AirPods Pro - review după o zi jumate

AirPods Pro – review după o zi jumate

Evident că n-aveam nevoie de AirPods Pro, da’ mi le-am luat oricum. Pe principiul: “unii oameni, când sunt deprimați, își cumpără haine, eu îmi iau electronice“. Glumesc, dar, sincer, nu-mi pare rău. Mai devreme sau mai târziu, oricum ar fi venit momentul în care ar fi expirat bateria la alea normale și aș fi avut nevoie de o pereche nouă.

Câteva impresii după o zi jumate de folosit:

  • trecerea de la căști normale la “doape” cu vârful ăla de cauciuc e dubioasă dacă nu ai fost obișnuit cu ele – cazul meu
  • AirPods normale mi se par ceva mai ușor de băgat în ureche și o idee mai confortabile – pe de altă parte, nu la toată lumea se așază corespunzător și, uneori, arată cam așa. N-am avut “norocul”, deci, pentru mine, modelul original îmi pare mai ușor de manevrat, dar, repet, asta e în cazul meu
  • însă cred că asta se întâmplă și din cauză că alea vechi n-au vârfurile de cauciuc precum cele de pe Pro. Care, apropo, odată ce te-ai obișnuit cu ele, se înfig bine în ureche și nu mai pleacă de acolo. Îți dau o senzație de siguranță, că n-o să-ți zboare vreo cască de capul ei, chestie care nu mi s-a întâmplat cu alea obișnuite – eu am trăit întotdeauna cu impresia că o să pierd casca dreaptă și, dacă aș alerga, probabil că aș fi cumpărat altele – dar nu alerg
  • sunetul mi se pare similar versiunii fără anulare de zgomot. Din ce review-uri am citit, toată lumea zice că sună mai bine. Neavând alte perechi de căști ca să compar, aș spune doar că mie, personal, mi se pare că sunetul de pe AirPods obișnuite este un pic mai bogat pe medii. Dacă toată lumea zice invers, înseamnă că, probabil, sunetul corect e cel din Pro-uri, iar “bogăția” de pe medii vine, probabil, de la aerul din urechi, habar n-am
  • oricum, nu e o chestie sesizabilă dacă nu te scremi să percepi diferențele, dar e sesizabil în funcție de ce tip de muzică asculți. E o piesă de la Billie Eilish, de exemplu, în care se joacă cu partea de stereo și se mută efectul de pe stânga pe dreapta și înapoi. Senzația e mult mai mișto decât pe alea vechi. Bass-ul pare un pic mai pronunțat, iar albumul ăsta sună mult mai bine cu noise cancelling activ
  • anularea zgomotului e OK. În sensul că se simte masiv diferența, dar presupun că depinde foarte mult și de ce gen de muzică asculți. Pentru un bumți cinstit, nu cred că ai nevoie de noise cancelling ca să nu mai auzi nimic
  • nu-mi amintesc ca eu să fi avut, în trecut, căști cu NC – n-am simțit nevoia -, așa că mă așteptam să fie anulare totală. Nu e cazul. Înaltele or să treacă oricum. Ceea ce nu e neapărat dezamăgitor pentru că are și asta avantajele sale
  • mai exact, până pe la 60-70% volum, o să continui să auzi bipurile ușilor de la metrou sau tren când se deschid/închid sau, dacă ești într-o cârciumă, o să auzi râsetele sau vocile pițigăiate din jurul tău. La fel, dacă mergi noaptea pe stradă, se aud cauciucurile mașinilor din jurul tău – într-un fel, e de dorit, că nu vrei să dea o mașină peste tine, dar na, tot nu e sută la sută
  • în afară de chestiile astea, căștile fac o treabă foarte bună când vine vorba de izolarea celorlalte zgomote. Într-o cafenea, de exemplu, nu mai auzi muzica ambientală. Auzi pahare ciocnindu-se și vocile pițigăiate, dar la un volum foarte redus. Pe stradă, în afară de sunetul cauciucurilor pe asfalt, n-auzi nimic
  • Transparency Mode e cea mai dubioasă chestie posibilă, pentru că se folosește de microfoane ca să augumenteze zgomotul și se comportă aproape ca un aparat auditiv (păstrând proporțiile)

Chestiile care nu-mi plac:

  • sincer, preferam designul anterior, cu tija aia mai lungă pentru simplul motiv că mi se pare că arată mai bine. Știu că au tot fost o groază de comentarii, când au fost lansate, că arată dubios, dar mi se par un pic mai elegante, n-am un motiv anume pentru care cred asta, altul decât preferințele mele estetice
  • încă nu înțeleg de ce au renunțat la o tehnologie funcțională și au înlocuit-o cu alta. Mă refer la acel double tap pentru play/pause pe care l-au înlocuit cu un force sensor. E drept că te obișnuiești repede să strângi de tijă, dar atinsul era mai simplu
  • mă rog, cumva, înțeleg, pentru că era nevoie de un gest în plus pentru comutat de pe noise cancelling pe off sau pe transparency mode, dar cred că ar fi putut găsi o soluție de compromis
  • software-ul e încă un pic buggy, în sensul că, uneori, funcția de switch între noise cancelling și restul mai dă rateuri. A trebuit să le bag în cutie, să închid aplicația Music și să o iau de la capăt. Bine, nu e ceva ce nu poate fi reparat printr-un update și nu se întâmplă des, dar tot pare un produs neterminat
  • o altă chestie pe care am sesizat-o – la casca stângă – e că dacă vârful ăla de cauciuc nu stă cum trebuie, bagă un soi de white noise și, uneori, tre’ să o scoți și s-o bagi înapoi în ureche. Sau, uneori, într-o cască sau alta, mai bagă pauze scurte, cam ca atunci când se pierde semnalul la radio, când ești în mașină. E vorba de fracțiuni de secundă, dar se mai întâmplă. Cum ziceam, software
  • pe de altă parte, nu e ca și când ultimele versiuni de software de la Apple n-ar fi pline de bug-uri, de la iOS la macOS
  • nu în ultimul rând, cea mai enervantă chestie e atunci când scoți căștile din urechi și vârful ăla de cauciuc se întoarce pe dos (vezi poza de sus)
  • și, bonus, era mult mai simplu, înainte, să scoți căștile din cutie cu o singură mână. Acum e aproape imposibil din cauza vârfurilor de cauciuc și a faptului că locul pentru tije a fost mutat pe laterale, nu pe mijloc, cum era înainte. Bine, asta e din categoria #FirstWorldProblems, dar na…

Ca un soi de concluzie, pentru publicul de pe-aici care-și permite, aș recomanda oricui vrea o pereche de AirPods să opteze pentru versiunea asta, nu pentru cea veche. Diferența de preț își face banii.

LATER EDIT: Un update scurt.

Dacă îţi place acest blog şi vrei să-l susţii, cumpără de la eMag folosind acest link.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.