Am impresia că românii sunt prea prețioși și pretențioși

Știu că o să sune a genul ăla de rant de meltean care s-a cărat din țară și descoperă civilizația, dar iacătă o întâmplare scurtă relativ elocventă pentru modul în care noi, românii, înțelegem lumea.

Săptămâna trecută, Virgin Media a avut o avarie. Pauză net, pauză TV, pauză telefon. Pe pagina cu statusul serviciilor, după ce-am băgat codul poștal, apărea că totul e bine mersi, problemele rezolvate. În realitate, Dorelul care a lucrat acolo a văzut că s-a făcut ora cinci, a marcat totul ca funcțional și s-a cărat acasă.

Am sunat în call-center, bla bla, “Mai devreme de joi nu se poate să vă trimitem un inginer.” Va să zică, patru zile fără net, deși inginerul abia se cărase din zonă. Povești de genul “I’ll take it to Citizens Advice” și “Raise a complaint“? Nobody gives a shit. Literalmente, răspunsul a fost “You can always switch to a different provider“.

Ce e de înțeles din chestia asta: când vine vorba de astfel de servicii și de relații cu clienții, România e parfum față de Anglia. Zi-le ceva de Protecția Consumatorului și se dau peste cap să rezolve. Citizens Advice (adică tot un soi de OPC, doar că privat)? Nothing, nada, zero, zip.

Concluzia, că asta e importantă: avem un talent nemaipomenit (me included) de a ne plânge și de a ne aștepta să ni se rezolve problemele pleznind din degete. Avem niște pretenții atât de mari și credem că totul ni se cuvine, ceva de speriat.

Și asta n-ar fi o problemă. În fond, sunt convins că și briții se enervează la fel când li se spune că trebuie să aștepte patru zile pentru ca cineva să vină să bage un switch în priză.

Problema e că avem așteptări de la alții, dar nu și de la noi. Să ni se facă! De către cine? Statul! Nu știu, cineva! Să se facă! Bine, bine, dar tu ce faci? Te-ai dus la vot? Ah, nu, că n-am cu cine să votez.

Să nu fiu înțeles greșit: la prețiozitate, nimeni nu-i bate pe englezi. Dar când te uiți la ce taxe plătesc și gradul mult mai ridicat de implicare în societate, parcă vorbim despre lucruri diferite.

PS: Da, știu, GDPR, bla bla, o să rezolv zilele astea.

Dacă îţi place acest blog şi vrei să-l susţii, cumpără de la eMag folosind acest link.

5 comentarii

  1. True like hell!

    Românii sunt buni numa’ să se plângă.
    Și eu sunt româncă și eu o fac… însă prea puțin.
    Mă plâng, mai degrabă, ca un pământean.

    Și pe lângă marea majoritate, eu iau măsuri și pun umărul la treabă!
    N-am timp de stat
    N-am timp de bocit…
    Viața e prea scurtă!
    Trebuie trăit’!

    😉

  2. Romanii nu sunt prea pretiosi, sunt prea prosti. Nu se ocupa de lucruri fundamentale, gen a vota, dar pot discuta ore in sir despre ce si-au mai facut la BMW.

  3. Romania e parfum exact cum zici pe lângă Anglia. Ne plangem ca stam in spital mult pana sa fim văzuți, pai in uk timpul de asteptare in urgenta e de minim 2 ore și maxim 7 ore 🙂 si toata lumea sta cuminte si asteapta. Ca sa imi transfere internetul intre 2 adrese dureaza minim 7 zile. Ca sa imi instalez TV line am asteptat 21 de zile.:)) intr-adevar e alta viata si nu duc grija zilei de maine. Taxe platite – multe. Dar in acelasi timp In fiecare an primesti un plic unde vezi in procente unde s-au dus banii tai (agricultura, invatamant, sanatate, drumuri, samd). Problema e cand vin in Romania si am pretentia la acelasi tratament ca afara dar nu ai cu cine. Am venit anul acesta in Romania cu masina si de la intrare am avut un gust amar cand mi s-au pretins bani sa intru in tara. Si nenorocitii au scos proba video (ca dovada in instanta) pai in uk politia promoveaza ca cetatenii sa isi instaleze cctv, dashcam, samd.

  4. Intr-un fel e mai bine ca se plang. Asta creste calitatea serviciilor firmelor, care, asa cum spuneau si cei dinainte sunt cu 10 clase peste UK.
    Si nu numai la furnizori de internet, si la comert online, servicii de sanatate, curierat, drepturile la munca (nu te protejeaza nimeni in fata angajatorului – daca ai o problema il dai in judecata si te descurci).
    Romanul se plange ca ii vine coletul gratis de-abia a doua zi, englezii nici nu se asteapta sa ajunga mai devreme de 2 saptamani (sau platesc mai mult sa le ajunga in 3-4 zile), romanii se plang ca stau 2 ore sa il vada un specialist in ambulatoriu, in UK listele de asteptare pentru outpatient sunt de luni de zile (si in general nu te duci la ce medic vrei tu, ci la ce medic te repartizeaza ei). Biletele, chiar si la cele mai anonimi artisti, se epuizeaza la 1 minut dupa ce au fost puse in vanzare (dar apar imediat la supraret pe site-urile infratite cu ticketmaster)
    Eu de aia m-am si intors in Romania. Castig de vreo 2 ori mai putin dar calitatea vietii de zi cu zi e net superioara.

  5. chiar nu inteleg. daca un cetatean considera ca nu are cu cine vota, ca niciun candidat, niciun partid nu-l reprezinta de ce s-ar duce la vot? ce sa faca?