Ce pun în bagajul de avion pentru o călătorie de câteva zile

Ce pun în bagajul de avion pentru o călătorie de câteva zile

A publicat Kit, acu’ vreo două săptămâni, un ghid foarte mișto despre cum cum să călătorești ca un profesionist și m-am gândit încă de-atunci să scriu și eu o variantă pentru zborurile scurte, că tot am avut, în ultimul an, undeva spre 30.

El a făcut curse lungi, anul trecut, spre Asia, cu escale prin Londra, probabil pentru perioade mai lungi decât cele trei-patru-cinci zile ale mele. Dar mă gândesc că e cumva mai de ajutor un ghid scurt, de bagaj ușor, pentru că – bănuiesc – lumea pleacă mai des în city-break-uri decât în vacanțe de două săptămâni care necesită trollere. Altfel, citiți articolul lui, este extraordinar de bun și acoperă aproape toate chestiile pe care tre’ să le știi despre zboruri pe distanțe lungi și stat prin aeroporturi.

Ce să pui în bagajul de cabină ca să nu mai cari un troller după tine

O să pun poza asta de mai jos pentru că, în afară de câteva chestii de îmbrăcăminte pe care le pun suplimentar, nu mai car aproape nimic. Poza asta le cuprinde pe toate.

De la stânga la dreapta, una după alta:

  • ochelari de vedere
  • ochelari de soare (de regulă, îi port într-un toc de piele, cu care a venit când i-am cumpărat prin august, din Lisabona, dar tocul ăla e groaznic de urât, are un logo Ray-Ban imens, iar pe mine mă enervează logo-urile mari)
  • laptopul de serviciu (o dihanie care cântărește, probabil, trei kile și pe care tre’ s-o car după mine oricând nu sunt în concediu prelungit – deci și în weekenduri; teoretic, echipa din care fac parte e on-call 247, mie nu prea mi se aplică, dar dacă-i ordin, cu plăcere)
  • MacBook Pro 2017 15″
  • iPad Pro 11″ cu Apple Pencil
  • încărcător Lenovo
  • încărcător MacBook
  • cablu USB-C – USB-C (încărcător iPad, practic)
  • cablu USB – micro USB A
  • cablu Lightning – USB
  • ștecher pe format UK pentru încărcătorul de Mac
  • ștecher pe format UE pentru încărcătorul de Mac
  • adaptor SD pentru carduri microSD (că nu se știe niciodată, deși nu folosesc carduri microSD nicăieri)
  • cablu USB – mini USB B
  • Apple EarPods (jack 35mm – pentru că nu se știe niciodată când rămân fără baterie la AirPods și am nevoie de căști pentru laptop)
  • încărcător de Apple Watch (de fapt, doar cablul, pentru că nu car după mine și ștecherul, cu un suport din silicon care arată ca un Macintosh Plus – luat la mișto, dar e super util, că doar lași ceasul în el, nu tre’ să mai potrivești încărcătorul ăla)
  • două stick-uri USB (unul e de 64 GB, primit acu’ vreo doi ani pe la o conferință Telekom, celălalt nu știu ce-i cu el; nu le folosesc, dar nu strică să ai unul – ocazional, când mai ajung prin Lisabona, obișnuiesc să developez acolo câte-un film și cer și scanare, așa că se dovedește util)
  • AirPods (pe astea le folosesc și conectate la telefon, dar și la iPad sau Mac; ăștia de la Apple au făcut o treabă deșteaptă cu ele, se conectează exclusiv la device-uri înregistrate cu același Apple ID. E drept, tre’ să le reconectez la telefon când termin cu Mac-ul sau iPad-ul, dar atâta chin să fie în viața mea)
  • Apple EarPods (Lightning; din același motiv ca în cazul celorlalte căști, că nu se știe când se termină bateria la AirPods și am nevoie pentru telefon; plus, dacă tot o să dau o tură la schi, la sfârșitul lui martie, parcă aș vrea să am căști cu cablu…)
  • inhalatorul (ăsta se dovedește util acolo unde e umiditatea ridicată; de exemplu, în Anglia – am câte unul dintr-astea în fiecare rucsac, unul în geacă, unul pe birou și unul pe noptieră. Deh)
  • portofelul pe care-l folosesc în mod obișnuit – un Bellroy Coin Fold (Java e culoarea) în care prefer să nu țin buletinul, că îl îndoaie un pic. Dacă era cu 3-4mm mai lung, intra perfect
  • portofel de călătorie – Bellroy Travel Wallet (Caramel), extrem de util din mai multe motive: are buzunar de pașaport în care încape atât pașaportul, cât și un carnețel de aceeași dimensiune și grosime precum un pașaport (în mod normal, nu-l car după mine, pun buletinul peste pașaport, explic acuși care-i faza), are loc pentru vreo 11 carduri (patru buzunare în care intră câte două, încă trei locuri de carduri în buzunarul interior), un buzunar ascuns, protecție RFID (asta e inutilă, dar mă rog), vine cu un pix și-o pastă de rezervă incluse (iar pixul încape perfect pe mijloc). Ca o paranteză, ambele portofele au două slot-uri micuțe pentru SIM de rezervă (sau, în cazul meu, pentru SIM-ul Telekom de România) și pentru cheița aia de scos tăvița de SIM din telefon, ca să nu te chinui să cauți bolduri, ace și scobitori când ajungi în aeroportul de destinație
  • Adaptor 7-in-2 Hyperdrive pentru Mac (ocupă două porturi USB-C de pe Mac și îmi oferă un HDMI – cvasi-inutil, două USB-C, două USB 3.1, un slot SD și un slot microSD)
  • SSD extern Sandisk Extreme Portable 500GB rugged, rezistent la șocuri, și cablul (ăla negru de sub el) USB-C la USB-C cu adaptor USB-C la USB 3.1
  • cablu USB – micro USB B
  • Pastile anti-alergie (Xyzal)
  • Paracetamol (uneori, car și Ibuprofen, Algocalmin sau Ketoproxin după mine)
  • șervețele
  • periuța de dinți (nu e în poză că nu era în rucsac; de regulă, în afară de un cablu și de periuța de dinți, nu scot mai nimic din buzunarul ăla cu chestii mărunte când ajung acasă, e ca și când aș avea tot timpul bagajul făcut – cu amendamentul că de încărcătoarele de laptopuri n-am nevoie – pentru ăla de la muncă am încărcător separat pe șantier, iar MacBook-ul îl alimentez prin USB-C direct din monitorul extern)
  • aparatul foto pe film (Pentaxul meu cu obiectiv 28mm f/2.8) și, de obicei, și două sau trei filme (de obicei, câte un Portra 160, Portra 400 și Ektar 100)

