Apple HomePod - un review cinstit

Apple HomePod – un review cinstit

Acu’ două luni, m-am înfipt în Apple Store, pe Regent Street (practic, flagship-ul din Londra) și am încercat să mă conving că nu am nevoie de un HomePod și că nu o să-l cumpăr.

M-am tot învîrtit prin alte părți ale magazinului, mi-am mai luat un cablu USB-C pentru iPhone, mi-am luat și-un ștecher pentru el și… la final, am plecat și cu un HomePod în traistă.

N-a fost o achiziție (chiar) impulsivă, chiar dacă așa ar suna la prima citire. Cînd iau decizii pe diverse chestii, stau și le cîntăresc și le întorc și pe-o parte și pe alta pînă mă conving că merită să fac un lucru și că am o motivație bună în spate. Duc multă muncă de convingere eu cu mine.

De exemplu, cochetez de ceva vreme cu apucat de făcut ceva mișcare, lăsat de fumat și de băut, apucat de gătit (m-am apucat) și alte prostii. Momentan, sunt la punctul în care m-am convins că tre’ să mă apuc de mișcat, dar încă nu m-am convins că e un moment potrivit să încep în momentul M (care poate fi “de luni”, “mâine” sau “azi”).

Mi-e clar că o să se întâmple, dar încă încerc să mă conving pe mine că încă nu e momentul potrivit (deși momentul potrivit e oricând) și că pot să-l mai împing, dar mi-e clar că nu pentru foarte multă vreme.

Cam așa a fost și cu HomePod-ul. L-am văzut de vreo cinci ori până să-l iau. Am fost atent la sunet de fiecare dată, am citit o groază de review-uri și am vizionat mai multe clipuri pe YouTube decât ar fi meritat efortul. Și am intrat în magazin și am ieșit cu el. Eram deja convins că-l vreau.

Apple HomePod – cum se aude

Dacă e ceva de care nu pot să mă plâng, e sunetul. Sunetul de pe HomePod e clar. Nu bâzâie, nu se aude ca din butoi, nu gâjâie, nu-ți rupe timpanele, nu-ți palpită ficatul, nu-ți tremură stomacul și, din nou, sub nici o formă nu se aude ca din butoi. Pe scurt, nu bate, nu troncăne. E bine.

Problema cu el e amplasarea. În ce capăt de cameră îl pui ca să o umple cu sunet, așa cum e vândut surround-ul în reclame? Asta e o întrebare căreia nu i-am găsit încă răspunsul. M-aș fi așteptat la o împrăștiere altfel a sunetului, în cameră, dar imaginația mea s-a dovedit a fi bătută de fizica elementară.

Câtă vreme există doar o sursă de sunet, evident că nu poți să te aștepți la stereo – și știu că sună a observație de gâgă, dar în mintea mea creață, mă așteptam ca sunetul aruncat înapoi de pereți să vină cu tot cu volum. Evident, am fost idiot.

Firește că nu poți avea stereo de la o singură boxă, dar ce face bine HomePod-ul este să împrăștie sunetul în încăpere atât de bine, încât se aude la fel de peste tot. Calitatea audio e aceeași și dacă stai la un metru de ea și dacă stai în celălalt capăt al încăperii. Mimează un stereo, pentru că are mai multe difuzoare, dar nu.

Chestia asta e importantă pentru că, dacă ai acasă un sistem chior, 2.1, știi că e destul de important cum poziționezi boxele și că dacă una e ușor întoarsă spre perete, s-ar putea ca înaltele să se audă bine, iar mediile ca din butoi – sau invers. Aici nu e cazul.

Din punctul ăsta de vedere, chiar mă gândeam să mai fac o aroganță și să-mi mai iau un HomePod, măcar de curiozitate, să-mi fac o idee despre cum ar fi un stereo sănătos cu două boxe în colțuri opuse ale camerei, că oricum îl pot returna în 14 zile.

Încă n-am ajuns la stadiul de a mă convinge că aș avea nevoie de a doua sau că merită efortul și e cale lungă până la pasul în care încerc să mă conving că încă nu e momentul.

Altfel, legat de informații pentru oameni normali, cu nevoi normale, basul e peste așteptările mele și, în esență, înlocuiește cu relativ succes nevoia unui subwoofer.

Siri e retardat(ă)

Problema cu HomePod-ul este că nu-l poți folosi decât în anumite condiții. Fie ai un cont de Apple Music – caz în care îl folosești via Siri, ceea ce implică, de altfel, și posedarea unui iPhone, ca să-l poți instala -, fie îl folosești ca sursă audio externă pentru Mac.

Asta pentru că eu încă n-am descoperit cum aș putea să-l folosesc ca boxă pentru muzica de pe iPhone, de exemplu. Poți, prin AirPlay, să îl folosești ca boxă externă pentru iPhone, din aplicația Apple Music.

Pot să îl folosesc ca boxă pentru laptop când mă uit la un film pe Netflix, dar nu recomand nimănui să încerce din cauză că Apple încă n-au fost în stare să rezolve definitiv AirPlay, protocolul lor de transmitere de date prin Bluetooth. Prin urmare, sunetul va fi întotdeauna în urma vocii din video.

Legat de Siri, interacțiunea nu e chiar atât de dezastruoasă pe cât ar putea părea din intertitlul de mai sus, ba e chiar decentă. “Hey Siri, play [this song] by [this artist]” funcționează, în general, fără reproș. “Hey Siri, lower de volume” sau “pump up de volume” sau similare sunt înțelese foarte bine. “What track/song is this?” merge cum te-ai aștepta.

