tot ce s-a scris aici este in mare masura adevarat, insa ar mai fi cateva aspecte de semnalat. Sunt jurnalist auto de 12 ani si am vazut cam toate saloanele auto ale lumii: peste tot e la fel, nu va inchipuiti ca fripturisti sunt doar romanii. Merita vazut cum oameni cu ceas Cartier la mana se bat pe un troller de la Seat sau pentru un breloc cauciucat.

    Problema trebuie vazuta si altfel: ca jurnalist auto care sunt invitat la o conferinta de presa dimineata la 9 30, nu vad nimic iesit din comun sa beau o cafea si sa mananc un piscot la invitatia gazdei. Si daca imi da o masinuta si un tricou le iau – nu are a face cu mia de euro salariu – nu le cer, ci mi se ofera. La fel, daca sunt invitat la 12 la Crown Plaza, ce sa fac? Sa nu mananc, desi mie invitatia imi incurca pranzul, pentru ca un alt coleg – care isi zice tot jurnalist – ma fotografiaza ca sa dea o mare stire cu fripturisti?
    Idem seara la 19, dupa o zi de munca.

    Asadar, dragi colegi, sa facem putina ordine: e frumos sa scriem despre Piscot asta (ca se cheama agarici sau altfel e mai putin important, ca vine de la ziarul “Flori de tei” sau “Gazeta” ori “Pro Sport” e totuna – insa sa nu ne indepartam de fondul problemei.

    Vina nu e a mea, eu sunt la jobul meu si e normal sa mananc si sa beau, fiindca stau 8 ore sau mai mult in SIAB, iar unele firme se gandesc sa ofere si ceva de mancare. Daca nu ar oferi, am merge cu totii si ne-am lua de la chiosc, nu? Si atunci am fi tot fripturisti probabil. Pai sa nu mai mancam, sa muncim doar.

    VIna e a celor care fac trierea la SIAB si la conferinte, unde intra tot felul de piscoti care nu au nici o treaba, vina e a redactiilor care dupa ce le pleaca un om nu stiu sa ii retraga legitimatia de presa, vina e a companiilor care fac conferinte de presa la SIAB in ziua cu public, a oamenilor de PR care nu stiu sa gestioneze situatia si asa mai departe. Sa nu bagam in aceeasi oala jurnalistul care mananca la pranz un pateu fiindca a alergat in jena aia de SIAB ca sa isi faca treaba, cu sacosarii care au ca unic scop in viata participarea la conferintele de presa.

  44. Robert Adam @ 7.10.2007, 10:55 am

    Si apropo de stick-urile USB de la Lancer, nu erau sute de bucati, erau fix doua boluri – deci maxim 100. Am luat unul si in general toti au luat cate unul, pana in momentul in care un mare jurnalist a strigat “sunt stick-uri”. Pana aici. In 30 de secunde au disparut toate, ba unul bagase doua maini in bol… A cui e vina? A celor de la Mitsubishi. Daca in punga care oricum s-a dat cu CD-ul si brelocul puneau si un stick, nu mai faceam caterinca de jurnalisti-fripturisti care iau stick-uri cu doua maini.

    Gata, m-am plictisit, dar mai bag una mica: la conferintele Porsche de a doua zi nu s-a dat nimic in afara de CD-urile de presa. Jur ca 80 la suta dintre jurnalisti fierbeau. Mergeau la toate conferintele una dupa alta, doar doar se va da un cadou ceva. Am vazut clar cum jumate s-au intors din drumul spre standul media, cand au vazut ca se dau doar mapele de presa… Pana la urma s-a dat, la Vehicule Utilitare, s-a tras la sorti o sapca. Am castigat-o eu, dar nefiind la fata locului s-a reportat care va sa zica. Atunci de unde stiu ca am castigat? 8 (opt) colegi jurnalisti mi-au zis in salon ca am ratat o sapca la VW utilitare. Pareau in mod vizibil mai afectati de pierdere decat mine. Asta e…

  45. Victor Ciutacu @ 7.10.2007, 12:45 pm

    Dumnezeule, cati prosti solemni care filosofeasa abisal pe o tema ieftina…

  46. Sorin @ 7.10.2007, 3:08 pm

    Un pomanagiu d-asta e tiganu ala care se ocupa de box, Selaru parca il cheama:))

