Bloggeri vs. jurnalişti: 1 – 0

Textul de mai jos este primit pe mail de la un jurnalist care doreşte să rămînă anonim. Prin urmare, vă invit să citiţi o părere cît se poate de sinceră despre cît de penibil îşi fac unii munca şi despre cît de nasoală le fac viaţa altora (fiecare e liber să priceapă ce vrea, da’ pînă nu termină de citit textul sînt convins că nu o să se prindă).

În urmă cu vreo două săptămâni, mă abonam la RSS-ul unui blogger. Urma să descopăr aici, aproape zi de zi, tot felul de informaţii, printre care şi un comunicat de presă.

Ceea ce mă intrigă pe mine este că, în acest moment, blogurile disipează informaţia mult mai repede decât PR-iştii companiilor cu pricina. Iar ziarele continuă să se bată cu pumnul în piept şi să trimită bloggerii, în majoritatea cazurilor, într-o dizgraţie în care aceştia cu siguranţă nu-şi găsesc locul. Iar PR-iştii (nu generalizez, da’ n-am ce face) continuă să ia salarii mult mai mari, probabil, decât bloggerii care-şi văd de treabă.

Am mai avut de-a face cu întrebări de genul: “La mine a apărut pentru prima dată informaţia. De ce nu citezi sursa?”. Pentru că nu am voie. Pentru că, într-o Românie în care managerii şi factorii de conducere ai presei tipărite se bat cu pumnul în piept trîmbiţînd puterea online-ului, când e vorba să recunoască provenienţa unei ştiri pe un blog bagă capul în nisip mai ceva ca struţii şi tac. Mâlc şi pentru totdeauna. Am auzit, cel mult, un “nu se poate. E doar un blogger”. So… Wake up people!

Da, poate că ar fi trebuit, ca gest suprem al refuzului meu, să-mi dau demisia. Dar asta e o altă discuţie.

Nu, nu sunt subiectiv, sunt cât se poate de obiectiv. Şi asta pentru că sunt un scrib, nu am pretenţii de mare jurnalist şi cred că, atâta timp cât îţi respecţi sursele, lumea – în general – şi presa – în special, vor rămâne cât de cât ataşate de normalitate.

Şi nu mă refer aici doar la informaţii pe surse, zvonuri sau altele asemenea. Mă refer strict la informaţiile de circulaţie publică. Adică am aflat despre un comunicat de pe blogul cu pricina şi nu direct de la sursă. OK, zic, relaţia mea cu instituţia în cauză nu o fi cea mai strălucită. Dar ceea ce discut eu aici e viteza de reacţie a bloggerilor. Net superioară, din punctul meu de vedere, faţă de cea a celor mai strălucite cotidiene româneşti.

În faţa multora dintre aceşti oameni mă înclin. Le respect munca, iar rapiditatea cu care dobândesc informaţia mă face, în fiecare zi, să devin mai bun. Sau măcar să-mi doresc să devin mai bun.

Chiar dacă e vorba doar despre un comunicat de presă descoperit “just in time”. “Just in time”-ul bloggerilor e net superior faţă de “just in time”-ul jurnaliştilor.

Respectele mele, domnilor bloggeri.

Mihăileanu profită de ocazie să arunce o leapşă scurtă către Iulian Comanescu, Vlad Petreanu, Victor Ciutacu, Toni Teşiu, Petrişor Obae (ordinea e în funcţie de cine mi-a venit mai întîi în minte, deci fără supărare, zic) şi orice alt jurnalist care se simte şi să întreb, cu simţ de răspundere, “auziţi, bre, voi în ce contexte aţi cita sursa unei informaţii găsită pe un blog şi tratată pe larg în paginile gazetei?”.

23 comentarii

  1. asta cu intrebatul hotnewsului despre citarea sursei e tare. keep up the good work :)))))

  2. E vorba de painica pe care o pierd din gura.

    Oricum PR-isti de prin presa online, offline sunt cam praf muci, putini care se ridica din mocirla si-si vad lungu nasului.

    Unde mai pui ca unii dintre ei n-au nici studii si conduc dupa (ca un Grigore) Ureche.

  3. Nu exista jurnalist anonim. Daca exista, atunci nu e jurnalist.

  4. Eu nu raspund niciodata marilor framantari existentiale ale micilor anonimi. Sa se semneze initiatorul temei de dezbatere publica si discutam dupa aia.

  5. Victor: nu e vorba de anonimat. oricum, nu mi-ai raspuns la ce intrebam de fapt si de drept :)

  6. “Ceea ce mă intrigă pe mine este că, în acest moment, blogurile disipează informaţia mult mai repede decât PR-iştii companiilor cu pricina.”

