Băncile românești n-au încredere în propriii clienți

Am văzut o știre mai devreme și m-am enervat un pic pentru că sistemul bancar românesc n-are încredere în clienții lui.

Știrea care m-a scos din sărite e asta: BCR lansează un serviciu de car sharing, pe modelul Pony din Cluj, asta după ce, acum vreo două-trei săptămâni, văzusem o știre cum că Pony vor să se extindă și-n București.

Și chestia asta mă enervează pentru că BCR se comportă ca facebook. În loc să ajute un antreprenor să facă niște bani, să-i acorde un credit, sau în loc să facă un parteneriat cu Pony și să facă niște bani împreună, că Pony măcar au experiență și expertiză, preferă să facă bani de unii singuri.

Fură o idee (cum a făcut facebook cu funcțiile din Snapchat), minimizează la maximum costurile (că leasingul ăla n-o fi făcut prin Unicredit, ci tot pe compania lor de leasing operațional, la dobândă zero) și se laudă cum salvează ei planeta. Not fun, BCR.

Și ce mă calcă pe bătături, de fapt, e că dacă-ți faci o firmă, nici o bancă românească nu ți-ar face un overdraft, nu mai zic de un credit de dezvoltare. Toți fac “educație financiară” și toți promovează antreprenoriatul, dar când e vorba să acorde un credit, îți cer bilanțul contabil pe ultimii cinci ani (mă rog, you get the point). Păi, ce antreprenoriat, dudule?, că nu toți avem tați politicieni care să ne dea 25.000 euro investiție inițială.

Comparativ, dacă-ți faci un SRL în UK, băncile n-au o problemă să-ți ofere din start un overdraft, că poate ai nevoie de-un laptop sau de bani de benzină. Și lipsa asta de încredere nu se aplică doar pe zona de business.

Exemplu concret: dacă ești freelancer în România și preferi să lucrezi prin contracte de drepturi de autor ca să scapi de bătaia de cap contabilă, poți să faci tu și cinci mii de euro lunar, că nici o bancă nu ți-ar deschide un overdraft.

Toate se laudă că nu-ți mai cer adeverințe sau contract de muncă, dar toate cer contract de muncă în realitate – pentru că acum nu te mai verifică la hârtii, ci direct în baza de date ANAF. Poți să le zici cât vrei: “băi, nene, uită-te în extrasul de cont, am venituri constante, scrie acolo“, nope.

Eu, personal, evit cât de mult pot ideea de credit sau overdraft, dar mi-am pus problema, la un moment dat, că în cazul în care pierd o colaborare, tre’ să plătesc chestiile lunare din ceva. Că, deh, mai avem și luni moarte, precum decembrie, ianuarie și februarie. Nope, no chance. Și m-am izbit fix de treaba asta.

Banca, la fel ca statul, n-are încredere în tine. După care tot ei se miră că oamenii n-au încredere în bănci. Or, când băncile n-au încredere în cei cărora încearcă să le vândă propriile produse, cum să nu te enervezi când vezi un hijack precum serviciul ăla?

Dacă îţi place acest blog şi vrei să-l susţii, cumpără de la eMag folosind acest link.

8 comentarii

  1. Nu exista banci, exista oameni. vre-un director ‘intreprinzator’ din bcr s-a gandit sa-si dea lui credite la idei de firme aplicate cu succes, franciza fara taxa de franciza.

  2. Alex, reiau aici conversatia noastra de pe Facebook:
    1. Faptul ca BCR lanseaza, promoveaza, educa piata ii va ajuta pe cei de la PONY, nicidecum nu ii va incurca. E loc pentru multi mai multi caci Bucurestiul are nevoie de mii de asemenea masini in car sharing, iar cele de la 20 de masini nu ocupa piata ci abia o deschid.
    2. Faptul ca exista competitie pt PONY este iarasi un lucru bun. Ca vine ea de la un alt antreprenor, de la un antreprenor strain sau de la o multinationala. Sa fim seriosi, piata nu mangaie pe nimeni pe cap.
    In rest gasesc unele puncte valide, iar altele nu. Acuzatii un pic cam generale care merita o dezbatere mai precisa.

  3. Ai citit articolul lu Buhnici?
    E mândru ca vorbește în premiera despre acest proiect! :))

  4. Car sharing nu e chiar o idee originală. Nu e invenția Pony, ca să fie „furată”.

  5. @VOC: N-am zis că e, ziceam doar că PR-wise, era mai bine dacă făceau un parteneriat. But then again, e un serviciu destinat clienților BCR, cred că am exagerat și eu un pic.

  6. Cine are nevoie de banci? Pe bune, trebuie doar putina educatie/disciplina financiara si gata!
    Toata lumea s-a obisnuit pe credit si dupa un timp se plang de deciziile luate si ca banca e asa si pe dincolo…
    Dar cine finanteaza bancile? Cei care se plang de abuzurile bancilor/camatarilor(=)…
    Nu-ti faci planuri de viitor cu banii altuia, mai ales pe banii camatarilor cu acte in regula si cu legi adaptate pt ei…
    Chiar e simplu dar lumea se baga in mocirla pentru nimicuri…
    N-au avut noroc… ce faci cu mana ta se cheama lucru manual si e greu de desfacut…
    Faceti alegeri intelepte, asta va doresc…

  7. Cand aveam firma in tara am vrut sa mai deschid un magazin si am cerut o linie de credit de pana in 3000 de euro ca sa nu ma trezesc in gaura in caz ca-mi intrau ceva facturi. Era prin 2009, anul forfetarului, si aveam niste contracte cu cec in alb drept garantie. De alea ma temeam cel mai mult in cazul unei probleme de cashflow.
    M-am dus la banca, mi-au cerut actele, le-am dus ce trebuia si mi-au respins dosarul pe motiv ca aveam 4% pierdere pe ultimul timestru din cauza forfetarului bineinteles. N-a contat vechime, rulajurile prin banca respectiva, lipsa de incidente, patrimoniu, nimic. “Astea sunt regulile”. Si evident m-a surprins pentru ca in pofida crizei, la vremea aia inca se dadeau credite de pana la 5000 de euro cu buletinul catre orice neica nimeni ce aducea o adeverinta de salariu pe ultimele 3 luni. Am zis bravo domne’ asa se face treaba si-am mai batut un cui in ideea de a mai face business in Romania.

  8. @Malin: mai faci ceva angajări pe la tine pe insulă sau ai echipa completă? 😛

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.