  47. Caesar @ 7.10.2007, 11:47 pm

    Culmea e ca multi dintre fripturisti nici macar ziaristi nu sunt. isi fac legitimatii false, cu reviste gen “Fitoterapia”, in care cica au “pagina auto” si doresc acreditare de presa.
    oricum, povestile de aici sunt minore, inca nu le stiti pe cele cu adevarat “picante”. e loc de mai bine 🙂

  48. caruntuţ @ 8.10.2007, 12:08 pm

    am incaruntit pe langa astfel de specimene…

  49. Cristina @ 8.10.2007, 12:33 pm

    @Zvoner – aproape intru totul de acord cu comentariul tau, dar am si eu o nelamurire – de ce califici drept marlanie faptul ca un om de PR vrea sa iti dea o informatie sau sa iti aranjeze un interviu dupa conferinta de presa??? Adica, ce e in neregula cu asta?

  50. PaulaT @ 8.10.2007, 1:49 pm

    O istorioara similara. Un tip acreditat la banci. Bilantul anual al bancii … Evident se impart cadouri. Consistente. Ii vine randul sa isi ia punga dar zice: sititi va multumesc din suflet dar nu pot sa primesc. Am acasa 2 copii si daca merg cu un singur cadou se supara… Urmarea o intuiti, desigur – a mai primti o punga.
    Si chestia cea mai misto. Ziua directorului general. Invita toti redactorii sefi la un pahar. Evident ca apare si personajul in cauza, da are functie de conducere, salariul aferent, dar e primul la placinte. Si cand apare zice, tare sa auda toti: domnule director, din partea redactiei economice. Si ii da cadoul. Directorul il desface. Si incepe sa insire: o agenda cu sigla bancii x, un pix cu sigla bancii y, un press papier cu sigla bancii z… si asa continua intreaga lista. Sa iti vina sa vomiti, cand ii vezi asa fomisti.

  51. Bara Bogdan @ 8.10.2007, 1:56 pm

    Jenanta situatia acestor “colegi”. Pacat ca nu isi dau si ei seama de chestia asta. Culmea e ca se mai si lauda cu astfel de “reusite”.
    Si totusi nu-l inteleg pe Ciutacu care este problema lui?:-??
    Oare se simte cu musca pe caciula? Oare asa era si el inainte sa ajunga “redactor sef” (nu merita sa i sa atribuie aceasta functie fara ghilimelele de rigoare). Sau poate asa e in continuare. Vom vedea.

  52. zvoner @ 8.10.2007, 3:20 pm

    Cristina, nu ai citit bine, sau m-am exprimat eu prost… 🙂
    “Sunt prea ocupati ca sa”, i.e. nu aveau timp sa-si faca meseria de PR-isti, adica sa te puna in legatura cu oficialii de la ei din firma, si asta dupa ce se terminasera conferintele de presa, deci cand erau mai relaxati.
    Nu era vorba de marlanie din partea lor (mai putin cei care s-au imbatat), era vorba ca preferau sa stea la un piscot cu colegii, gemand de plictiseala daca veneai, ca ziarist, sa-i intrebi de una sau de alta.
    Repet, din fericire majoritatea au fost super profi. Uscaturile insa…

  53. Mircea Mester @ 8.10.2007, 4:51 pm

    SIAB-ul a avut si alte momente penibile. Nu toate au fost insa legate de jurnalisti. Care jurnalisti erau in majoritatea lor de la cu totul alte publicatii decat cele auto.

  54. idanca @ 8.10.2007, 5:36 pm

    Ce spui tu, Alex aici e un fenomen cunoscut in breasla, la care intr-o masura mai mica sau mai mare toti am contribuit in cariera noastra. Eu insumi, imi amintesc o lansare de bere prin 1997, toamna, de la care am plecat cu buzunarele pline de fisticuri. Student fiind, la filosofie, nu-mi permiteam, pe salariul de ziarist, sa beau bere cu fistic!!! Si la fel de sincer sunt cand vreau sa spun ca ce-am vazut atunci la Opera Romana m-a dezgustat intr-atat ca in urmatorii zece ani de presa n-am mai vrut sa merg la niciun alt eveniment similar. Asa ca, ce scrii tu Alex e foarte adevarat. Cu o conditie, sa recunosti ca si tu insuti ai facut cel putin odata in cariera la fel, toti fiind, mai mult sau mai putini vinovati de acest rusinos fenomen, care, sincer il credeam disparut odata cu crestera salariilor din presa.