    Sunt la inceput in ceea ce priveste PR-ul si, da, am de invatat. Insa online-ul este unul din mediile in care se desfasoara activitatile acestei “industrii”. De exemplu, in cazul IT-ului cei mai importanti bloggeri sunt si jurnalisti: comunicatul poate ajunge la ei fie via adresa de redactie, fie via PR-ul companiei respective.

    In plus, blogurile nu ating acelasi public precum alte medii. Daca vorbim doar despre rapiditate, jurnalistul are partial dreptate. Daca vorbim despre acoperire, situatia nu mai este aceeasi.

    Orice padure are puieti, uscaciuni si arbori rezistenti.

  7. “auziţi, bre, voi în ce contexte aţi cita sursa unei informaţii găsită pe un blog şi tratată pe larg în paginile gazetei?”. Pai nu Mihaileanu intreaba asta? Ca parca nu imi suna anonim.

  8. Victor: initiatorul temei de dezbatere publica este micul anonim Alex Mihaileanu, care porneste de la textul cuiva si isi propune sa gaseasca un raspuns si de la cei mai mari ca el si care nu-s atit de anonimi.
    daca vrei detalii, le discutam en particulaire :)

  9. S-a intamplat la Money Channel, sursa (strangers on the net) a fost citata ca atare, ca blog al unui asistent universitar, in contextul unei emisiuni despre invatamant. Nu a fost nici o problema cu citarea, din partea nimanui. Cred ca nu ar trebui sa se puna problema blogger versus…. Sunt nishte oameni care scriu, deci te uiti la oamenii aia si judeci daca sunt citabili/frecventabili sau nu. Iar jurnalistii nu ar avea de ce sa se agite, viitorul e online clar. Dar eu ma intreb: un comunicat nu este pt toata presa ? Daca ar fi doar pt blogul x, ar fi declaratie exclusiva si clar trebuie citat. Dar daca acel comunicat a aparut intai la x si apoi la restul, de ce atata agitatie pentru citarea unei “surse” doar pentru ca a fost prima care l-a primit ? e

  10. Le cam fuge pamantul de sub picioare unor jurnalisti inadaptabili la bloggerie.

  11. @Alex Mihăileanu: bre, nea anonimule, citeste JN de maine si o sa gasesti una dintre variantele (mele) de raspuns.

  12. Bloggeri – jurnalisti 1 – 0 ?
    Mai sa fie, de cand a inceput meciul ? , pentru ce se bat ?, ce au de impartit ?, ce au unii de castigat si altii de pierdut ?, cand unii se distreaza altii lucreaza ?
    Problema se pune in alt fel, mai exista oare jurnalisti adevarati ? , eu cred ca NU.
    Exista doar niste angajati pe la cotidiene pe care ii observi seara pe la televiziuni si noaptea printre bloggeri.

  13. Ciutacu e ciufut în seara asta :-)
    Alex, stai că nu înţeleg – problema domnului e că nu i se dă voie să citeze un blog, acolo unde lucrează? Sau că nu ştie ce să citeze, blogul care citează sursa iniţială sau tocmai sursa iniţială? Adică el, dacă află de pe un blog că Domniţei a fost revocat, nu ştie dacă să citeze blogul sau Guvernul?

  14. Vlad: prima, ca nu i se da voie sa citeze un blog, cel putin eu asa inteleg :) altfel, eu, daca as afla ca Domnitei a fost revocat de pe un blog, i-as suna direct pe Adomnitei si pe Tariceanu, ca ma intereseaza declaratiile lor. bine, asta e un subiect un pic prea mare ca sa mai iei in considerare si blogurile cind scrii un articol. cel mult, se poate face o caseta, se poate baga un paragraf in raster, in care sa precizezi ca “informatia, confirmata de cei doi, a aparut prima data pe un blog, cutarescu.ro, specializat in birfe politice” sau ceva de genu’.

  15. salutare la tot boboru
    am fost jurnalist, acum mimez că fac PR şi între timp, mai scriu la liber (o, nu, nu sunt blogger, pentru că nu asta e principala mea ocupaţie).
    mi-am folosit blogul în repetate rânduri pentru a publica acele ştiri şi analize pe care conducerea ziarului nu le-a agreat.
    la fel, am folosit blogul pentru a-mi exprima puncte de vedere fie într-o formă greu digerabilă la ziar, fie care reprezentau numai punctul meu de vedere, nu şi pe cel al ziarului.
    la fel, am folosit blogul pentru a mă da mare (o, da, egocentrism la greu) cu alea două-trei exclusivităţi de care am avut şi eu parte … :-)
    în concluzie, blogul a fost subsumat activităţii de presar, care activitate i-a adus oarece cititori. am trişat cumva?
    pe de altă parte, am putut constata, personal, o rezistenţă îndârjită la fenomenul blog, din simplul motiv că acesta nu poate fi controlat la şedinţa de redacţie. şi orice şef din presa asta a noastră va respinge ceea ce nu poate controla. că dacă nu respinge el, se găseşte întotdeauna un şef mai şef care s-o facă.
    şi mai sunt şi vedete de prin presă care-i consideră pe bloggeri nişte x!x!x! etc.
    o zi bună vă doresc

  16. Hm! Interesant… Să fi fost eu singurul şef care încuraja citarea surselor în orice condiţii, adică bloggeri, concurenţă, orice, numai corect să fie?