Duda însă e alta. Că dă rateuri la alte chestii banale. Deși Siri “vorbește” mai multe limbi, dacă e HomePod-ul e setat pe limba telefonului – în cazul meu, engleza -, e practic imposibil să-i spui să dea play unei piese cu nume în spaniolă. Poți găsi piesa aia cerând, de exemplu, albumul care are nume în engleză. Aștepți să ajungă la respectivul cântec, o întrebi cine ce cântă și încerci să reproduci aceeași pronunție. Nici o șansă.

Alte chestii despre HomePod

În altă ordine de idei, în momentul în care mi-am luat boxa – pentru că asta e, nu vreun asistent virtual -, a durat un pic până m-am hotărât dacă o vreau pe alb (mă rog, e un bej argintiu sau un argintiu bej, ceva, că albă nu e) sau pe negru.

Am ales a doua variantă după ce unul dintre angajații din Apple Store mi-a zis, cu o candoare de nedescris, “probabil că pe negru n-o să se vadă praful la fel de rău“. Și cam așa e, n-am șters-o de praf de când am cumpărat-o și arată în continuare impecabil și e un bibelou mișto.

Altfel, are un display relativ banal. În centru, are o animație similară cu cea de pe iPhone când te ascultă sau când îți răspunde Siri, două zone de touch pentru volum cu două iconițe simple, minus și plus, tipice Apple.

Și chestia cea mai simpatică e că Siri, în general, nu vorbește cu tine. Dacă-i zici să dea play la o piesă, dă play direct, fără să-ți răspundă, la fel dacă îi spui să oprească muzica sau să dea un resume. Îți răspunde dacă îi dai comenzi banale, gen “play some bossanova“, cu niște răspunsuri generice “playing a personalized bossanova station for you“.

Înțelege și comezi mai scurte și comenzi mai lungi. De exemplu, e suficient să spui “Hey Siri, next” și trece la următoarea piesă.

Ce lipsește pe HomePod

Ce-mi lipsește mie e o mai bună integrare cu restul device-urilor Apple. De exemplu, HomePod-ul nu apare în Find my iPhone. Înțeleg logica, nu e ca în cazul AirPods, să rătăcești o cască prin casă și îi dai comanda să piuie, ca să știi sub care pat s-o cauți. De bine, de rău, Apple a introdus Find my iPhone ca funcție de căutare. Întrebi “Hey Siri, where’s my iPhone” și începe să piuie telefonul pe undeva.

Pe de altă parte, și dacă ți-o fură, hoțul n-ar putea să o conecteze la un wifi fără să aibă nevoie și de telefonul tău, chestie care o face cam inutilă pentru cine ar fura-o.

Altă chestie vag neplăcută e că tre’ să intri în aplicația Home ca să vezi dacă are nevoie de vreun update. Nu-ți spune că a apărut o versiune nouă de soft, iar dacă ți-ai aruncat aplicația aia pe undeva printr-un folder, mult noroc. Update-urile și le ia automat, peste noapte.

Ce-i mai lipsește e o integrare mai bună cu telefonul sau cu ceasul sau cu alte device-uri. Despre Apple Watch, altădată. HomePod-ul ar putea fi un bun home hub pentru alt tip de hardware – să zicem, becuri “inteligente”. Să-i spui să-ți lumineze mai tare sau nu, să stingă becul etc.

Și n-are nici vreo opțiune de programare. De exemplu, să spui “continue playing for thirty minutes then pause, because I’m going to bed and I don’t know how fast I’ll fall asleep.” Nu înțelege încă astfel de comenzi.

Încă nu m-am jucat cu noile funcții anunțate în iOS 12, probabil că urmează să fac și asta, dar nici nu mă grăbesc în mod deosebit. HomePod-ul a fost o aroganță, nu o nevoie. Aroganță pentru că e o boxă scumpă, nu din alt motiv. Inteligentă sau nu, măcar se aude bine, dar de aceiași bani, probabil că aș fi găsit un sistem audio serios. Mă rog.

Concluzie

Textul ăsta l-am scris în două bucăți, la distanță de vreo două săptămâni. Sunt convins că am uitat multe chestii pe care aș fi vrut să le scriu inițial, dar ca să fac un sumar, avem cam ce urmează mai jos.

De bine:

  • sunetul e foarte bun, mult peste boxele alea de 500 lei, 5.1, pe care le cumperi de la eMag
  • arată mișto, chiar dacă nu e portabilă (n-are baterie și are cam un kil jumate în greutate)
  • se integrează decent cu Mac-ul și cu iPhone-ul (probabil că, după ultimul update, AirPlay o să meargă mult mai bine)
  • are potențialul de a deveni un bun asistent personal în viitor, când Apple o hotărî să-i dea mai multe funcții printr-un update de iOS

De rău:

  • e scumpă, frățică!
  • în afară de ascultat muzică, nu prea ai ce face cu ea
  • are potențial de a devenit un bun asistent personal în viitor, dar nu știm când Apple o să-i dea mai multe funcții printr-un update de iOS
  • încă nu are voice recognition, o chestie care nu poate decât să te scoată din sărite. Dacă te uiți la o reclamă (sau, să zicem, caz recent, o lansare Apple) și din boxele laptopului se aude “Hey Siri”, ghici cine te întreabă ce-ți dorești de la viață?

Dacă îţi place acest blog şi vrei să-l susţii, cumpără de la eMag folosind acest link.

2 comentarii

  1. Pai e cam de 3 ori mai scumpa decat boxele alea de 500 de lei, ar trebui sa se auda putin mai bine ca ele, ma gandesc.
    E hardware bun, pacat ca il limiteaza Apple cum stiu ei mai bine.

  2. Eu o folosesc mai ales pentru partea de automatizare. Am câteva becuri smart, o priza smart și o telecomanda universala și merg perfect via Apple homekit via Siri. Și ce ziceai tu cu aprins / stins / intensitate merge fără probleme în configurația cu Homepod.