  55. m.incorporated @ 8.10.2007, 5:41 pm

    Sunt organizator de evenimente intr-una din companiile de PR autohtone si vreau sa spun ca acest articol mi-a mers la inima. Pana acum credeam ca am o problema ca sunt prea drastic cu majoritatea jurnalistilor. Si colegele de la media ma credeau deplasat. Am organizat zeci de evenimente dintre care vreo 40% cu participarea jurnalistilor. In afara de jurnalistii de pe IT&C si cei de la cateva publicatii, restul sunt niste flamanzi si ordinari. Si frustarea mea cea mai mare este ca toata lumea ii priveste cu teama ca nu cumva sa scrie ceva de rau. Hai siktir…

  56. AndreiRN @ 8.10.2007, 8:30 pm

    Romanul isi arata “calitatile” la fiecare ocazie si este uimitor cateodata cat este de inapoiat si primitiv.
    Personal am asistat cum un grup de oameni maturi, cand au auzit de “mancare free” in lupi s-au transformat si dand din coate au ajuns in fatza ca sa iasa de acolo cu amandoua mainile pline si mai tineau si ceva in gura. M-am simtit rusinat si cand i-am intrebat mi-au raspuns ca trebuie sa fi iute ca sa iei bucatile cele mai bune si ca daca e gratis dece sa nu profite de ocazie.
    Eu nu stiu cine ia crescut pe astia si unde au fost educati dar pe mine ma strangea de gat tata daca ma comportam asa.

  57. Gran Turismo @ 8.10.2007, 9:04 pm

    Nu am apucat sa citesc toate reply-urile la acest articol, dar pot spune, ca jurnalist, ca imi pare extrem de bine ca am avut ocazia sa lipsesc de la Ziua Presei. Imi este rusine de ceea ce se intampla. Pot spune insa ca nu numai jurnalistii procedeaza in acest fel. Am asistat la “tz” lansari si am observat acelasi comportament din partea unor oameni de la care tot poporul asteapta multe… degeaba. Despre aceste manifestari mi s-a povestit chiar de catre unii reprezentanti ai importatorilor, iar tonul nu a fost deloc unul cu care sa ne laudam… Pacat si rusine!…

  58. alexandru petria @ 9.10.2007, 8:58 am

    Ai dreptate, dar stii ca nu toti ziaristii sunt asa.
    Nici eu nu pot sa uit impresia pe care mi-a lasat-o, in urma cu mai mult de zece ani, participarea la receptia incheierii mandatului ambasadorului Austriei. Acolo politicienii s-au dat in stamba, mai ca ziaristii, razand platourile ca pe vreme de foamete. Mi-a fost jena vazand privirile functionarilor ambasadei.

  59. ioana @ 9.10.2007, 9:44 am

    In general, un martian privindu-ne, ar concluziona ca suntem un popor de fomisti.Recent, am participat la o conferinta pe teme medicale.Nu era nici o diferenta:acelasi “omor”la mancare, pixuri,mape,etc.Am ramas cu un gust amar.In plus, am fost privita cu mila ca nu m-am inghiontit impreuna cu multi altii.De…

  60. Cristina @ 9.10.2007, 10:26 am

    @Zvoner – Ups, my bad 🙂

  61. Razvan @ 9.10.2007, 10:28 am

    In dimineata asta ma miram de semenii mei mai putin educati care au plecat de la SIAB cu brichete si scrumiere, furate din masinile expuse; acum nu ma mai mira nimic daca oamenii care se presupune ca sunt educati se comporta ca niste primate conduse de instinct.
    Toate astea ma fac sa imi pun intrebarea: ce draq tre’ sa faci ca sa obtii o viza de Canda?

