Adevărul despre protestatari!

Adevărul despre protestatari!

Îmi plac cei care promovează teoriile luptei de clasă în context contemporan, sunt de-a dreptul fascinanţi, fără glumă.

Mai devreme, am încercat să citesc un interviu cu un filozof maghiar care explică modul în care protestele de la Bucureşti şi din restul României reprezintă, de fapt, o opresiune a clasei mijlocii faţă de pătura săracă a României, un război al cetăţenilor care cred în liberalism împotriva votanţilor PSD, săraci şi retardaţi social.

Evident, omul e un marxist, dar dincolo de asta, e o manipulare jenantă. Sunt convins că niciunul dintre cei 600.000 oameni care au ieşit în stradă nu doreşte moartea votanţilor PSD, la fel cum nu le doreşte să rămână în sărăcie.

Dimpotrivă, aş zice că cei ieşiţi în stradă, ăia din clasa mijlocie pe care o blamează individul, n-au o problemă cu politicile sociale, ci au o problemă cu modul în care banii băgaţi în politicile sociale se evaporă pe drum.

Sărăcia poate fi “eradicată” şi fără dat bani de pomană pentru voturi. De fapt şi de drept, nici un partid care a fost la guvernare, în ultimii 27 ani, nu a făcut ceva concret pentru pătura săracă a ţării.

Să creşti venitul minim garantat cu 30 lei sau să creşti pensia minimă de la 150 la 300 lei nu înseamnă că faci ceva pentru săraci, înseamnă că îţi baţi joc de ei în continuare.

Să faci ceva pentru oamenii săraci – fie şi într-un sistem socialist sau social-democrat, în care dai bani de la stat sau foloseşti companii de stat – înseamnă să te apuci să dezvolţi infrastructura angajându-i pe oamenii din zonele defavorizate, dându-le de muncă.

La fel, înseamnă să nu furi ca un porc, înseamnă să investeşti în oameni pregătiţi şi cinstiţi care pot să supervizeze sau să managerieze o companie de stat (considerând că vrei neapărat să fii socialist), de la agricultură la orice altceva.

“Liberalii” ăia nemernici care au ieşit din case, corporatişti îmbuibaţi şi împuţiţi, trădători de patrie şi ai idealurilor marxiste, vor să vadă concret că banii lor, ăia din taxe şi impozite, ridică o ţară, nu o adâncesc şi mai mult în sărăcie, îmbogăţind o elită clică de politicieni şi afacerişti corupţi până-n măduva oaselor.

România este într-un cerc vicios din care nu reuşim să mai ieşim. La fiecare rundă de alegeri, facem compromisuri. Aceleaşi de fiecare dată. Hai, poate ăştia fură mai puţin. Hai, poate fac şi ei ceva pentru noi. Hai, poate mai ies nişte oameni din sărăcie. Hai, poate termină dracului autostrada aia.

Problema e că nu se întâmplă. Şi culmea e că nici n-ai nevoie de mult timp. În patru ani la putere, poţi să schimbi complet faţa ţării.

În doi ani, faci autostrăzi de la un capăt la altul, refaci infrastructura feroviară, vii cu nişte politici decente pentru investiţii, faci o minimă cercetare pe domenii care produc bani şi dai nişte pomeni de tip subvenţii pentru zone defavorizate.

După care aştepţi investitorii străini să vină să-ţi creeze locuri de muncă. Nu trebuie să le faci tu. După ce-ai terminat infrastructura, ai doi ani în care să vinzi proiectul către investitori străini. Nici nu trebuie să mai faci altceva.

Doar că nu. Politica partidelor româneşti a fost aceeaşi, indiferent de coloratura pseudoideologică: plătim facturile de partid ca să le mai putem plăti încă o dată peste patru ani.

Oamenii ăia care trăiesc în sărăcie nu sunt duşmanul celor din clasa de mijloc. Dimpotrivă, sunt părinţii cu pensii de mizerie, sunt bunicii care trăiesc din ce cresc în curte, sunt rudele care muncesc pe minimul pe economie şamd.

Ăia care ies în stradă nu sunt nişte insensibili, dimpotrivă, ai dracului corporatişti, sunt ăia care ies în fiecare an şi construiesc case pentru oamenii săraci, sunt cei care-şi donează din impozitul pe venit pentru asociaţii care îi ajută pe săraci, sunt cei care donează pentru spitale şi pentru SMURD.

Dincolo de vederile politice, “liberalii” din pieţele publice sunt de toate coloraturile politice, de la socialişti la comunişti şi până la libertarieni. Şi asta pentru că au acelaşi scop: să nu mai fie furaţi.

Am pornit de la părerile filozofului maghiar dintr-un motiv foarte simplu: nu pentru că aş avea ceva cu el, ci din cauză că şi el flutură, la rândul lui, doar că pe la Budapesta, aceleaşi idei pe care le flutură Dragnea şi compania prin România, pe la televiziunile de partid.

Nu, oameni buni, nu se războieşte nimeni cu săracii. Ne războim cu hoţia, cu furtul din buzunarele noastre. Cu asta ne luptăm. Să nu mai fim furaţi pe faţă şi să nu mai primim şuturi în fund atunci când ne plângem că suntem furaţi.

Ăsta e marele adevăr despre protestatari, nu tâmpenii demagogice debitate de toţi dubioşii cu dosare penale ajunşi în parlamentul ţării.

Scris de

Alex Mihăileanu

Alex Mihăileanu - Jurnalist din 2003, trecut pe la Business Standard şi Hotnews.ro, editorialist VICE România. Artist vizual în devenire.

1 comentariu

  1. Asta rezumă cel mai bine mentalitatea politicienilor români.

    Așa cum zicea Carlin, politicienii nu sunt aduși într-o societate de vreo civilizație extraterestră. Nu, tot acea societate îi dă! Iar comportamentul acestora este esența comportamentului colectiv, deci orice ar face politicienii nu va crește (vizibil) nivelul de trai în mai puțin de o generație. Iar politicienii sunt și ei oameni: să investească în următorii treizeci de ani sau să tragă tare cât îl ține mandatul (și DNA-ul)?

    La un nivel mult mai mic, același lucru se întâmplă când oameni de rând sunt puși să aleagă: mâncare la copii sau alcool? Țigări sau mâncare?

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.