Asta sună bine: “băsescofobie”. Despre credibilitate

HotNews.ro are o dezbatere foarte interesantă, “Ură şi resentiment în România“, lansată ca urmare a reacţiilor stîrnite de un articol de opinie semnat de Mihail Neamţu. Autorul denumeşte noua boală care face ravagii în rîndul capetelor luminate din presa românească: băsescofobie. Sună foarte bine, îmi place. Doar că, pe cît de interesantă este analiza lui Mihail Neamţu, care ia în vizor discuţiile interminabile şi atacarea cu orice prilej a lui Traian Băsescu, pe atît de repede scapă din vedere alte două elemente: ipocrizia şi stupiditatea.

Ca pion într-un joc al intereselor, cum e, să zicem, vreun moderator de la Realitatea TV, ai două variante: ori să rămîi drept şi să-ţi dai demisia în cazul în care politica editorială trasată de sus nu se pupă cu convingerile tale, ori să îţi îndoi mijlocul şi să îţi iei leafa mai departe. Dacă alegi varianta a doua, iar patronul schimbă macazul trei luni mai tîrziu, pici de prost şi, în acelaşi timp, de ipocrit. Putem lua cazul Nistorescu.

Directorul editorial de la Cotidianul e exemplul perfect de ipocrit: dacă pînă mai an îl pupa pe Băsescu pe unde apuca, lustruindu-i pantofii cu fiecare ocazie, acum îl spurcă din toate poziţiile. Cum o va drege Nistorescu dacă, prin absurd, patronul îl va suna, din Delta Dunării sau de prin Cipru, şi îi va pune în vedere că, acum, interesele sale sînt să îl sprijine pe Băsescu? Eh? Ce-o să facă? O să pupe unde a scuipat? Eu cred că da. Asta înseamnă făţărnicie şi, implicit, stupiditate!

În orice business, inclusiv cel de media, există nişte factori de risc pe care trebuie să îi înţelegi şi să îi accepţi dacă vrei să mergi pe o cale anume. Victor Ciutacu, de exemplu, nu îl suportă pe Băsescu. Pur şi simplu. Omul măcar a fost întotdeauna sincer cu el. Dar ce te faci cu Ion Cristoiu? Care Cristoiu a trecut printr-o întreagă serie de etape pro şi contra preşedintelui. Nu îţi dai singur cu tesla-n credibilitate?

Dacă te uiţi pe lista reacţiilor la articolul lui Mihail Neamţu (vezi primul link de mai sus), o să remarci că, în prezent, merg zeci de şuturi către fundul lui Patapievici. Nistorescu îi cară bocanci pe spinare. Acum vreo două zile, nimerind pe Antena 3, Mihai Gîdea era primul care arunca bolovani în direcţia directorului ICR. De ce? Pentru că, indirect, dădea în acelaşi Băsescu. Un lucru nedemn de Gîdea, care a fost multă vreme moderatorul ideal, care nu îşi exprima propriile opţiuni, ci doar punea întrebări. Acum, e doar un moderator cu 50% mai jenant.

Nu ştiu dacă e vorba neapărat de ură sau de resentiment, ci cred că e vorba, mai degrabă, de o lipsă de identitate a ideilor şi de o manipulare forţată prin intermediul lefurilor primite la sfîrşit sau la început de lună. Dacă unii chiar sînt confuzi şi oscilează, alţii îi dau înainte pentru bani. E relativ simplu şi se poate observa cu ochiul liber.

Un exemplu din a doua categorie ar fi Mircea Badea, care respectă ordinele de partid politica editorială cu stricteţe: “Eu nu mă duc la vot. Eu, am mai spus, sînt împotriva votului. Dar dacă, prin absurd, ar trebui să mă duc, sub nici o formă nu l-aş vota pe Băsescu. L-am votat acum cinci ani, dar gata. Oricum, în România, n-ai pe cine să votezi, Că n-ai. Eu, cu-atît mai mult, nu l-aş vota pe Băsescu“. E o declaraţie dintr-o emisiune de-a lui, de acum vreo două-trei zile. El nu votează, dar dacă ar vota, nu ar pune ştampila pe Băsescu. E dezamăgit. Nu spune de ce, nu argumentează, dar nu vrea să mai audă de el. Ei, ca să vezi, ce chestie!