Bagajul de cabină de bază: ruscacul

Rucsacul mi l-am luat anul trecut, prin iulie, cred. Voiam să înlocuiesc un Samsonite care s-a jegărit, s-a rupt, tot tacâmul, după vreo patru ani de cărat cu el peste tot. Știam că vreau un Crumpler (că am un rucsac foto de la ei și e sănătos tun) și am ajuns, într-un final, la un Crumpler Backload.

Toate chestiile din poza de mai sus arată cam așa în rucsacul ăsta:

Laptopul cel mare intră în buzunarul “dintre buzunare”. Mi-e greu să explic exact cum e împărțit, dar să zicem că e cam așa:

  • un buzunar lateral în spate, în care intră un iPad mare, buzunar care are încă un buzunar. În ăla obișnuiam să bag atât MacBook-ul (care are, totuși, 15″, nu e chiar mic), cât și iPad-ul
  • un compartiment imens, pentru laptopuri de 17″, pe care l-am descoperit după jumate de an, în partea de sus, și în care bag Thinkpad-ul
  • compartimentul principal, care vine cu încă un buzunar mare, interior, în care intră un laptop (și în care băgam Lenovo-ul până am descoperit spațiul dedicat – deh!)
  • un buzunar mic, în partea de sus, lângă toartă, în care intră ochelarii de soare (de regulă, acolo îmi las cheile pe care nu le folosesc – dacă sunt în Anglia, le las pe alea din țară și invers, ca să-mi fie ușor să le mut – pe alea pe care le voi folosi în următoarele zile – din rucsac în buzunarul de la geacă la aterizare)
  • un buzunar măricel în partea din față în care le bag pe toate celelalte

Ce haine iau cu mine în bagajul de cabină

Pentru chestii de genul city-break sau vacanțe de până într–o săptămână, echipamentul standard e următorul:

  • o pereche de pantaloni pe lângă jeans, ăia cu care călătoresc
  • dacă e vară, o pereche de pantaloni scurți
  • un tricou de dormit (pentru 3-4 zile, două pentru o săptămână)
  • câte un tricou pentru fiecare zi în care stau unde m-oi duce
  • câte o pereche de chiloți și-o pereche de șosete pentru fiecare zi, inclusiv aia de întoarcere, în care sunt plecat
  • un pulover subțire (am găsit la Uniqlo, din merino, vreo 30 lire bucata)
  • o geacă ușoară (am una dublă de la The North Face, cu layer exterior impermeabil, dar pe care-l pot da jos) pe care-o iau pe mine sau o rulez bine. Ăștia de la The North Face au, în general, buzunarele mari și poți rula întreaga geacă într-unul dintre buzunare.
  • dacă e iarnă, am un buff pe care-l țin pe gât și mai car pe mine sau în rucsac un fleece tot de la The North Face
  • o singură pereche de încălțări, alea din picioare – vara, trainers (am o pereche de Lacoste Lerond 218 din piele din care n-am ieșit deloc anul trecut, sunt incredibil de comozi, mai ales pentru unul ca mine, care are talpa lată și face rapid bătături între degetul mic și următorul), iarna… bocanci

De ce atât de puține în rucsac?

Plec cu foarte puține pentru că n-am nevoie de mai multe. Uneori, mai iau după mine și mașina de tuns barba (asta pentru că m-am săturat să dau cu lama până găsesc și ultimul firicel, iar aparatul ăsta, un Rowenta TN4800 cu “aspirator”, văzut pe la Mariciu, o lasă la jumate de milimetru, cât să arate a barbă de o zi), dar fără să mai car încărcătorul după mine. Am grijă să-l las la încărcat peste noapte.

De ce așa puține? Pentru că n-am nevoie de mai mult. Un pulover din merino nu se-mpute după o săptămână, mai ales că port tricou pe sub el. Dacă e vară, nici n-are sens să-l mai iau. Tricouri pentru că nu-mi place să îl port pe același timp de două zile, tricou de dormit pentru că nu-mi place să dorm în tricoul pe care l-am purtat peste zi.

Zborurile mele cele mai dese sunt pe Luton – Otopeni și retur, deci n-are sens să car haine după mine câtă vreme le am în șifonierul din București. La plecări în alte părți, nu mă duc să fac parada modei, mă duc să fiu îmbrăcat comod, de tăvăleală. Geaca nu strică în caz că se lasă frig seara sau plouă.

Chiar n-ai nevoie de mai mult de-atât pentru o ieșire de trei-patru-cinci zile. Pe toate celelalte le găsești acolo unde te cazezi. N-are sens să cari pastă de dinți după tine, să te-mpiedici prin aeroport de ea, cumperi una cu un euro jumate unde ajungi. N-ai nevoie de prosoape, șampoane și săpunuri, că le găsești la hotel.

De ce evit trollerele

Nu-mi plac trollerele din vreo două motive. Primul e că n-am destule mâini libere și-mi limitează mișcările. Nu pot să și merg, să țin țigara în mâna stângă și telefonul în mâna dreaptă și să trag și trollerul (știu, mofturi, dar nu se știe când ai nevoie de ambele mâini libere).

Al doilea e că n-am acces la interior. De exemplu, dacă sunt în avion și vreau să scot laptopul sau iPad-ul, trebuie să scot tot trollerul. Iar ca să-l bag la loc, tre’ să scot hainele și pungile de duty-free ale tuturor celorlalți, care pică fix pe locul trollerului tău fix în momentul în care-l scoți să umbli în el.

Un al treilea motiv e că mă mișc mai repede, la security-check, cu un rucsac, nu se uită toți vecinii de bandă în chiloții mei în timp ce deschid tot bagajul să scot laptopul, și nici nu tre’ să pierd vremea căutând unul cu două compartimente care se închid separat pe mijloc (cu fermoar, nu cu chingi) și suport de laptop pe mijloc (buzunar sau chingi special pentru asta).

Al patrulea motiv e că nu-mi ia nimeni rucsacul din spate să mi-l bage la cală, cum se întâmplă în ultima vreme pe toate liniile. Bașca, liniile aeriene (mai ales low-cost-urile, de la Blue Air la WizzAir la restul) tot micșorează dimensiunile maxime ale bagajelor de cabină și n-am chef să cumpăr câte-un troller nou de fiecare dată când se gândesc să mai scadă doi centimetri.

Cu rucsacul, n-am problema asta. Nu se uită nimeni la cât e de mare, să-mi ceară să-l bag între barele alea, și nici nu stă nimeni să mi-l cântărească. Fiind material textil (mă rog, pe-acolo, deși Goretex-ul tot un soi de material textil e), nu ocupă spații fixe. La îmbarcare, oamenii de-acolo presupun că am maximum un laptop, nu ce car eu, adică două, un iPad și niște cărămizi de încărcătoare care cântăresc doar ele adunate peste șapte kile sau care o mai fi limita de greutate la bagajul de cabină.