    Mi se pare chiar o imbecilitate să blochezi citarea sursei. Prostie. Ce ţie nu-ţi place… Mai mult, când citezi pe cineva “mai mic” ca tine, îl transformi într-un pol pozitiv, se simte bine (chiar dacă, la vedere, cârcoteşte, aşa, ca să nu se arate “cumpărabil” cu atât de puţin).

    Deci junele să-i spună şefului că-i un imbecil, să-i toarne călimara cu cerneală în cap şi să-şi dea demisia. Asta, numai dacă-i foarte tânăr – e singura perioadă-n viaţă când îşi va putea permite aşa ceva.

  17. Problema nu e asa de complicata. Presa nu citeaza blogurile pentru ca au impresia ca nu castiga nimic. Probabil maniera de gandire e cam asa: “Da’ de ce sa-i fac eu trafic trimitand cititori de la ziarul meu la blogul lui. Ca el nu-mi trimite mie nimic.” (uitand ca binele i-a fost deja facut si a primit “pe tava” subiectul).

    Evident, de asta e si mai usor ca blogurile/ziarele online sa se citeze intre ele. Beneficiul e reperabil instant: “schimb de linkuri”. Pacat insa ca presa scrisa nu intelege avantajele unei atitudini corecte si ca mai multi oameni decat s-ar gandi ei, apreciaza asta.

  18. Vad cativa jurnalisti ofensati de faptul ca un blogger poate sa scrie ca ei sau mai bine…asa e el nu ajunge in aceleasi medii ca informatia pe care o scrieti dupa ureche pe o pagina de ziar .. el ajunge aici unde e citit de ce’l care are puterea de a intelege ce a scris , lui i se pot reprosa in mod direct anumite lucruri , eu omul de rand ii pot spune ceva ..pot demonstra ca nu e corect ce a scris si asta in vazul tuturor . Pe cand ziarul ? Odata ce a fost tiparit…nu mai ai backspace.. si oricum tot maculatura ajunge .
    Bafta , visul meu era sa devin jurnalist …

  19. Cum să nu citez sursa dacă informaţia este veridică…?! E drept, mie nu-mi spune nimeni ce să fac…

  20. azi am aflat că adevărul a citat ca sursă de blogul unui prieten: http://www.adevarul.ro/articole/marian-ralea-si-ar-pune-din-nou-palaria-de-magician.html . E vorba de Krossfire. deci, se poate şi la noi.

  21. Prin umila mea parere de mic jurnalist si viitor “om de net”…., respect online/ului, tocmai din acest motiv am ales sa parasesc printul…..deci, da, bloggerii (ca sa nu fac abstractie de context), respectiv online/uleste clar pe zi ce trece mai “strog” decat printul…..
    zi buna…!!

  22. Dle Mihăileanu, nu cunoaşteţi regula conform căreia o prescurtare nu va primi punct la sfîrşitul ei dacă ultima literă cioncide cu ultima literă a cuvîntului pe care dorim să-l prescurtăm? Conform acestei reguli, ‘circa’ se prescurtează cca, doamna face dna, domnul – dl, domnişoara – dra, domnului – dlui etc.? Pe cale de consecinţă, versus se prescurtează VS, dar fără punctul final.
    Pe de altă parte, aveţi colegi de breaslă, cunoscători admirabili ai limbii române, dar care nu ştiu că prescurtarea latinescului ‘et caetera’, recte etc., se scrie întotdeauna cu punct final, cel al prescurtării, indiferent unde s-ar afla acest etc.: la începutul frazei/propoziţiei, la mijlocul ei sau la sfîrşit, aici punctul de final de frază coincizînd cu punctul obligatoriu aferent prescurtării propriu-zise. Degeaba ştiu ei că fix înainte de etc. într-o înşiruire de termeni nu se pune virgulă, deşi în engleză, franceză şi spaniolă virgula apare invariabil înaintea lui etc., dacă ignoră necesitatea punctului prescurtării lui ‘et caetera’, etc., indiferent de locul în care s-ar afla acesta în frază.