Ceauşescu era bun. Comunismul era bun. Ce ne mai amintim?

Am prins, la un moment dat, o bucată de discuţie Romică Ţociu / Cornel Palade cu ceva moderator TV. Şi povesteau ei, oamenii, cum era înainte de 1989 şi cum s-au schimbat lucrurile după Revoluţie. De exemplu, Ţociu povestea cum în faţă era Alimentara, unde se cumpărau sticle cu 2-3 lei pe bucată, iar în spate era depozitul de sticle, de unde le fura ca să le vîndă în faţă. El, 30 de kile cu tot cu mustaţă, singurul care încăpea printr-un geamlîc, ţinut de băieţii din cartier să nu cadă şi să rămînă înauntru.

Palade povestea ceva de cum se distra el prin adolescenţă, apoi în tinereţe, cu bani puţini, dar fără aşa de multe griji ca acum. Şi, brusc, mi-a picat fisa. Omul nu-şi aminteşte părţile proaste pentru că, după o anumită vîrstă, ca să treacă peste anumite traume, creierul ascunde amintirile grele şi le scoate la suprafaţă doar pe cele bune. E un mecanism de auto-apărare al oamenilor trecuţi nu tocmai prin cele mai fericite întîmplări. Genul ăsta de reacţie la realitate, în funcţie de amintiri, este cel care determină caracterul optimist sau caracterul pesimist al individului. Dacă numărul întîmplărilor pozitive din comunism este mai mare decît numărul celor negative, atunci va triumfa pesimismul – “Ai dracu’ guvernanţi, era mai bine în comunism!” şi viceversa.

Acum, lăsînd la o parte că furtul se cheamă tot furt, chit că negustoru-i neprins (da, ştiu, alta-i zicala), e uşor trist să crezi că era mai bine în comunism. Şi cu toate astea, oamenii îşi amintesc chermezele, filmele prin vecinii cu video, locurile de muncă de la stat şi apartamentul dat de partid, cu posibilitate de schimb la apariţia unui copil – trecere la mai multe camere. Pentru că, trăgînd linie, cozile la carne şi lapte, pîinea pe cartelă, turnătoria erau doar nişte mici preţuri pe care le-au plătit pentru a se putea bucura pe ascuns de cele de mai sus. Care cele de mai sus erau, de fapt, bucuria de a păcăli statul, de a trişa pentru a-ţi fi mai bine.

Capitalismul, “tranziţia”, “liberalismul feroce” este ca o junglâ pentru cineva obişnuit cu un sistem în care a trăit prost, dar în care avea responsabilităţi limitate şi o oarecare siguranţă – loc de muncă de la stat, apartament de la stat şi aşa mai departe – şi care e construit, prin prisma experienţelor personale, să compare constant prezentul cu trecutul, care trecut este… bazat pe amintiri, mai exact, pe amintirile pozitive, conform “algoritmului” de mai sus. Şi atunci, de ce ne mai mirăm că oamenii votează în primul rînd pentru un climat călduţ, tipic socialist?

14 comentarii

  1. Cei care povestesc despre comunism trait pe pielea lor si zic ca era bine mai au un motiv: erau copii sau tineri pe vremea aia. Asta e un resort care baga sub pres lucrurile rele si pastreaza in memorie chiestiile bune. In definitv sa umblii dupa gagici sau cu prietenii prin carciumi la 20 e mai misto decat sa aci 40+, trei copii, o nevasta grasa si dureri de spate.

  2. Alex, e normal ca unii oameni să considere că lor le era mai bine pe vremea lui Ceaușescu. La fel cum, de exemplu, aș putea zice că mie mi-era mai bine prin 2002-2003 (= câștigam mai mult decât acum, prețurile erau mai mici, deci trăiam ceva mai bine).

    Dar în legătură cu comunismul, mai e o chestie. Pe vremea aia viața era simplă și lipsită de stresul de care se îmbolnăvește mai toată lumea în ziua de astăzi. Fără facturi la N servicii de toate felurile, fără grija de a returna creditele la bănci, fără tentațiile (sau de ce nu, presiunile din partea membrilor familiei) de a cumpăra tot felul de obiecte mai mult sau mai puțin necesare. Nostalgicii tânjesc după traiul ăla simplu și liniștit de odinioară. E normal să fie așa, mai ales că mare parte dintre cei crescuți și educați pe vremea comuniștilor nu au fost pregătiți pentru a face față în jungla zilei de astăzi.

