Cultura antreprenoriatului la români

Ajungi la o vîrstă şi începi să te întrebi de ce nu te-a dus mintea să faci un business de milioane de euro. Aşa că te uiţi în jur, mai ales la amicii care au reuşit să facă (măcar de sute de mii, nu de milioane) şi te întrebi de ce lor le-a mers. Cam aşa şi eu. Şi îi asculţi povestindu-ţi cum au început, ce-au făcut. Şi descoperi un numitor comun.

forget-past

Fără legătura directă cu ce am scris mai sus, există o anecdotă despre evrei. Se spune că, de mii de ani, în cultura evreiască, există un obicei care se perpetuează. Cînd copiii cresc suficient de mari cît să poată face un drum pînă la piaţă (4-5 ani), sînt trimişi de părinţi să cumpere una, alta. Li se spune că trebuie să negocieze şi să obţină cel mai bun preţ. Ajunşi la piaţă, dacă nu negociază, vînzătorii se supără pe ei şi-i trimit înapoi acasă, la părinţi, fără să le vîndă nimic, pe principiul “Ce evreu eşti tu dacă nu negociezi?

Anecdota asta poate părea rasistă, dar, de fapt, n-are nimic cu rasismul, ci cu spiritul practic. Cu cît un copil e învăţat mai devreme să negocieze, să fie chibzuit cu banii (OK, merge şi “zgîrcit”), cu atît îşi va însuşi mai repede spiritul de business.

Asta e şi legătura indirectă cu amicii mei. Numitorul comun în ceea ce-i priveşte e că majoritatea au făcut bani de mici. Nu mulţi, dar cît să prindă spiritul de business. Unii au vîndut surprize de gumă Turbo, alţii au schimbat tricouri pe adidaşi, unii s-au apucat de vîndut ceasuri electronice, ochelari de soare, orice ar fi putut să le aducă un ban în buzunar. Unii dintre ei au “furat meseria” de la părinţi, unii cu afaceri proprii, alţii lucrători în zona de comerţ.

În ceea ce mă priveşte, ai mei, cadre didactice, nu m-au trimis la piaţă, ci mi-au spus să citesc, că aşa o să fiu bogat. În rest, uitîndu-ne în jur, la cît de multă sărăcie există şi la cîtă lipsă de mici afacerişti, se aplică vorba lui Eminescu: “eu îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul.” Ne-am obişnuit aşa. Modeşti şi săraci. Şi, evident, invidioşi pe cei care au realizat mai mult (uneori, în sens pozitiv, de cele mai multe ori, în sens negativ.)

Educaţia antreprenorială ar trebui să se facă de la vîrste fragede. Ba, aş zice, n-ar strica nişte ore despre administrarea banilor chiar începînd din şcoala primară.

15 comentarii

  1. Nuuuu, ce ne trebuie asa ceva cand putem sa facem religie inca din clasa I ?

  2. @Mimanu: Idei puține și fixe.M-am săturat de prostia ăsta cu religia la școală și de ăștia ca tine de nu mai pot. Am prieteni care au făcut școli confesionale, au fost la Sunday school la biserică în fiecare săptămână zeci de ani, cred că se duc și la biserică în fiecare duminică și asta nu i-a împiedicat cu nimic să crească afaceri, să facă performanță într-o multitudine de domenii. În loc să lucrezi pentru succes, îți ocupi timpul cu găsitul de vinovați și scuze. De aia nu avem noi antreprenori, că se face religie în școală.

    Nu la școală înveți să faci bussiness, ci acasă, zi de zi. Trebuie să te ajute și societatea în ansamblu, dar principalul vector este familia. Să înveți că banii se fac muncind, nu vin de la mami și de la tati. Și atunci o să-i apreciezi, o să încerci să-i înmulțești, șamd. Dacă succesul în afaceri se învăța la școală, toți eram milionari.

