Înapoi în ’92. Hai cu ajutoarele din Germania

Sorin Cucerai scria aseară, pe Facebook, o chestie interesantă, la care mai adăuga bune şi rele, dar are dreptate în privinţa asta:

Am ajuns fix în același punct în care eram în perioada ’90-’92. Același naționalism, același scepticism în raport cu Occidentul, aceeași pasiune pentru autoritarism și iliberalism. Inclusiv același stil de presă.

Azi, Elena Stancu scrie despre o situaţie de la Craiova: există un singur oncopediatru în tot judeţul (întâmplător, e mama ei), care are 71 ani (stă prin spital în loc să stea liniştită la pensie) şi care face mai multă muncă de birocrat decât de medic dintr-un motiv sinistru: nu sunt citostatice.

Una dintre promisiunile electorale ale PSD a fost că va reduce prețurile la medicamente cu 35% dacă va câștiga alegerile. PSD a ignorat avertizările medicilor, pacienților și firmelor care au spus că măsura e ucigașă și va crea o criză a medicamentelor. Așa că anul acesta producătorii au retras o serie de medicamente de pe piața românească din cauza prețurilor prea mici.

Pentru tratamentele a trei copii bolnavi de cancer, se dau peste cap asociaţii şi oameni de bine ca să aducă medicamentele din Ungaria sau Germania. Şase flacoane de Asparaginase pentru un singur copil au costat 4.617 euro în condiţiile în care tratamentul trebuia să fie gratis, asigurat de stat.

Moment în care mi-am adus aminte de ’92, eram pe la ţară, pe la bunici, şi din sat în sat, opreau camioanele cu ajutoare din Germania. Cam aşa a ajuns şi Sănătatea românească, să depindă de ajutoare din Germania.

Dacă îţi place acest blog şi vrei să-l susţii, cumpără de la eMag folosind acest link.