Apropo de zborurile de Londra

Un pont bun pentru cine vizitează Londra: Luton e mai aproape de Londra decât Gatwick. E mai mic (Gatwick e al doilea din UK, după Heathrow, ca mărime), e la 30-40 minute cu trenul de centrul orașului (sau de St. Pancras, cel puțin) și se ajunge mai repede la îmbarcare. Stansted e la mama naibii, iar pe Heathrow nu zbori cu low-cost-ul.

Personal, pentru zborurile de pe Luton spre București, recomand WizzAir pentru că ajungi mai repede la porțile de îmbarcare. easyJet, Blue Air, până și TAP, obișnuiesc să te trimită la porțile 1-10, de mergi vreo zece minute pe jos până ajungi la coadă. Cu Wizz, poți să bei ca porcul în cârciumă până cu zece minute înainte de închiderea porților și ajungi în trei minute la avion.

Security check pe Luton

La intrarea pe Luton, ca să nu stai la cozile uriașe de la security check, există niște aparate de unde poți cumpăra “priority security check”. Dai cu cardul (șase lire; s-a scumpit de vreo juma’ de an, obișnuia să fie trei lire), primești un bon, te duci pe un coridor din dreapta intrării, cineva îți scanează biletul de îmbarcare și aia e tot, ajungi la o coadă de șase-șapte oameni dacă ești ghinionist.

În Anglia, dacă piuie aparatul la security check, te bagă în borcan (scannerul ăla mai special). Eu nimeresc în ăla cam la unul din trei zboruri. Nu e ca și când aș avea alte metale prin buzunare. Chestiile alea piuie aleatoriu. Dacă ai metale, piuie, dacă n-ai, piuie oricum. Asta apropo de încălțări: dacă ai bocanci, mai bine te descalți și-i lași în tavă, că după aia o să aștepți și mai mult ca să treci.

Pașaport biometric (e-passport)

Apropo de două portofele (alea din poză), portofelul mare l-am luat pentru pașaport și buletin. La plecarea din Anglia, nu-ți cere nimeni buletinul până la îmbarcare. Pe Otopeni, folosesc buletinul de fiecare dată la control pașapoarte, că e mai ușor de scos. La aterizarea pe Luton, folosesc întotdeauna pașaportul.

Motivul pentru care mi-am făcut pașaport, în speță dintr-alea biometrice, e că nu tre’ să mă îmbulzesc la cozile la care se duc toți ăia cu buletine. Sunt porți speciale unde îți scanează cipul din pașaport, ți se face o poză și gata. Și se mișcă mult mai repede decât toți nenii care stau și-așteaptă să li se încarce Pentiumurile din anii ’90 cu datele despre tine.

Am văzut că același tip de aparate se găsesc și în Porto și îmi închipui că prin mai toate aeroporturile mari din Europa. Simplifică masiv intrarea într-o țară străină. De regulă, există indicatoare, ceva cu “e-passport gates” sau similar. E cu e-passport, oricum.

Plata în avion

Asta nu cred că e o chestiune neștiută, dar merită repetată. Există două tipuri de plăți pe avion: cu cash sau cu cardul. Câteva ponturi:

  • la zborurile în UK, merită mai degrabă să ții în portofel euro sau lei decât lire. Asta pentru că, de multe ori, însoțitorii de zbor merg pe paritate euro-liră de unu la unu. Prin urmare, dacă plătești cu lire, ieși mai scump decât dacă ai plăti cu euro sau cu lei
  • bine, nici la lei nu e chiar grozav, că uneori stabilesc ei cursul de 4,5, alteori de 5 lei pe euro. E la ghici. De aia, eu prefer cardul
  • la plățile cu cardul, mergi la sigur dacă ai Mastercard. VISA obișnuit, emis de băncile românești, e VISA Electron și, prin urmare, nu e acceptat. La fel cum nu e acceptat nici Maestro, aviz celor cu carduri la BCR
  • merge însă orice Mastercard emis de Revolut, de exemplu. Eu am Metal-ul, dar merge orice Mastercard de la ei (tre’ să ai contul Premium, totuși). Eu am mai plătit cu cele de la Monzo și Cashplus, dar astea nu-s disponibile în România. Mergeau și Mastercard-urile de la ING, dar ING a renunțat acu’ vreo doi ani la ei, așa că… dacă mai aveți valabile, aveți noroc. Bonus: Revolut și Monzo te taxează la cursul pe bune, nu-ți fac țâșpe conversii ca băncile obișnuite (despre Revolut și servicii similare, am scris aici pe larg).