  3. Comunism . Ce amintiri :)
    – Mai ales cind sotia trebuia sa steie in casa cu paltonul pe ea ca era gravida si exact in perioada cind se faceau economisiri marete la incalzire .
    -Sau cind faceam coada de la 04 dimineata pentru a avea un litru de lapte pe masa fetitei .
    – Sau cind medicul trata copilul pentru raceala si avea groase probleme intestinale . Ca a lipsit un nimic sa vorbesc despre fata mea la trecut .
    Bineinteles ca si amintiri placute . Cind sefu de sindicat a venit cu 3 propuneri de locuinta , la alegere, doar sa renunt la cererea de plecare definitiva din tara . Democratic :) am amintit tovarasului ca sint 4 ani ca asteptam locuinta , ca pina la depunerea actelor de plecare din tara am fost mereu “element de nadejde a societatii ” :), ca indeplineam absolut toate conditile legale de a primi locuinta. Mai putin ca nu acceptasem sa dau spaga .
    Oricum am plecat si sint mandru de asta . Sa se spele pe cap toti nostalgicii cu cacatul ala de comunism si cu toti reciclatii ajunsi pe functii. De la Iliescu in jos pe linie ierarhica . :)

  4. nimeni nu te obliga sa iei credite, aifoane, sau chestii nociv capitaliste. este simplu sa traiesti simplu, daca chiar asta vrei.

    vrei sa traiesti ca-n comunism? simplu! taie cablu, nu fa nicio rata, nu plati lumina sa-ti mai taie si curentul, se poate. viata simpla e simpla. devine complicat cand te bagi singur in cacat, dupa care plangi ca nu te scoate statu’ din cloaca doar pentru ca esti tu prost si meriti.

    @tudor
    si eu eram copil pe atunci (9 ani cand in ’89). si totusi nu tin minte ca era mai bine, tin minte ca vedeam desene animate 2-3 minute sambata, cozile la lapte (daca aveai noroc sa prinzi), faptul ca puteai sa cumperi jumatate de paine … chestii d-astea misto.

  5. Nu stiu daca e vorba de un mecanism de auto-aparare cat e vorba de nostalgie. Multi zic ca vremurile alea erau minunate ca atunci era tineretea sau copilaria lor.

    Dar in schimb, pentru unii care nu vor sa se agite prea mult, un sistem socialist este ideal asa ca poate prefera sa li se dea loc de munca/casa si ratie la paine.

  6. @ipo: Nu pot sa generalizez, dar… mama de-abia trecuse de 30 de ani in ’89 si asociaza perioada aia cu frustrarea de a avea un copchil spalat pe creier la gradinita si frica de a spune ceva in fata mea ca, de, eram mica si proasta si nu voia sa riste sa repet altundeva ce auzeam acasa. Nu i-am auzit pe ai mei sa spuna ca era mai bine. Mama tatalui avea peste 60 de ani la momentul ala si spune ca era mai bine, desi isi aminteste foarte clar si multe chestii chiar urate.

  7. @cireasa – N-am zis ca era mai bine pe vremea comunistilor, am explicat de ce unii au senzatia ca era mai bine. Eu personal in niciun caz nu mi-as dori sa ma intorc la vremurile alea.

  8. Sigur este nostalgie și acest sentiment nu ține cont de regimul politic. În plus, nu poți acuza un om că vrea să rămînă numai cu amintirile plăcute. Și eu am o serie de amintiri din comunism pe blog – http://www.cyberculture.ro/blog/category/traiasca-pcr/ . Încerc însă să vorbesc și despre cele bune și despre cele rele. Sigur, la vîrsta aia vedeam altfel lucrurile…

  9. Pai si de ce ne-am aminti lucrurile nasoale ? doar asa de masochisti ?

    Clar e o metoda de a trece mai usor peste perioadele neplacute …o metoda de a pastra doar amintirile frumoase dar momentul evocat de tine se petrecea la o emisiune usurica de televiziune si nu cred ca reflecta chiar corect opiniile participantilor..

  10. E o reactie de igiena mentala sa uiti amintirile neplacute si e bine asa.
    Mai rau e ca eu nu reusesc sa uit cum, odata la 3 luni aveam control ginecologic obligatoriu in institutul unde lucram… cu toate restrictiile, nu puteai sa iesi pe poarta, se faceau tabele… partea buna e ca, chiar daca nu asta era scopul real, medicii se straduiau sa ne verifice sanatatea. Ce-mi amintesc eu din toate astea e senzatia de turma dusa la abator si greata fata de regim.
    Si am si alte amintiri asemanatoare, dar le prefer p-alea frumoase, sa nu innebunesc!