Şi totuşi, cred că băsescofobia numită de Neamţu n-are nici o legătură, ca boală de care suferă, cu formatorii de opinie din presă. Dimpotrivă, cred că ei sînt cei cu eprubetele, care au creat “virusul” şi care îl împrăştie în rîndul românilor de rînd. În fond, nu contează ce cred ei, cîtă vreme sînt plătiţi ca să execute. Cum se ghidează cînd îl împrăştie?

Un exemplu ar fi stupiditatea declaraţiilor de genul “Băsescu ne bagă nouă, presei, pumnu-n gură!“. Se pare că cinci ani este o eternitate pentru ziariştii care nu mai ţin minte cum era pe vremea lui Năstase. Dacă Băsescu le-ar fi băgat pumnu-n gură, Gîdea şi compania nu mai aveau libertatea de a-l înjura la Sinteza Zilei, iar Antenele lui Voiculescu gemeau de reclamă plătită din bani publici.

Domni precum Cornel Nistorescu ar trebui să spună mersi că jurnaliştii de la Gazeta Sporturilor au reuşit să dea jos un ministru. Altfel, dacă era Năstase preşedinte, nici nu apucau să pună cinci întrebări, că erau cumpăraţi. Din păcate, a ajuns să fie confundată cu cenzura orice reacţie verbală violentă a unui politician la un articol. Şi, tot din păcate, s-a ajuns în situaţia în care se confundă dreptul la liberă exprimare cu obligativitatea respectării ordinelor patronului.

Să ne aducem aminte de studiul Oxford Analytica, pe care l-am comentat zilele trecute. La Realitatea TV, toţi au sărit de fund în sus, cum că e penibil, lipsit de credibilitate şi că e făcut de nu-ştiu-cine, din România. Dar nimeni n-a venit cu argumente prin care să explice că lucrurile sînt pe dos sau că ce se spune acolo nu e adevărat.

Ne-am obişnuit, ca ziarişti, ca de 20 de ani încoace, să ne permitem luxul de a da de pămînt cu oameni politici. Ceea ce nu e rău, ba dimpotrivă. Astfel, arăţi unde greşesc şi ce trebuie reparat, scoţi în evidenţă greşelile. Doar că dezinteresul clasei politice şi interesele economice ale patronilor de media au condus presa către un soi de mercenariat. Se vede perfect, spre exemplu, în trustul Intact.

În felul acesta, nu doar că au dat de pămînt cu credibilitatea şi aşa subrezită a politicienilor, ci au reuşit să destabilizeze credibilitatea întregii mass-media autohtone. Să nu ne mirăm de audienţe şi de tiraje şi să nu dăm vina pe alţii. Ne-am făcut-o cu mîna noastră, iar din cauza unora, ajunge să sufere toată lumea.

Ne-am obişnuit, ca ziarişti, să le-o “tragem” politicienilor, primarilor, miniştrilor, dar am ratat esenţialul meseriei: relatarea obiectivă şi nediscriminatorie a informaţiilor. Dacă tot e să le-o “tragem”, atunci să le-o “tragem” în mod egal, la toţi, indiferent de trustul din care facem parte. În consecinţă, am ajuns să caricaturizăm una dintre cele mai nobile meserii din lume şi, în loc să îi punem să muncească pentru lefurile plătite din buzunarele noastre, au ajuns ei să ne spună că o luăm pe arătură.

Invariabil, asta duce, într-un final, la ură şi la resentimente. Ura publicului faţă de politicieni, urmată de scîrba aceluiaşi public faţă de jurnalişti. Într-un 2009 de criză, ne-am întors brusc în 2002, cînd se urmau în draci ordinele partidului care plătea mai bine. Nu le-o “tragem” lor, ci nouă, singuri-singurei. Din nou, vezi tirajele.

PS: Ştiu că sună a generalizare, dar mă refer strict la exemplele de mai sus, respectiv trusturile Intact şi Realitatea-Caţavencu. Ştiu, e an electoral, dar asta nu face ca lucrurile să fie mai puţin jenante. Şi apropo de ipocrizie, iată o ştire cu adevărat de impact (sic!).

5 comentarii

  1. Wow, cata dreptate ai. Parca vorbesti “din mine”.
    Tot acest joc mediatic m-a indepartat definitiv de stiri, talk-showri, etc. Cand ii aud cat de partinitori sunt schimb canalul imediat. Exista totusi probleme grave in Romania de semnalat…
    Felicitari pentru articol!