  3. Iar pe langa aceasta cultura financiara lipsa as mai putea adauga (ordonarea e pur intamplatoare):
    – cultura sexuala.. Se gasesc destule fatuci de 12-13 ani care intreaba pe fel si fel de forumuri “de specialitate” daca raman gravide cand fac anal…
    – cultura medicala. Cred ca ar fi util ca populatia sa inteleaga ce avantaje ar avea daca ar face analizele cat de cat regulat, daca s-ar duce la stomatolog mai des, daca ar incerca sa viziteze un medic atunci cand au o problema si nu sa se trateze cu radacina de stevie stropita cu apa ne-nceputa ca asa a facut si vecinul de la 2.
    – cultura civica. Pe vremea mea se facea, acum nu stiu daca se mai face, iar daca se mai face aparent se face foarte prost. Iar asta ar trebui facuta cu exemple clare nu cu tampenii gen “Te vede Doamne Doamne”…
    – juridic. Sunt enoooooorm de multi oameni care nu fac diferenta intre un contract de vanzare cumparare si un proces verbal de receptie marfa. Eu nu zic ca trebuie sa fie juristi din liceu, dar, totusi, dupa terminarea celor 12 clase, ajungi la varsta la care ai drept de vot si se presupune ca poti lua niste decizii rationala. Aceste decizii nu pot fi luate numai cu cunostinte avansate de matematica sau dinamica.
    – administratie publica. Personal cred ca ar fi util ca oamenii sa aiba niste cunostinte minime de ce inseamna administratie publica, niste functii din administratia publica si atributii ale acestora.

    Dar de ce sa facem toate astea? Vorba aia, cu cat mai prosti cu atat mai usor de manipulat.

  4. @combo: De cate ori ai vazut oameni spunand “Ce-o vrea Dzeu?” Ei bine, ei sunt exemplele de care vorbesc. Ei sunt cei care au fost si sunt in continuare indoctrinati ca trebuie sa mearga la biserica, sa se roage si totul va fi bine. Nici un moment nu li s-a explicat ca totul depinde de ei. De asta stau, mai fac o rugaciune, sperand ca poate Ponta le va mai creste pensia, salariul de bugetar sau ajutorul social. Ei nu au nici cea mai vaga idee de ce inseamna aceste modificari macroeconomice. In continuare cred ca lucrurile se rezolva cu o lumanare si un acatist.
    Nu caut scuze si sunt de acord cu tine ca nu la scoala inveti sa faci afaceri, dar oare nu ar ajuta totusi niste notiuni elementare? Poate nu chiar pentru a te pregati ca antreprenor, dar sa poti lua macar niste decizii in cunostinta de cauza?

  5. Eu as pune inaintea educatiei antreprenoriale, educatia financiara. Chestii de baza: ce sunt banii, ce sunt bancile si ce fac ele, despre depozite, credite si carduri, despre fonduri de investitii si fonduri de pensii, plus ce e ala salariu, impozit, dividend, etc.
    Astea, si multe altele, le-as vedea ca si materii optionale, probabil la liceu.
    In Romania insa, niste functionari din minister stiu mai bine ce e mai bine pentru copiii nostri, asa ca programa e fixa.

  6. Hahaha, la noi nu tine de antreprenoriat, la noi e problema cu munca nene. Nu suntem invatati sa muncim, sa o luam de jos, sa ne ia ceva timp pana sa facem mii de euro pe zi; noi vrem din prima zi, din prima secunda, ca sa avem bani de Q7 si iPhone 5s CU CREDIT!!! fii serios, cine a inceput o afacere stie ca o iei de la 0, cu nimic si muncesti..muncesti muncesti pana ajungi in punctul acela in care cica ai succes.

  7. @ Combo: prietenii de care vorbesti nu sunt ortodocsi, asa-i?

  8. Sau am putea sa gasim solutii de educatie alternativa pentru toate astea.

  9. @Ionut O: nu exista asa ceva; ce e aia educatie alternativa? 12 ani de scoala pentru ce au fost? sa inveti, sa ajungi undeva, daca nu esti stare, pune mana si munceste de la zero..si munceste munceste munceste. Astea’s bullshit-uri care mai mult te impiedica. Romanu nu munceste, sa fie clar. Noi vrem repede, cat mai repede si MULT!

  10. @Alex: anecdota respectiva este despre educatie financiara, nu antreprenoriala, in sensul ca il invata de copil sa inteleaga legea cererii si a ofertei. nu e nimic rasist, tine de cultura comunitatii respective ca de mici sa inteleaga cum se stabilesc preturile.
    Educatia financiara e ceva pasiv (te protejezi de investitii paguboase, eviti falimentul), spiritul antreprenorial e ceva activ (cauti si dezvolti oportunitati)
    @Minimanu&Combo: Ca in societatea romaneasca se pune accent pe invataturile crestine (predate sub imbecila denumire ‘religie’, de parca singura religie din lume e cea crestin ortodoxa – dar asta e alta discutie) asta tine de regulile comunitatii respective. Ar putea fi facuta educatie financiara si in societatea noastra, cu, fara sau in locul educatiei crestin-ortodoxe actuale. nu e necesar antagonism educatie crestin ortodoxa – educatie financiara decat daca vrei sa vezi lucrurile astfel.