Alte chestii de reținut

Din categoria bune practici (unele menționate și de Kit), avem cam așa:

  • chestii de încărcat – telefon, tabletă, laptop, puse la încărcat peste noapte, plecat cu baterie 100%
  • în aeroport, încărcat din nou telefonul, că sigur ajunge bateria la 60% de la butonat în așteptarea îmbarcării
  • eu nu folosesc baterii externe, nici nu mai știu dacă mai sunt permise la bord, dar unele aeroporturi (Luton și Gatwick au, de exemplu, în cârciumi) dispun de prize USB. Dacă stai și bei o bere, bagi telefonul la încărcat
  • dacă frec prea mult iPhone-ul, eu mai folosesc MacBook-ul sau iPad-ul pe post de încărcător. Ambele au port USB-C, mi-am cumpărat cablu Lightning – USB-C, pot încărca liniștit. La fel și cu căștile, doar bag cablul în cutiuță. Și da, a fost cumva surprinzător să văd că iPhone-ul se poate încărca de la iPad Pro. Am băgat la ghici și am fost plăcut surprins
  • priority boarding se justifică doar dacă ai troller, ca să nu ți-l bage la cală, și doar dacă avionul e tras la burduf. Dacă tre’ să te ducă cu autobuzul la avion, ai dat banii pe urcat primu’ în autobuz
  • o chestie mișto pe care am văzut-o la easyJet, cred, când mă întorceam din Lisabona, e îmbarcarea în funcție de numărul locului. Mi s-a părut o chestie de bun simț: întâi urcă cei cu priority, apoi cei care au loc de la rândul 15 în spate, apoi restul. Mi s-a părut mai eficient și mai rapid
  • am vrut să-mi cumpăr o pernuță d-aia de avion, uit de fiecare dată. E utilă dacă vrei să dormi
  • scaunele pe low-cost sunt întotdeauna nasoale (bine, nu că pe TAP Portugal sunt mai de doamne-ajută). Blue Air are însă avantajul că, pe Boeing-urile lor vechi de 30 ani, scaunele se lasă pe spate, iar pe unele avioane, ai acele “urechi” (nu știu care e cuvântul) de care tragi și pe care-ți poți sprijini capul, pe laterale, dacă vrei să dormi
  • eu nu pot să dorm pe WizzAir, mi-e imposibil. Dar, ca idee, dacă vrei să dormi, cumpără-ți loc la geam. Pui geaca între scaun și perete, pe post de pernă, și dormi dus. Dacă crezi că stai la șpriț în aeroport sau mai bagi o bere pe avion, ia-ți loc la margine, să nu sari peste toți când vrei să te duci la baie
  • avantajul locului de la geam e că semnalul GPS ajunge mai repede la telefon (în unele avioane, n-ajunge deloc dacă stai la margine sau chiar la mijloc). Asta înseamnă că poți să mai deschizi telefonul din când în când, îl scoți din airplane mode, deschizi Google Maps și vezi cam pe unde ești. Ce-i drept, eu nici nu mă mai obosesc să-l bag în airplane mode
  • dacă dormi pe avion, nu strică să ai la tine o gumă de mestecat pentru momentul în care te trezești

În mare, cam asta ar fi, “pe scurt“, ce-am avut de zis. Ah, da: dacă n-ai fost la un pas de prăbușire, nu aplauda la aterizare.

PS: Încă odată, citiți întregul articol al lui Kit, e excelent și se apropie mult mai mult de un ghid complet decât al meu.

Dacă îţi place acest blog şi vrei să-l susţii, cumpără de la eMag folosind acest link.

2 comentarii

  1. Super ghid și foarte mișto e rucsacul! Și eu car multe gadget-uri cu mine când merg cu avionul și mă scoate din minți să pun fiecare tabletă și laptop în tăviță separată. De obicei ocup vreo 4 tăvițe :( Americanii au TSA Pre-checked. Oare există așa ceva și în Europa?

  2. Singura problemă cu rucsacul ăla e că, la buzunarul din față și la cel de laptop, fermoarul n-are două cheițe d-alea de care tragi, să poți să pui un soi de lăcățel pe ele. Dacă citești articolul lui Kit, ai să vezi și de ce e bine să ai opțiunea asta. But oh well.