Cât de departe a ajuns animația în 2019

Nu mai știu cine și pe unde scrisese, laudativ, despre nu știu ce film de animație, despre cât de departe a ajuns tehnologia etc. Și m-am amuzat, la momentul ăla, și-am zis că o să scriu și eu ceva, pentru că filmul respectiv era departe de vreun soi de inovație sau minune de gen.

Zilele astea, se vorbește peste tot despre Life, Death & Robots, o serie de animație de pe Netflix – altminteri, foarte bună – cu episoade scurte, de 10-15 minute. Un fel de Black Mirror animat, dar nu la fel de dark. Recomand.

Revenind la animație, vă recomand masiv să vedeți Fullmetal Alchemist (2018), dacă o mai fi pe Netflix. Până nu vedeți filmul ăsta n-o să înțelegeți că, până acum, ați trăit în minciună. Las mai jos trailerul.

Și vorbesc serios. Când am început Fullmetal Alchemist, nu înțelegeam de ce scrie despre el că e animație. Majoritatea filmelor de animație “realiste” scârțâie când vine vorba de mișcare: pașii sunt dubioși, umbrele sunt semiaiurea, umerii se bălăngăne fără logică.

Japonezii au rezolvat toate problemele astea. Mișcările sunt naturale, mimica este spectaculos de realistă. Pur și simplu, ai impresia că te uiți la niște actori, nu la “desene animate”. Vedeți-l, o să rămâneți cu gurile căscate.

Dacă îţi place acest blog şi vrei să-l susţii, cumpără de la eMag folosind acest link.

3 comentarii

  1. Filmul nu e decât parțial animație, oamenii sunt actori reali, nu CG.

  2. Eu am ramas masca in 2001, cand am vazut Final Fantasy: The Spirits Within. Atunci, cand am vazut trailer-ul pentru prima data, nu mi-am dat seama ca e CGI, desi, e drept ca l-am vazut pe un monitor mic si primul trailer nici nu arata prea multe. Oricum, consider ca inca e un etalon in ceea ce priveste o animatie realistica a umanoizilor.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.