  62. dragos @ 9.10.2007, 11:35 am

    credeam ca s-a mai cizelat lumea de cand m-am lasat de presa. Se pare ca nu. “Piscotarii” sau “Biscuitarii” cum li se spunea pe vremea cand lucram strickes back. Mi-e mie rusine de rusinea lor. Ma rog, ei nu o au. Mai sunt faze in care sunt fosti ziaristi, dati afara din presa, datorita si unor astfel de motive si, fac rost – dracu stie cum – de invitatii, pe care si le trag la xerox si vin la conferinte si, singurul lucru pe care-l fac, e sa-si umple pungile… ce dracu sa mai zic… Romania…e pur si simplu amazing…

  63. andriipopa @ 9.10.2007, 2:49 pm

    Stand stramb si incercand sa judecam drept, vina e a tuturor:
    – PR – nu cunoaste catalogul presei auto careia ar trebui in mod normal sa-i dea invitatii, celorlalti gazetari doar una de redactie;
    – “gazetari” – imensa majoritate nu au vocatia scrisului ci doar o oarecare grandomanie ca sunt presari; ajung mult prea usor in redactii, initial la sport (ca deh! scoru’ si minutu’ se pune de acord cu colegii pe stadion), dupa care devin adevarate “legende” ale foii in care scriu.
    Problema cea mare e ca si unii si altii s-au obisnuit cu starea de fapt, sau mai bine zis ca o incurajeaza. Si uite asa, daca nu bagi potol in deschidere, se duce naibii evenimentu’ pentru ca onor zilierii de gazeta isi aduc aminte de “shfortza” presei si te darama fara un motiv intemeiat. In Romania poti avea evenimente de anvergura care se duc de rapa datorita presei, dar si evenimente de fix 0,50 lei care sunt prezentate ca a doua sosire a lui Mesia pe pamant, pentru ca s-a dat potol.
    Sa traiesti coane Mitica!

  64. MadKo @ 9.10.2007, 3:21 pm

    Daaaaaa, jos palaria .. in sfarsit vedeti si voi ce vad eu de o gramada de timp .. Bai Mihaileanule .. BRAVO

    nu am mai vazut demult un post atat de bun .. jos palaria .. cineva trebuia sa se ia de piscotarii astia

  65. r cu r mic @ 9.10.2007, 4:47 pm

    am fost acolo…am vazut niste faze incredibile…ma inchinam ca la biserica…foarte bine scris articolul.

  66. Alexandru @ 9.10.2007, 5:52 pm

    Si eu ca prostu nu am luat decat pliante si mape de presa. Si o sticla de apa de la Mazda. Nici macar nu stiam ca s-au dat stick-uri la Mitsubishi

  67. ina @ 9.10.2007, 6:55 pm

    O, Doamne!

    :O :O 🙁

  68. Baghy @ 10.10.2007, 1:07 am

    foarte trist.ti se face scarba.

  69. Serban @ 10.10.2007, 12:57 pm

    Exact asa se intampla la congresele medicale. Ai zice ca oamenii aia (cu ani buni de scoala in spate) nu au mai vazut in viata lor un pix, un calendar sau fursecuri. Te uiti la cate o “doamna doctor”, altfle persoana resepctabila, care baga mana pana la cot, pleaca cu 2 farfurii pline sau se impinge ca sa prinda 1 pix gratis. Incredibil. Suntem asa un neam de pomanagii…

  70. bavariarent.ro @ 10.10.2007, 2:11 pm

    din pacate educatia in general in romania lasa de dorit. partea proasta e ca ne facem de ras la astfel de evenimente.
    numai copii se dau mari ca au pix cu nush’ ce marca si au halit pe gratis nu stiu unde de parca mancarea aia o sa-i tina un an de zile..rusine!

  71. Tudosiei @ 10.10.2007, 2:24 pm

    Acum niste ani, cand ma ocupam mai mult de organizat evenimente, stateam la intrare sa selectez oamenii care intra. Am dat afara, pe rand, oameni care mi-au fluturat pe sub nas legitimatii de la Rompres cu ultima viza in 1986, de la Gazeta Satelor (nu mai aparea in vremea aceea) sau de la tot felul de ziare din provincie (nu stiu daca mai existau sau nu).

