“Ambasadele sînt doar pentru dat vize!”. Despre scandalul WikiLeaks

Mă amuză teribil toată isteria creată de Julian Assange, fondatorul WikiLeaks, după “lansarea” scandalului telegramelor. Cu excepţia ultimei părţi, respectiv publicarea listei de obiective strategice ale SUA, marea majoritate a celorlalte sînt mai degrabă irelevante. “Vai, dar au spus că Sarkozy e un pitic urecheat şi năsos, alea sînt jigniri!“, spun unii. Aşa, şi? Sarkozy nu spune despre alţii chestii similare?

N-o să bat cîmpii despre importanţa telegramelor sau despre repercusiunile publicării lor. Nici măcar despre Assange şi WikiLeaks ori despre ce-i aşteaptă, despre întreaga vînătoare şi acuzaţiile că i s-a spart prezervativul. Alea sînt alte chestiuni care trebuie tratate separat. Dar mă amuză că se face din rahat bici şi despre asta vreau să scriu.

Se bate monedă pe faptul că oamenii din ambasade, inclusiv ambasadorii, aveau ca sarcini de lucru, printre altele, şi întocmirea unor rapoarte cu date personale despre politicieni, de exemplu, sau despre economia locului. Acum, să-mi fie cu iertare, dar cred că toate ambasadele fac asta, indiferent că sînt ale SUA sau ale Congo. În funcţie de datele acumulate, conducerea acelui stat poate spune: “Da, vrem parteneriate strategice cu X şi Y” sau “Acolo putem să investim, e ieftin şi productiv“.

Cine trăia cu impresia că rolul angajaţilor din ambasade este strict acela de a pune ştampile pe vize, se înşeală amarnic. Practic, telegramele n-aduc nimic nou, ci fac publice nişte informaţii pe care oricum le ştia toată lumea, sub o formă sau alta. Dacă vreţi, WikiLeaks a reuşit performanţa, prin această mişcare, de a fi publicat un număr de tabloid diplomatic. Au ieşit la iveală cîteva porecle şi nişte truisme frumos împachetate.

E la mintea cocoşului că orice ambasadă e un mic cuib de spioni toleraţi, acceptaţi de statul care găzduieşte ambasada şi care, la rîndul lui, îi are pe-ai săi în celelalte state. Nu e nimic nou sub soare, de aia există imunitate diplomatică. Ah, că în filme se vede altceva, că acolo există “black ops“, asta-i partea a doua, pînă acolo e cale lungă, iar a-i confunda e o greşeală elementară.
_______________
Foto: Wired.

4 comentarii

  1. Pe mine ma nelinisteste totusi ceva: dupa o asemenea avalansa de documente lipsite de relevanta, dezvaluiri intradevar importante sa fie ignorate.

  2. Pe tine doar Apocalipsa te mai poate impresiona, frate! Nimic nu are relevanta, presa mondiala se plictiseste de moarte, numai bloggerii profesionisti mai deslusesc adevaruri.

    • Multumesc, dar tind sa te contrazic. Exista extrem de multe lucruri relevante si adevaruri pe care le deslusesc oamenii obisnuiti. Si inca adevaruri pe care ceilalti, cu pretentii, nu le-ar vedea nici in ruptul capului. Dar, deh, se mai intimpla :)

  3. Eu cred că WikiLeaks mai are un rol (nu știu dacă este intenționat sau nu) – acela de a ne educa pe noi toți că e normal să știm totul despre statul nostru (și nu numai) – ce face, cum face, cât costă și așa mai departe.

    Și mie mi se pare că “sezonul telegramelor” e cam răsuflat. Să nu uităm însă că WikiLeaks a publicat “hard data” din care se văd mijloacele de acțiune ale armatei americane, cât și singurele date apropiate de realitate despre numărul de victime. Iar asta, după părerea mea, este foarte important de știut. S-ar putea să păstreze chestiile “juicy” pentru mai încolo, cine știe.

    Lucian Davidescu are un articol foarte bun pe tema WikiLeaks: 10 clişee despre Wikileaks. Decât să-l arestaţi pe Assange, mai bine… http://t.co/h1waafJ