  11. @Kulcsy: Știu și vreo câțiva ortodocși.
    @Silviu: Eu m-am enervat pe argument în sine. De aia nu avem noi antreprenori, că se face religie la școală. Un argument facil de genul: “și am fost și bolnav când eram mic”

    Antreprenoriatul ăsta are nevoie de o cultură în spate, de niște oameni obișnuiți să acționeze într-un anume fel. Noi suntem, în mare majoritate, la a doua generație de purtători de pantofi. Nu avem nici o țară care să ofere oportunități extraordinare din punctul ăsta de vedere. Suntem departe de piețe importante. E scump să exporți, piața internă este destul de mică. Geografia determina destul de multe. Uite la Rusia de exemplu. Ditamai țara, cu o grămadă de resurse, dar cu iarnă 6 luni pe an, 2 râuri mai de doamne ajută, din care unul se varsă în Marea Caspică (putea să se verse în Sahara, că tot aia era), care mai și îngheață. Niciodată nu o să aibă o cultură antreprenorială ca Germania cu Rin-ul ei. Vezi de exemplu Alaska, a cărei economie e pe bază de resurse naturale, chiar dacă e în SUA .
    Și vezi de exemplu din țările fost comuniste care o duc mai bine sunt aproape de piețe mari și bogate. Uită-te în Polonia de exemplu, regiunile de lângă Germania merg mult mai bine decât cele de lângă Ucraina.
    De asta și pe net, opiniile sunt mai vehemente, pentru ca oamenii sunt obișnuiți cu costuri de distribuție foarte mici. Ori vinzi un soft în US ori în Australia ori la Buhuși, tot aia e. La chestii fizice e mai complicat. Ori produci mult și nu mai contează așa de mult, ori produci aproape. Antreprenorii de la noi nu au niciuna din opțiunile astea.

  12. Mama cat de mult empatizez, cat de mult “stiu ce vrei sa spui”, ca situatia e aceeasi.

  13. @Combo: Eu sunt inginer ca profesie. asa ca ‘deformatia profesionala’ ma face sa vad economia din punct de vedere a performantelor obiectelor aflate in utilizare si mai ales a prosperitatii fizice pe care o aduc. cum vad eu lumea: Prin 99-2001 erau documentarele ‘Peoples Century’ pe Discovery. Era vorba de secolul trecut. ajung la reconstructia japoniei dupa al doilea razboi mondial. Pai aveau cultura tehnica, bazele unei industrii si cand a inceput razboiul in Coreea au fabricat munitie. Banii obtinuti i-au bagat in subventii pentru Sony si Honda. Restul e istorie. Coreea de sud, tot asa saracie lucie dupa razboi, nema ingineri cum avea Japonia. S-au intrebat ce le trebuie si s-au pus pe munca. Au luat-o de jos: au inceput cu fabrici de tigle care sa inlocuiasca stuful pus pe casa. dupa care au trecut la sectoare mult mai performante. si-au format specialisti ‘din mers’, dar mergeau tot mai sus.
    De ce am scris astea: nu are nici o legatura cu geografia. Conteaza cat de mult vor oamenii sa se dezvolte. ca le da de lucru si celor ce geografic sunt langa ei, asta e un efect, nu o cauza. Si Norvegia traieste din petrol, dar stie sa investeasca banii corect, nu sa-i sparda ca oligarhii rusi.
    dezvoltarea ‘macroeconomica’ nu se poate fara dezvoltari ‘microeconomice’, adica indivizii acelei natiuni. si daca indivizii nu sunt interesati de prosperitate, nu ai nici dezvoltate regionala. si interesul personal nu are nimic cu religia sau geografia.

  14. @Silviu: Ambele exemple sunt insule, ambele cu populații semnificative. Japonia are aproape cât Rusia și Coreea de Sud jumătate cu un teritoriu infinit mai mic. Nu mi se pare ca argumentele tale stau în picioare.
    Și dacă tot ai adus vorba, de Japonia și Coreea, o sa vezi că modelul lor de dezvoltare îl reprezintă tarife maxime la importuri, ajutor de stat cât cuprinde, subvenții pentru export, și atunci când ai o economie care poate sta pe picioarele ei, deschizi piețe și te integrezi în economia asta globalizată. De altfel, cam ăsta e singurul model care funcționează (aplicat cu succes de altfel și de SUA, Anglia, Germania la timpul lor), că FMI , cu modelul lor, nu are nici un exemplu de succes dar o grămadă de exemple de eșecuri. Ghici ce model a aplicat România :) .