    Pentru evenimente mondene exista un grup specializat. Nu rateaza nici un eveniment, pleaca intotdeauna dupa masa/drink… :
    – E un tip inalt, cu parul alb, pieptanat peste cap. Lucreaza – se presupune – la Ministerul Culturii. Umbla cu un palton (toamna-iarna) sau parpalac jerpelit (primavara).
    – O doamna supraponderala cu ochelari, care transpira non-stop.
    – Un tip sfrijit, cu parul nepieptanat, care sustine din cand in cand ca este de la radio 21 (va dati seama ca nu este, nu ar tine 21 un astfel de om).
    – Un alt tip plin de sine, umbla efectiv cu nasul un pic ridicat, are inceput de chelie si umbla cu pullover pe sub costum (aprox 45-50 de ani, probabil ca trebuie sa aiba grija de sanatatea lui).
    – Un batranel cu parul alb, ii curge nasul mereu (dar are batista mototolita la indemana). la conferinta de presa de la SIAB acum 2 editii a adormit in primul rand. sustine ca scrie la Dimineata.

    Nu stiu numele acestor oameni. Intr-o vreme ajuseseram (noi, niste oameni muncitori in zona evenimentelor) sa fim exasperati de prezenta lor. La un eveniment Kent de la Palatul Elisabeta pazit de SPP n-au avut cum intra. I-am gasit pe toti, tinandu-se cu mainile de zabrelele gardului de la strada, uitandu-se cu jind la intrarea boltita prin care treceau toti cei care aveau ce cauta acolo. Vorbeam cu colegii mei ca ar trebui sa facem o baza de date cu oamenii astia (nume, nume fictive, publicatii pentru care pretind ca lucreaza, poze) sa stim cu totii de cine ne ferim. Radeam, chiar, ca ar fi bine sa avem la intrare la evenimente un panou cu pozele “Celor care au interdictie de a intra”. si sa-i punem acolo, sa se vada.
    I-am vazut cu ochii mei cum varsau platoul de sarmale in geanta – da, in nelipsita lor geanta extrem de incapatoare. I-am vazut cum umblau cu o bucata din purcelul de lapte invelita in ziar, tinuta elegant sub brat. I-am vazut cum li se lipeau sticlele de bautura de mana. I-am vazut infulecand si turnad in ei bauturi. I-am vazut in tot felul de ipostaze si – la fel ca si voua – mi s-a facut initial scarba, apoi mila. O mila de care ulterior mi s-a facut mie sila….
    Ideea e ca au un sistem prin care se anunta. Ajung primii la evenimente, pleaca ultimii cu tot ce ramane (cadouri, mape de presa – inutile lor, dar ce mai conteaza – bauturi, mancare, etc).
    Probabil ca PR-istii si ziaristii ar trebui sa lucreze impreuna pentru starpirea acestei specii. Primii pentru ca le strica evenimentele, cei din urma pentru ca le strica imaginea.
    De facut, oricum, trebuie facut ceva.

  72. Madi @ 16.10.2007, 11:21 am

    BRAVO! Felicitari pentru articol!

  73. una @ 17.10.2007, 3:26 pm

    super!
    E real…din pacate…
    Si da…parerea noastra de organizatori, asta e! Ai descris-o perfect. Dau save acestui articol si imi voi bucura si colegii cu link catre el.
    Bravo si sa ne traiesti:)

  74. iulian senos @ 17.10.2007, 4:14 pm

    Sunt jurnalist auto si nu mi-e rusine cu asta. Nu cred ca trebuie sa-mi fie mie rusine pentru faptul ca organizatorii SIAB au acreditat toti cersetorii de prin cimitire…

    Chestia cu “renunt sa ma mai numesc jurnalist” este un act gratuit de abdicare de la o misiune mult mai importanta (decat propria imagine) – indepartarea impostorilor dintr-un cerc profesional…

    Fruntea sus, omule…

  75. Lulu @ 24.10.2007, 8:00 pm

    Fenoment des intalnit peste tot. Ca sunt “civilii” care se omoara si se bat pentru cate ziare Compact pot cara, pana la tagma jurnalistilor/ziaristilor si asa mai departe, pe scara ierarhica in sus. Fac parte din generatie celor nascuti in ’89, si observ cum si minunata generatie apropiata mie, vine instruita de acasa, cu tactici sau planuri de atac “baga-te mah, ce tu esti prost? respectiv “daca e gratis, de ce sa nu iau? poate imi trebuie! “. urmatoare generatie de piscotari e darza si cu ganduri mari. rasu-plansu. ca mai tot de pe la noi. si vroiam sa ma orientez spre un PR cand ma fac mare. scuip in san, doamne fereste.