  11. Nu e vorba de amintiri neplacute sterse, din pacate e un adevar: pentru multi oameni comunismul era mai potrivit. Sigur, in capitalism ai mai multe optiuni, mai multe posibilitati insa daca va uitati in jurul vostru o sa vedeti ca foarte multi oameni nu au nevoie de prea mult. Mergeti intr-un sat, oriunde si intrebati cati merg la teatru, cati citesc, cati merg la restaurante sau in excursii in afara tarii. Intrebati pensionarii despre internet, despre plasme, calculatoare, cuptopare cu microunde, masini confortabile, gps, etc. Intrebati muncitorii din fabrici cat folosesc din optiunile capitalismului fata de ce foloseau inainte.
    Prea putini oameni isi permit astazi sa foloseasca tot ce le ofera sistemul insa in plus au nesiguranta zilei de maine. In comparatie, in comunism aveau casa si loc de munca asigurate de stat, ceva de mancare si libertatea de a se aduna si a se distra. De aceea foarte multi regreta astazi comunismul – pentru ei era un sistem mai bun, le oferea destul pentru nevoile lor chiar daca suna ciudat.

  12. e ciudat cum toti va amintiti doaR ANII in care s-a platit datoria externa! cum de nu va amintiti anul 1975, de pilda, cand erau chiar de toate, de ce 1985 va vine mereu in minte? ce manipulare ieftina…

  13. @GigiContra: “libertatea de a se aduna si a se distra”

    Cam ciudat, fiindcă dacă te uiţi în jur tocmai pe asta nu o aveau :P

    @Tudor: “aș putea zice că mie mi-era mai bine prin 2002-2003 (= câștigam mai mult decât acum, prețurile erau mai mici, deci trăiam ceva mai bine)”

    Ai putea zice, dar te gândeşti de 2 ori şi realizezi că de fapt nu e aşa. Între 2006 şi 2008, când duduia economia atât de tare încât îi ţiuiau urechile premierului Măgăriceanu, aproape toată lumea câştiga mai bine şi preţurile erau puţin mai mici, deci trăiau mai bine… şi dacă spuneai că eşti student, riscai să fii bătut în plină stradă, dacă aveai maşină ţi-o zgâriau şi dacă erai femeie riscai să fii violată în grup. (Fiindcă noi suntem nişte neoliberali, discrepanţele de atunci dintre sat şi oraş, dintre municipiu mare şi oraş mort monoindustrial şi dintre funcţionăraş cu leafă bună şi femeie de serviciu cu minimul pe economie de 440 RON nu contează pentru noi :D )

    @Murphy: “cum de nu va amintiti anul 1975, de pilda, cand erau chiar de toate”

    Păi lui Alex îi e cam greu să şi-l amintească, dar spre norocul lui părinţii şi socrii lui sunt în viaţă, aşa încât îi poate întreba ca să afle care era de fapt realitatea… :)

    “Trăgând linie”, memoria funcţionează cam aşa: lumea care îşi aminteşte cozile în frig din 1985, sărăcia din 1995 şi progresele din 2005 este acea lume care râdea la “Lumea lui Gaiţă” de “clorura de sodiu în mâncare”, se uita la Divertis să îi vadă ironizaţi pe Ţapu şi Rânjilescu şi la Florin Călinescu şi îl citea pe “liberalul şi democratul” Pleşu Andrei.

    Din acest punct de vedere, agramatismele de postac, istericalele de cioban cu cruce aurită şi manelele de treningar sunt probabil rezultatul intoxicaţiei cronice cu “clorură de sodiu în mâncare”, “9% acid acetic în oţetul românesc” şi “apa românească, de fapt oxid de hidrogen”.

    “Societatea socialistă multilateral dezvoltată” a fost duşmănită, urâtă, subminată şi în cele din urmă roasă pe dinăuntru de acei oameni pentru care ea (sau piticul cel creţ din fruntea ei) a făcut mai toate cele care s-au făcut, de la politrucul cu “Ştefan Gheorghiu” la muncitorul şi meseriaşul calificat.

    Mâncătorul de “clorură de sodiu şi oţet cu 9% acid acetic” nu avea motive să o submineze, lui o societate liberală nu îi aducea niciun beneficiu.

    ~Nautilus

  14. @ Nautilus – esti sigur ca nu se faceau petreceri onomastice, zile de nastere, revelioane, nunti, botezuri, gratare, etc? Eu credeam ca aia e distractia, sau daca nu aveau tel mobil si masina la scara nu se puteau simti bine?