“Aveţi o şpagă şi pentru noi?”

system

Două poveşti proaspete mi-au ajuns pe la urechi. Ambele, de ieri, din Bucureşti. Dacă aţi urmărit recent ştirile, aţi văzut, probabil, şi o gaşcă de cifre înşirate despre acţiunile de control derulate de autorităţile naţinonale care ne protejează pe noi, în calitate de consumatori, de nenorociţii de capitalişti care printează etichete fără toate detaliile.

Aparent, dacă e autoritate naţională, angajaţii au şi autoritatea de a cere şpăgi. Şi, aici, eu am o dilemă morală: dacă trimit un mail la autoritatea în cauză, ca să cer un punct de vedere, voi primi (sau, cel mai probabil, nu) un punct de vedere în care se spune că nu au cunoştinţe de nereguli ale angajaţilor şi că ancheta lor internă (evident, nerealizată) nu a arătat că ar exista inspectori ce pot fi suspectaţi că ar cere o şpagă micuţă.

Pe de altă parte, dacă duc textul pînă la capăt, ar putea să mă dea un pic în judecată pe motiv de calomnie, mai ales că eu nu vreau să precizez nici un nume (nici ale oamenilor, nici ale SRL-urilor pe unde-au trecut băieţii şi nici numele autorităţii în cauză şi voi nega orice posibilă speculaţie asupra denumirii pe care orice comentator ar putea încerca să o ghicească – nu că ar fi greu.)

În fine. Să zicem că, într-unul dintre sectoarele Bucureştiului, băieţii au luat la puricat cîrciumile, iar într-una dintre ele au fluturat legitimaţia şi au cerut de la obraz. “Aveţi ceva şi pentru mine? Măcar două-trei milioane, acolo?” Au plecat cu buza umflată, că meniul era în regulă, iar etichetele erau la vedere. Concluzia? Foame mare…

A doua poveste vine dintr-un alt sector al Bucureştiului, dintr-un magazin cu produse cosmetice, în care au intrat trei doamne inspectoare, ce au ajuns la concluzia că etichetele de la cîteva parfumuri nu sînt perfect aliniate, iar de pe unele etichete lipseşte cantitatea (oricum trecută pe sticluţe.) În consecinţă, s-a procedat la aplicarea de măsuri de contravenţie, constînd în amendarea cu cîte cinci parfumuri de căciulă de inspectoare.

Dacă există vreun slogan din campaniile de promovare a României care descrie ţara şi nevoile şi neamul, atunci e “Eterna şi fascinanta.” Că nici nu se schimbă, nici nu-ţi oferă predictibilitate. Întotdeauna ai parte de surprize. În general, dintre cele naşpa.

4 comentarii

  1. eeehei, pe vremea cand catavencu era o revista nevanduta lui vantu, citisem acolo o povestioara ca noii inspectori veniti dupa alegeri nu isi aveau un plan de colectari ca lumea, adica sa zicem o data la 2 saptamani. nu, se nimerisera 2-3 roiuri de spagari pe acelasi buticar in aceeasi zi, daor ca la cateva ore diferenta. de unde timp sa-si stranga bietul buticar ‘cotizatia’? cum sa mai faci plan de afaceri intr-un astfel de regim de ‘impozitare’?

  2. Silviu, de regulă agenţii economici sunt împărţiţi, fiecare inspector îşi are lista proprie de protejaţi de care ceilalţi nu se ating. Iar mulgerea protejaţilor se efectuează cu o regularitate atent studiată.

    Este adevărat că după schimbări bruste şi masive de personal, cum se întâmplă după alegeri, armonia sistemului va fi perturbată pentru o perioadă de timp, până lucrurile se asează iar cei noi învaţă mersul treburilor.

    Partea tristă este alta: de regulă agenţii economici care aleg calea aceasta termină prin a plăti chiar şi peste 10x suma pe care o plăteşte unul cinstit, care ia din când în când câte o amendă. Sau care poate nici amendă nu ia, pentru că chiar dacă este greu, să ştii că nu este imposibil să fii cu totul în regulă şi să nu aibe nimic de obiectat.

  3. Cine nu se supune coruptiei si necinstiri este luat la ochi si nu mai poate avea multe zile pe piata indiferent ce vinde.Cum sa fi corect in aceste conditii?

  4. @Sakura: multumesc pentru explicatiile despre ‘omenia’ sistemului.

    Eu consider coruptia atunci cand nu se respecta legea scrisa in normalitatea reala. De ce nu se popate respecta? pentru ca legea respectiva impune bariere nenormale. Si atunci apar ‘corectiile umane’. Dar de ce sunt bariere anormale? Pentru ca cineva superior ierarhic a decis intr-un fel pe care cei inferiori ierarhic nu pot sau nu stiu cum sa il intoarca. Asa ca saboteaza legea pe care o considera nenaturala.

    Am contruit o teorie frumoasa, dar cam goala. sapunaru nu i se pare corect sa nu ia fonduri chiar daca nu ofera nimic, probabil inspertoarele cred ca au salariu mic si de aceea mai ciupesc, nastase a crezul ca din salariu de premier e prea sarac, s.a.m.d.

    Problema ar fi ca avem o clasa politica si functionareasca ce doreste mult mai mult decat ne declara oficial. Si marea masa de votanti a fost educata in comunism sa ramana ‘saraca SI cinstita’. ‘si’ inseamna manipulativ echivalent. ce lipseste prin omisiune e concluzia ca ‘pentru a fi bogat trebuie sa fii necinstit’. Cum multi vor intr-adevar sa fie bogati nu vad alta cale decat prin ilegalitate.

    Revenind la legi anormale impuse de un om aflat ierarhic superior: pot fi norme de taxare pentru a extrage niste bani, niste norme aberante ce fac ilegalitatea mmai atragatoare. Eu, daca as fi propietar si as inchiria as fi tentat sa iau bani la negru pentru ca a aparut CAS pe chirie, ceea ce mi se pare o aberatie logica. si da, nu am incredere ca daca as vorbi cu un parlamentar legea s-ar modifica.