  76. Goriulian @ 28.10.2007, 1:18 am

    LOL! Bestial postul! Am ras de m-am spart! Respect! Si filmul e super tare! M-a uns pe suflet…. ce mai? Eu numesc evenimentele astea “fripturiade”. Imi amintesc o conferinta Flanco-Steaua, unde “jurnalistii” prezenti au bagat sticle cu apa plata in ghiozdan si au luat cate 4-5 umbrele!!! (acolo s-au dat umbrele) In filmuletul tau l-am recunoscut pe ala gras si batran din fata – ala e cel mai tare fripturist – e la orice eveniment – indiferent de tema! Iar asta cu “ce te bagi bah muistule?” m-a facut sa cad pe jos de ras… ce pot sa zic? E tragi-comic… si grotesc. Faza cu rasturnatul tavilor in poseta sau in geanta am mai vazut-o si eu – e cea mai socanta!:))

  77. Vlad @ 16.11.2008, 1:16 am

    Tocmai am revenit de la un salon in strainatate: incredibil, dar adevarat: am vazut cel putin 2 Ghitza Piscot autohtoni (francezi, mai exact), un el si ea (nu impreuna, separat). El, cam 40 de ani, slab ca un tzar, camasa si cravata, care balota intr-un stil absolut incredibil: intai isi indesa direct in gura si apoi cara in farfurie. Cand reusea sa inghita, reincepea. Mai tarziu, cand apucasem deja sa mancam l-am revazut: isi bagase cravata in buzunarul camasii ca sa nu si-o murdareasca, si continua sa se plimbe nestingherit cu farfuria plina si mestecand in continuare. Dar ea era si mai si (mentionez ca era vorba de un salon de preparatori in farmacie, unde in general erau oameni tineri, studenti, cel mult 40 45 hai 50 de ani). Aceasta “doamna” avea par alb in cap, un batic, o basma, astfel incat pentru un moment am zis ca o fi romanca, dar nu, era frantuzoaica get-beget. Isi ocupase o masa, si am indraznit si noi sa ne asezam. Macam si o observam: isi cara farfurie dupa farfurie cu paiine si branza; nu termina ce avea in farfurie si pleca sa-si ia o alta farfurie, alte tacamuri, alta paiine si branza. Din cand in cand mai baga si-n plasa paiine (de unde se vedeau sumedenia de materiale promotionale acaparate). Cand s-au adus deserturile a exclamat: “S-au adus prajiturile!” S-a napustit pur si simplu, a insfacat 3 pe o farfurie, a revenit la masa… si a mancat doar fructele de pe prajitura, restul ducand inapoi! Intre timp, mai venisera si alte persoane la masa, si ne uitam toti la baba de cate ori putea sa se duca sa se infiga in bufet… La putin timp a exclamat iar: “Au venit si fructele!” cand bietul chelner se incovoia sub un cos urias… Si iar acelasi scenariu: farfuria plina, indesat in gura si in plasa. Pe badge-ul ei scria ca ar fi fost preparatoare in farmacie… Aveam indoieli profunde…

  78. James @ 30.6.2013, 2:08 am

    oare prin alte tari tot asa o fi?

  79. Iulian @ 13.10.2014, 9:04 am

    Nu-s ziarist. Lucrez la o firma cu salarii decente.
    Cafeaua e gratis. Cand se termina, nu se duc sa-si cumpere. Sunt singurul care-si aduce de acasa. Nu-ti permiti 22 de lei pe luna pentru cafea??
    Se fac tricouri gratis. Toti se grabesc sa-si faca. Unii le poarta si in afara programului. Sunt singurul neinteresat care vine cu tricouri de acasa.
    E ziua cuiva. “E suc si prajituri jos, la bucatarie! ” Coboara fiecare sa infulece. Ma duc la ora mesei, nu mai e nimic.
    Am o masina pe care mi-am dorit-o, mai scumpa decat a celorlalti. Toata lumea vine la munca cu masina si si-o parcheaza cat mai aproape de intrare, sa se observe. Prima oara am venit cu masina, dupa un an de la angajare.
    Cum e sa fi altfel decat ceilalti?!

Lasa un comentariu

* obligatoriu. Adresa de mail nu va fi facuta publica.

ATENTIE

Nu sint tolerate injuraturile, cuvintele si expresiile obscene sau comentariile neargumentate. Chestie de igiena a conversatiei. Mai multe detalii, aici.