Ce e aia “avere”?

Mă uitam în comentariile de aici și mi-a sărit unul în ochi. Pe scurt, Irinel Columbeanu e falit, iar cineva vine și spune: “dacă aveam eu averea lui, trăiam acum din dobândă“. Și am impresia că lumea nu prea pricepe ce înseamnă “avere” în secolul 21.

În România, cel puțin, definiția neoficială a “averii” este totalul banilor disponibili. Or, definiția corectă ar fi mai degrabă cea pe care o folosesc americanii: totalul asset-urilor de care dispui.

De exemplu, dacă eu, șantierist în Anglia, dispun de mai mult cash lunar decât un român plătit cu minimul pe economie, asta nu mă face mai bogat ca el dacă eu locuiesc în chirie, iar el a moștenit un apartament cu trei camere pe Ștefan cel Mare.

“Averea” mea e limitată la economiile mele – să zicem că am 1.000 lire, la care se adaugă, după chirie, încă o mie, deci, adunat, eu am 2.000 lire -, pe când el are o proprietate care valorează 70.000 euro deși, la finalul lunii, el nu poate pune nimic deoparte. Deci, după toate standardele noastre, e un sărac la limita subzistenței. Dar e mai bogat decât mine.

În funcție de modelul de calcul pe care îl folosim, averea lui Jeff Bezos, raportată la lichidități (cât cash are în bancă) e, probabil, de vreun miliard de dolari. Raportat la ce asset-uri deține (acțiuni, proprietăți etc.), e de 120 miliarde (sau cât mai era ultima oară).

Similar, averea lui Columbeanu, la momentul de vârf, era de 70 milioane euro raportată la asset-uri. Americanii, deși uneori folosesc termenul de “fortune” (care e oarecum sinonim cu “noroc”), sunt un pic mai pragmatici și se referă, de obicei, cam ca maneliștii la noi, la “valoarea” omului.

Bezos is worth 120bn” e mai comun decât “Bezos’ fortune is…“, asta pentru că valoarea nu e ceva fix, ci e o variabilă, fluctuează. Similar, dacă tu ai economii de 5.000 euro și un credit ipotecar de 50.000 din care ai plătit 10.000, averea ta e egală cu economiile plus diferența dintre valoarea de piață a imobilului și diferența pe care o mai ai de plătit băncii.

Mai exact, dacă ai luat apartamentul cu 10.000 avans și 50.000 credit, deci ai dat 60.000 pe el, iar azi îl poți vinde cu 70.000, averea ta este de 75.000 minus 40.000, adică 35.000 euro. Dacă abia ai cumpărat un apartament cu 5.000 avans și 60.000 de la bancă și nu mai ai economii, iar valoarea lui a scăzut la 50.000 din cauza crizei, averea ta e -15.000 euro.

La asta, se adaugă alte variabile. De exemplu, cât de stabil e jobul. Considerând că vei avea aceeași leafă timp de încă 15 ani, cât mai ai de plătit băncii, poți estima averea proprie la 75.000 euro, la fel cum o estimăm pe a lui Bezos, azi, la $120bn sau cum o estimam pe a lui Columbeanu, acum zece ani, la €70m.

O altă variabilă este răspunderea. Dacă averea e calculată raportat la valoarea de piață a unei companii în care ești acționar, iar tu începi să pierzi clienți și ai nevoie de un credit pe care îl girezi cu o proprietate personală, sau dacă performanța firmei depinde de tine ca manager, iar tu faci o boacănă, intri la pușcărie și firma se duce-n cap, averea ta e egală cu ce rămâne după ce se plătesc pagubele.

În fine, ca să scurtăm discuția, “valoarea” nu e un număr fix, ci variază. Iar averea este o valoare, un număr care poate fi mai mic sau mai mare în funcție de niște factori. Cumva, de asta mă distrează duda aia cu “eat the rich“.

Bezos sau Gates nu stau pe un purcoi de bani, ci pe niște estimări. “Valoarea” lor e mare, dar averea în termeni de lichidități este neglijabilă. Dacă se pornește o revoluție socialistă, iar Amazon și Microsoft sunt naționalizate, valoarea lor pe bursă va deveni, să zicem, 10% din cât e acum. La fel și averile ăstora doi. Iar când bogatul ăla gras slăbește brusc până devine piele și os, parcă iese de maximum o ciorbă, nu și de-o friptană, nu?

