De ce ţin tot mai puţin bateriile de ceas

Am trecut ieri pe la Marius Vasilescu, la Horologer, şi am căscat gura, mai bine de vreo oră, pe la o groază de mărunţişuri dintr-o ceasornicărie. Şi cum băteam noi câmpii despre ceasuri, mi s-a povestit o întâmplare cu posesorul unui ceas deloc ieftin.

Cineva a venit cu un ceas pentru o schimbare de baterie, tatăl lui Marius s-a uitat şi i-a răspuns că merită o revizie şi că o să coste mai mult, dar că va dura – implicit – nişte vreme, că mai are şi alte ceasuri pe listă. Două luni mai târziu, clientul s-a arătat ultragiat că a durat atâta timp ca să i se schimbe o baterie şi mai costă şi prea mulţi bani.

Să ne-nţelegem, o revizie de ceas înseamnă vreo două zile de muncă, desfăcut, curăţat, uns cu vreo şapte tipuri de uleiuri şi montat la loc.

Prima idee: un ceas e ca o maşină, are nevoie de revizii periodice. Pe măsură ce trece timpul, mecanismul nu mai funcţionează ca atunci când era nou, începe să rămână în urmă, bateria – dacă e un ceas cu baterie – trebuie schimbată la doi ani ca să nu existe riscul să curgă din ea vreo substanţă (care mai e şi corozivă şi, practic, ajunge să distrugă mecanismul) etc.

Aşa am aflat că multă lume trăieşte cu impresia că au fost ţepuiţi atunci când li s-a schimbat bateria. “Ultima baterie m-a ţinut cinci ani, asta doar un an? Mi-aţi vândut rebuturi!“, deşi un ceas fără revizie începe să consume mai multă energie şi, deci, bateria se goleşte mai repede.

Tot aşa, am aflat că există nişte elveţieni care produc baterii de ceas şi că ar fi cele mai bune din piaţă, fiecare bucată fiind ştanţată cu data fabricaţiei. Bate-te cu asta!, zic. Nu m-aş fi aşteptat niciodată să aflu că există o asemenea nişă de piaţă.

A doua idee: există tipuri diferite de posesori de ceasuri, inclusiv dintre cele scumpe. Unii sunt pasionaţi, deci, îşi duc ceasurile constant la ceasornicar tocmai pentru revizie. Alţii le cumpără pentru statut şi nu sunt interesaţi de astfel de detalii. Iar a treia categorie sunt cei care le cumpără ca investiţii. Un ceas scump nu-şi pierde valoarea niciodată.

O să mai trec pe la Horologer (Marius are şi un magazin online, vinde vreo trei branduri de ceasuri, e micuţ comparativ cu alţii) cât de curând, să văd cum arată o revizie. Asta pentru că discuţia de ieri m-a făcut curios de cum arată un proces de la un capăt la altul. Şi am rămas în minte cu numărul imposibil de uleiuri folosite. Pe masa aia, erau vreo unşpe.

N-am fost niciodată pasionat de mecanica ceasurilor – cât mai degrabă de designul lor -, n-aş avea răbdare să stau să desfac unul (plus că-mi tremură mâinile) şi îi invidiez pe cei care pot să facă asta. Dar cred că, măcar de dragul de-a da mai departe informaţia, merită scris un articol separat despre asta.

Practic, am aflat că nu ştiu nimic despre ceasuri. Nu-mi propun să devin specialist, dar măcar pentru cultura mea generală, merită să fiu atent măcar câteva ore.

Dacă îţi place acest blog şi vrei să-l susţii, cumpără de la eMag folosind acest link.

2 comentarii

  1. tare chestia cu bateriile stantate. Normal ca astea din China nu tin nici jumatate de an. Interesant!

  2. Poate ca ar fi bine sa faca un post pe blog cu cele mai comune baterii, alternativele lor mai calitative si diferenta de pret. Exista un post, dar zice ca ei folosesc doar un alt tip de baterii si atat. Preturi deloc. Poate ar comanda lumea de la ei asa ceva.