Diferenţa dintre artă urbană şi vandalism

O chestie care mă agasează vizual, în Bucureşti, e vandalismul celor care dau cu spray-ul pe pereţi. E o diferenţă enormă între arta urbană şi vandalism. În primul rând, nu am o problemă cu graffitiul, am o problemă cu mâzgâlelile.

mural-guido-van-halten

Din câte mi-a spus un coleg de şcoală care obişnuia să dea cu spray-ul pe pereţi, dincolo de stencil sau de mural, există tot soiul de termeni pentru diverse “opere” ale unor artişti stradali. Una dintre ele este “tag-ul”, care e mâzgâleala obişnuită, găsibilă pe toţi pereţii. Sigur vă mai amintiţi, prin Bucureşti, de “ERPS” sau “ATON”.

Alta e “background-ul”, dacă am înţeles eu bine cuvântul, adică nişte desene ample, din linii, rămase neterminate şi care, s-o zicem pe aia dreaptă, nu vor fi terminate niciodată. Şi aici vreau să ajung, de fapt. Dacă stencilul are o logică, un mesaj (cel mai cunoscut artist de stencil e Banksy, am scris la un moment dat despre el), mizeriile astea nu transmit nimic. Ba mai mult, nu au nici măcar un minimum de valoare estetică.

Un caz concret: la Armenească, a răsărit un mare Mega Image. Ca să facă un pustiu de bine, cei de la Mega Image, presupun, au plătit nişte oameni să vopsească în alb şi peretele clădirii de lângă, preţ de vreo trei-patru etaje înălţime şi de vreo 15 metri lăţime (aşa, din ochi.) Ce s-a întâmplat cu prima ocazie? Au venit nişte grafferi şi au tras nişte dungi urâte cu spume. Şi le-au lăsat aşa.

graf-armeneasca

Or, eu asociez practica asta cu vandalismul. Şi problema nu e doar la grafferi, ci şi la autorităţi şi, de ce nu?, la proprietarii din blocul respectiv. Asta pentru că exemple de artă urbană – şi mă refer exclusiv la graffiti – există în Bucureşti. ENEL a făcut o treabă foarte bună invitând grafferi să-i picteze transformatoarele. Strada Arthur Verona e un exemplu de colaborare foarte fain, mai ales că, pe Verona, se schimbă periodic desenele. Ba până şi Metrorex a avut nişte acţiuni similare, pentru trenurile vechi.

În ţări mai civilizate decât România, autorităţile – în general, primăriile – pun la dispoziţie spaţii pentru cei ce vor să se exprime astfel. De ce nu şi în Bucureşti? Metrorex, ca să îi scape de la moarte pe unii curajoşi, i-a chemat să vopsească liniştiţi trenurile vechi pe timp de noapte, după ce nu mai circula nimic. În Londra sau New York, se procedează la fel.

În cazul de care pomeneam mai sus, ar fi foarte fain ca Mega Image să vorbească cu proprietarii din blocul alăturat pentru un soi de aprobare, să cumpere spray-uri şi să pună la dispoziţie nişte scări, şi să-i lase pe nişte artişti urbani să creeze un mural cât blocul ăla. Măcar vezi ceva fain când treci prin zonă, nu nişte mâzgâleli.

Hai să le luăm exemplu şi de la alţii şi, dacă tot dăm cu spray-ul, să facem ceva de care să se bucure toată lumea.

7 comentarii

  1. exista doua feluri de arta, aia care doar “arata bine”, asa zisul kitch, si aia cu “mesaj”, care te face sa te opresti (din griji) si macar sa zambesti

    tot via bansky.co.uk : worst best worst graffity in the world
    http://www.picturesofwalls.com/gallery.asp
    undeva un “vandal” a scris pe un perete:”don’t write on this wall”

  2. “Arta urbană” e un briceag cu buton şi cu două tăişuri. Sabie nu e, că săbii au doar ţiganii manelişti.

    Cum ar fi zis Radu Pitici Gratis, e ca atunci când un “tovarăş factor de decizie” trecut de 45 de ani ar vrea să facă impresie publicului tânăr, ca să atragă clienţi. E un adult cul. Are faţada magazinului pictată. Aşa cum erau pictate casele de cultură de prin cartiere în anii ’80. Abstract. Dacă a mai rămas ceva vopsea, mai facem şi posturile trafo, şi metrourile. În Bruxelles au pictat şi staţia de metrou din Laeken, până arată ca o bandă desenată cu supereroi, tot din anii ’80. Din cele care se aduceau prin contrabandă la noi.

    Dar factoru’ de decizie trebuie să înţeleagă şi că fiecare vârstă şi epocă vine cu un anumit rol de jucat în societate, cu anumite privilegii şi obligaţii.

    În lumea hipstărilor, a vegetarienilor, mişcărilor anti-avort şi Iuliei Ionescu la mănăstire, graffiti-ul urban şi mişcarea culturală crescută în jurul său are sooooo 1980s!

    • @Nautilus: poate că aşa e, dar eu tind să cred că, uneori, nu poţi arde etape şi trebuie să treci prin ele. So ’80s or not, prefer nişte murale în locul mîngîlelilor de pe pereţi.

  3. De ce nu te implici activ? De ce doar intrebi ca nu se implica altii?