13 comentarii

  1. e multa fraiereala prin cuvantul ‘avere’ fiindca se bazeaza pe notiunea ‘valaore materiala’, care depinde foarte mult de piata. sa zicem ca BMW vine in Romania si cumpara teren, si cumpara utilaje din Germania si le transporta in Romania. Dupa care nui-i iese calculul si vrea sa vanda. banii de transport sunt pierduti, utilajele trebuie sa le vanda la subevaluare ca ‘sa aiba un pret competitiv’ minus transportul pana la cumparator. asa ca se poate zice in limbaj de lemn ‘firma x a investit x miliarde de euro intr-o uzina noua in locatia x’ dar la calculul contabilicesc nu se iau in consideratie cheltuiele ce nu se mai intorc si nici fluctuatiile pietei de dupa.
    dar multa lume traieste emotional in iluzia epocii ‘industrialism in tara de origine, nu si in colonii’, perioada in care marx si-a teoretizat comunismul. doar atunci clientii erau relativ siguri ( coloniile neindustrializate) si se asigura un monopol de piata ce asigura locuri de munca stabile. si salarii predictibile. si normalitatea e ca nici un politician nu are de gand sa inlature o astfel de iluzie – ii supara si pe alegatori ca le ia obiectul sperantei, dar ii supara si pe industriasi, ca le desteapta fraierii din subordine.

  2. Eu interpretezi ca avere inseamna: bani in pusculita + bani lunar (ala zicea dobanda dar poate sa fie salariu, pariuri, loto…) + obiecte de care dispui pe care le poti inlocui — cu accent pe bani, invers cum interpreteaza americanii. Un fel de: “nu ma uit la bani”. Sa vorbim despre asset-uri mi se pare o crima fiindca, daca ai banul, numai saracii sarakii incep sa fabuleze cu nonsensuri ca “valoare pe piata”. Acelasi lucru mi-a explicat un american dar despre actiuni la bursele lor.

    Eu separ “avere” de “bunuri” fiindca, din principiul meu, si o locuinta este un obiect (indifferent ca e o vagauna sau un penthaus) , nu o entitate separata speciala. Ca e tratat asa conceptul, e altceva. Din pacate, imobiliarismul vrea sa persiste ca locuinta este ceva aparte careia i se schimba valoarea intrinseca. Problema aici e ca si locuintele poarta uzura (data de expirare; chestie de termoeconomie/entropie economica formulata, culmea, de un american cu origini mioritice) dar… sssssshhh.

    Daca stai de vorba cu cineva despre avere, trebuie sa spici bine parul sa va intelegeti.

    Mie mi-a placut ce i-a explicat Trump fie-sii cand avea datorii (orice datorie, chiar si de un dolar, nu conta ca avea banul sa-l achite, ci cum rationalizeaza conceptul de avere ca valoare): “Uite, il vezi pe cersetorul acela? Cersetorul e mai bogat decat tata.” (inca o data, banii ii avea, faptul ca era pe minus cu ceva il deranja si se considera sarac in fata unui vagabond)

    • Poate m-am exprimat eu greșit, dar bunurile sînt asset-uri. Locuința e un asset. Ăla era sensul la care mă refeream. De altfel, se și face distincția, acțiunile și bond-uri se numesc “asset-uri financiare”.

    • Am facut niste greseli. Imi cer scuze.

      Pe scurt… Avere = nu te uiti la bani fiindca grija zilei de maine o au saracii sau si cei care trebuie sa munceasca; hai sa te mai delectezi cu o proprietate, cu o masina de viteza, fiindca te-ai gandit la cuvantul “saracie”

  3. In romana, “asset” nu il vad ca acelasi lucru cu “obiect”. Asset presupune ceva inegalabil, inexpirabil, de neinlocuit & incalculabil (ex. inima, talentele, felul de a fi). Obiectele sunt fix invers.

    Repet, asta e interpretarea mea despre avere.
    Nu neg realitatea cum e perceputa acum, trihotonia bani-obiecte-asset; eu nu sunt de acord ca exista “asset” si e tratata separat de celelalte obiecte, cu intentari de specula.

  4. Toata lumea sta pe niste estimari. Wall Street a facut din asta o arta. Cred ca avem sansa(ghinionul) sa fim contemporani cu decontul acestei situatii.

  5. Nu știu de unde vine ideea asta cum că averea (avuția) înseamnă banii pe care-i ai în buzunar pentru că (și) în România, din tată-n fiu, era vorba despre teren, gospodărie și animale. O spun cântecele populare, o spun manelele, o spun banii băgați în imobiliare. Vorbim aici de tineri care au strâns 2 mii de euro la ciorap și acum vorbesc despre bani și educație financiară? că altfel îmi pare ceva scos dintr-un context și atât.

    La oamenii bugați nu e vorba doar de bunurile/activele evaluate, ci de influența pe care o au și care valorează mult mai mult. Tu poți cumpăra un apartament undeva, ei îi pot dicta prețul (e doar un exemplu, nu zic că ar controla cineva toate apartamentele).