  2. Felicitari! Am inceput de ceva timp, (mai exact de la orgia mediatica asupra Monicai Ritzi) sa caut nume noi in presa romaneasca. Si in mod neasteptat am gasit unul pe care l-am retinut si il caut zilnic! Mihail Neamtu. Astazi am avut bucuria sa mai gasesc unul. Alex Mihaileanu. Il retin si-l voi cauta zilnic!

  3. “Un exemplu ar fi stupiditatea declaraţiilor de genul “Băsescu ne bagă nouă, presei, pumnu-n gură!“. Se pare că cinci ani este o eternitate pentru ziariştii care nu mai ţin minte cum era pe vremea lui Năstase. Dacă Băsescu le-ar fi băgat pumnu-n gură, Gîdea şi compania nu mai aveau libertatea de a-l înjura la Sinteza Zilei, iar Antenele lui Voiculescu gemeau de reclamă plătită din bani publici.

    Domni precum Cornel Nistorescu ar trebui să spună mersi că jurnaliştii de la Gazeta Sporturilor au reuşit să dea jos un ministru. Altfel, dacă era Năstase preşedinte, nici nu apucau să pună cinci întrebări, că erau cumpăraţi. Din păcate, a ajuns să fie confundată cu cenzura orice reacţie verbală violentă a unui politician la un articol. Şi, tot din păcate, s-a ajuns în situaţia în care se confundă dreptul la liberă exprimare cu obligativitatea respectării ordinelor patronului.”

    Spun asta in continuu de cativa ani dar marea de prosti este prea mare ca s-o pot dovedi. Sincer, am ajuns la concluzie ca cu prostia si amnezia, combinate, nu prea te poti lupta. Cat de adormit poti sa fii sa nu vezi ca in ziua de azi ai libertatea de a-l injura pe Basescu si toata familia lui, sa-l treci prin toate troacele cu porci fara sa nu existe vreo repercursiune, asta in timp ce pe vremea lui Nastase riscai sa-ti ramana familia fara serviciu sau sa te intrebe de sanatate niste baieti cu ceafa groasa si ghiuluri plasate strategic.

    Cunosc persoane care pretind a fi cultivate si extrem de inteligente si in acelasi timp se uita la antena3 ca sa-l vada pe Basescu injurat la micul dejun, pranz si cina, pentru ca la finalul Sintezei Zilei sa se bata singuri pe spate si sa zica satisfacuti “da dom’le, stiam eu… Basescu asta e un nenorocit”. Fara sa vada ironia – o persoana in toate mintile nu se uita la postul acela, nu ca forma de informare si divertisment.

    Culmea e ca persoanele din mediul rural (care nu au timpul si -sa zicem- puterea de analiza pentru a vedea exact cum stau lucrurile) incep sa aiba o perspectiva mai corecta asupra situatiei – “Basescu e de-al nostru, parlamentul e jegos”, in antiteza cu “inteligentii” trecuti pe la cate 5 facultati dar care au creierul spalat de Felix.

  4. Cica,D-nul Gadea e pocait… Dar nu e! Mai repede este Adventist,dar nu pocait. Sau,in cel mai rau caz, este o tarfa sociala !!!Sa nu se supere,dar un pocait real,nu face intrigi politice,barfe si-alde…nimicuri politicianiste,curvesti…. Se pretinde Omul lui D-zeu? In primul rand,e curva cu D-zeu,apoi-cu oamenii!!! Un pocait nu se ocupa si nu se antreneaza la barfe si critici “ca-ntre jigodii de asa-zisi jurnalisti… D-nul Gadea e TARFA SPIRITUALA si SOCIALA !!! Mai bine s-ar ruga si ar tine post ptr.toti politicienii astia… Si pe ei ii iubeste D-zeu,doar i-a creat… Asta ar trebui sa faca D-nul Gadea !!! Iar daca nu face voia lui D-zeu,duca-se dracului atunci!

  5. Bun articolul chiar daca se poate observa oarece doza de subiectivism. Cand se spune insa ca nu trebuie confundata ratoiala nu stiu carui individ cocotat in conducerea tarii ,cu cenzura, se greseste regretabil de mult. Daca respectivul individ ar avea voie, da, da , voie , sa se exprime cum ar vrea muschii lui, nu cred ca ati vrea sa auziti ce are de spus.