“Birds of Prey” și moartea cinematografelor

Umblă niște știri cum că Cineworld va închide 123 de cinematografe doar în Europa și Israel (Cinema City e parte din lanț), plus 536 în State, cică doar “temporar”, adică până pe la anul – când o mai fi și aia, că sigur nu până-n ianuarie – și vreo 45.000 angajați intră direct în șomaj.

Ei bine, faza e cam așa: 95% dintre filmele din cinematografe sunt mizerii. Dacă nu chiar 98%. Singurul motiv pentru care ajung pe marele ecran e că s-au băgat mulți bani în producție și actori scumpi. Asta e tot. E doar o scuză pentru a băga în cinema filme de Hallmark TV.

Să luăm un exemplu: într-una dintre serile trecute, am dat trei lire jumate la Amazon pe Birds of Prey, povestea aia despre ce se întâmplă cu Harley Quinn după ce îi dă papucii lui Joker (sau invers, nu mai știu, irelevant). Filmul ăla ar fi trebuit să se lanseze în cinema (habar n-am dacă a și reușit, că data era 7 februarie, probabil a prins vreo trei weekenduri).

Băi, Margot Robbie e mișto, rolul i se potrivește, se vede treaba c-a stat când în sala de fitness, când în aia de arte marțiale, e frumoasă cu draci, e talentată etc. Băi, da’ ceilalți? Praf. Muci. Varză.

Scenariul e scris la mișto – acu’, sincer, nu mă așteptam la vreo capodoperă, dar nici în halul ăsta -, povestea e o încercare de plimbare prin timp, ba înainte, ba înapoi, da’ făcută cu picioarele, iar actorii… sunt orice, numa’ nu credibili.

Nici măcar scenele de bătaie nu sunt montate ca lumea. Nu că nu e credibil, dar nici măcar nu s-au obosit să crească viteza de redare acolo unde e clar că abia se mișcă. Nu se ridică nici măcar la nivelul catastrofei devenită film cult numită Karate Kid. Mai ales când ai atâta tehnologie la îndemână.

Cinematografele n-au nici un motiv să mai reziste în contextul în care ăsta e conținutul. Bașca, eu am un TV de 50 inci care mi se pare uriaș, alții au ditamai ecranele de 60 inci și sisteme audio de-o mie de lire. Ce motiv ai avea să vezi un film prost la cinema?

Marii câștigători ai pandemiei sunt serviciile de streaming. OK, n-or să bage 200 milioane dolari în producția unui singur film, dar îți aduc actorii de cinema direct în casă. Un exemplu sunt seriile de la Apple, The Morning Show și ăla cu Jason Momoa orb, dar și Netflix începe să bage bani în actori mari care să joace în seriale.

Da, experiența în cinema e alta, ecranul uriaș, sunetul nu știu cum, popcorn la preț de vită wagyu și pepsi la preț de Moet, dar… poate că nu e, totuși, o idee atât de rea ca filmele alea de cinema să se lanseze direct pe serviciile de streaming la un preț de cinci euro per 24 ore. Ar fi mai cinstit așa.

PS: Da, știu, oameni pe drumuri, dar…

2 comentarii

  1. Sunt de acord cu ‘calitatea’ tot mai slaba a productiilor de ‘succes’. Cred ca e mai simplu sa reinterpretezi ceva ce a avut succes decat sa risti cu ceva original. Off topic “va închie 123 ” ar trebui corectat.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.