  6. “Eu interpretezi ca avere inseamna: bani in pusculita + bani lunar”
    “Avere = nu te uiti la bani fiindca grija zilei de maine o au saracii”
    “daca ai banul, numai saracii sarakii incep sa fabuleze cu nonsensuri”
    “si o locuinta este un obiect”
    “hai sa te mai delectezi cu o proprietate, cu o masina de viteza”
    “Asset presupune ceva inegalabil, inexpirabil, de neinlocuit & incalculabil”

    Frate, asta e textul unei manele?

  7. Si, daca tot am pornit pe drumul asta bolovanos, uite cea mai simpla si mai brutala definitie a averii:

    Averea nu se masoara in bani, ci in timp. Si este egala cu numarul de zile in care poti sa traiesti exact cum traiesti acum, dar fara sa mai muncesti si fara sa te imprumuti. Ia, faceti calculul si vedeti ce va da.

  8. Voi despicati firul in 14, cand de fapt problema se rezuma la: eu nu am dupa ce trage apa, iar ala poate cumpara Romania, si ii raman niste bani de tigari.

    Eu inteleg f bine despre ce vorbiti voi, insa omul de rand se loveste de realitate.
    Voi ati calculat in cat timp ati strange voi 1 milion de dolari, daca toti banii pe care ii castigati, i-ati pune (prin absurd) deoparte?

    Sa zicem ca esti in UK si castigi binisor, cca 5000 USD net/luna => 200 luni = 16.67 ani
    Sa zicem ca esti in Romania, si castigi 1000 USD net/luna => 1000 de luni = 83.3 ani!!

    Asta e de fapt problema.
    Nimeni nu castiga 1 milion din MUNCA, in schimb munca cinstita este supraimpozitata peste tot in lume.
    E un paradox incredibil.

    P.S. Chiar nu sunt socialist, insa parca unii mananca cu 100 000 de guri.

    • @Bogdan: sînt mai multe chestiuni aici. În primul rînd, ăia care comentează cel mai des despre averi sînt ăia care nu înțeleg ce e aia avere. Ăia care chiar cred că Bezos are 120 miliarde în bancă. N-are. A doua: calculul tău e greșit, poți strînge un milion de dolari sau de euro în vreo zece ani dacă îi bagi într-un fond de pensii cu istoric bun de randamente. Am scris eu pe-aici, acu’ vreo juma’ de an, despre fondul de pensii la care cotizez eu, care-a avut în 2016 randament de vreo 30%. Acum, că e cam criză și bursele sînt jos, a fost și încă mai este un moment bun să mărești cotizația. Zic de fond de pensii pentru că îmi par cele cu cel mai bun randament și cele mai sigure. Dar, din nou, depinde cît ești dispus să cotizezi. În UK, pentru că impozitarea e progresivă, ești motivat să cotizezi prin ceea ce se numește “salary sacrifice”. Practic, banii pe care îi cotizezi la fondul de pensii nu sînt impozitați. Poți ajunge, deci, să bagi în fondul de pensii 5% din salariu și să iei același net în mînă în fiecare lună. Bonus, companiile mai mari au sisteme de matching: tu plătești 5%, ele plătesc 5% și, lunar, 10% intră la pensii. Am colegi care, cu tot cu ce pune compania, bagă 14% lunar în fondul de pensii. După zece ani sau chiar mai puțin, cam au milionul. Da, dacă socotești în cît timp poți pune banii ăia din salariu, nu e posibil. Dar socoteala aia e simplistă și irelevantă.

    • Pot sa te contrazic copios. Am facut mult mai mult de 1 mil (eur) din MUNCA. In ultimii 16-18 ani.
      Deci, se pot face, stai linistit si nu mai repeta prostia asta ca nu ar fi posibil.
      Sigur, nu peste noapte, cu multe sacrificii privind familia si work-life balance, pe alocuri sanatatea.
      Dar daca MUNCA inseamna creier+competenta+dedicare+perseverenta+pozitivism+stiinta de a (te) vinde+un dram de bafta, e al naibii de posibil.
      Totul.
      Adevatat, am prins si putin alte vremuri, dar fiecare perioada are oportunitatile ei.

      Si da, avere inseamna net assets: cash, metale/pietre pretioase, creante valide, titluri valoare, imobiliare, obiecte de arta autentificate si/sau valuate, patente de inovatie, alte bunuri de valoare, chiar skillul tau daca el este generator de plusvaloare semnificativa si relativ rar pe piata. Minus datorii/credite,
      Nici o forma de venit (salariu, dividende, mosteniri, chirii) nu este un asset, decat partea care se tezaurizeaza (economiseste sau investeste) si nu merge in consum.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.