Boala medicinei româneşti

heartUn gînd răzleţ îmi trece prin minte mai devreme: de ce medicii români care pleacă peste graniţe sunt buni sau foarte buni? De ce medicina românească dă rateuri? De ce medicina Vestică dă rateuri? Pentru că, vrem au ba, ambele tipuri de medicină au probleme, boli nedescoperite, tratamente pentru altele, “trial and error” etc.

Şi mi-a picat fisa: medicii noştri lucrează ca babele, pe vremuri, care au leacuri în funcţie de simptome. Spitalele româneşti n-au echipamente de ultimă generaţie, ba chiar sînt destule în care aparatura pe care o folosesc în prezent e din anii ’50, depăşită fizic şi moral. Şi cu toate astea, oamenii sînt trataţi, se vindecă, bolile se descoperă destul de repede (în majoritatea cazurilor; da’, ştiu, în presă apar cazuri de diagnostice greşite, ceea ce e firesc, că e mai ştire o greşeală medicală decît un caz vindecat.) Întreaga medicină românească se bazează pe cunoştinţele lor, pe teoria tocită în facultate.

Pe de altă parte, dacă te uiţi pe Discovery, sînt sute de cazuri, prin spitalele americane, de boli descoperite “la ghici” sau absolut întîmplător, plus şi mai multe prin “trial and error.” OK, nu e asta, hai să-ncercăm tratament pentru cealaltă. În schimb, ei au echipamentele necesare. Totuşi, se bazează pe ele prea mult. Pare ceva mai mult de o gripă? Facem un RMN. E colesterolul prea mare? Treci la nişte aparate, să facem nişte teste, că nu se ştie ce mai pică. Instinctul medicului, care tratează – în general – boli cu care se întîlneşte în mod obişnuit şi doar după ce a folosit aparatele, amorţeşte. Şi tot apropo de aparate, şi banii plătiţi în spitale – exemplul cu Statele Unite mi se pare cel mai la îndemînă – sînt mulţi. Un RMN costă vreo 4.000 de dolari, de exemplu.

Nu spun că un sistem e mai bun decît celălalt. Spun doar că, în toată sărăcia noastră, avem medici buni. Poate că, unii, prea buni chiar pentru spitale de-afară, cu dotări mult peste ce înseamnă top în România, în ciuda unui sistem educaţional prost şi a sărăciei lucii. Evident, asta nu-nseamnă că ar trebui să ne mulţumim cu starea actuală. Dar e un subiect care ar trebui să dea de gîndit.

4 comentarii

  1. Sunt mai multe idei:

    1. proceduri standard. Chiar discutam cu doctorita mea (ginecolog), despre faptul ca aici, nu este chiar atat de standardizat totul ca si proceduri. Asa ca mai poate medicul sa aiba o inspiratie de moment. Prin alte locuri, din ce am inteles, pe baza istoricului pacientului si a simptomelor sale, esti obligat sa parcurgi niste pasi. Daca nu, si se intampla ceva, esti bun de plata.

    2. aparatura de ultima generatie mai exista si la noi, dar de obicei sta in beci. Pentru ca onor directorii de spital nu rezolva restul de amanunte, pentru a se rezolva situatia.

    3. se fura din spital ca la nebuni sau cel putin se fura. Toti cei pe care-i stiam din sistem (medici, asistenti, infirmiere) aveau acasa material medical ca la depozit. ‘Imprumutat’ din spital, ca doar era de unde. Sa nu vorbim de medicamente, ca mergeam la vecina-mea asistenta si cred ca avea juma’ de farmacie acolo.

    4. o parte din problemele de necesar s-ar rezolva daca si medicii ar mai da de la ei. Vorbesc despre cei care primesc sute de euro pe zi ‘atentii’ de la pacienti (care pacienti la randul lor platesc sute si mii de lei pe an pentru sanatate). Sunt spitale in care auzi doar ca nu mai este fasa sau rivanol. Daca fiecare medic ar pune o mica parte din banii pe care oricum ii primesc ilegal, macar o parte din problema s-ar rezolva. Sigur ca este o solutie de criza si ca nu e treaba lor sa faca necesarul in spital, dar, daca te plangi ca nu ai leucoplast, poti sa faci scandal pe tema asta sau sa dai 10 lei pe zi din sutele de euro pe care ti-i da pacientul, doar sa stii ca tu ai facut mai mult decat trebuia.

    Avem medici foarte buni, avem si loaze care nu stiu pe ce lume traiesc. Intr-o societate ideala ar fi platiti asa cum merita, desi o parte din ei cel putin traiesc foarte bine din ‘atentii’ sau ducand pacienti de la spital la clinicile lor private. Chestie care pe mine de pilda nu ma deranjeaza, daca lor le merge bine, stiu ca ii am in tara, cand va fi nevoie.

  2. un rmn nu costa 4000 de dolari decat daca o iei acasa pe asistenta care ti-l face,
    head to toes e cateva sute de euro (7-800).

    in rest ai scris la norma, ca sa fie. concluzia e ca avem medici buni, unii chiar prea buni pentru spitalele de afara. nu stiu cum ai ajuns la concluzia asta, sau cum cuantifici tu un medic bun dar la indicatorii de sanatate stam prost de tot comparatic cu europa. stam bine fata de africa subsahariana si alte tari din lumea a 3a.
    germania, unde ma aflu momentan sta prost de tot la valoarea individuala a medicilor. majoritatea sunt mai prosti decat colegii mei din facultate. totusi au un sistem sanitar atat de performant incat ne bat la toate categoriile.
    oricum titlul e foarte pretentios si nu are nicio treaba cu articolul. stiu, e blogul tau, scrii ce vrei. eu intru aici sa mai citesc chestii tehnice dar mai dau si de balarii din astea.

  3. statistica rezolva totul :).

    statistic vorbind e mai eficient sa ai standarde: 99% din oameni au speranta de viata mai mare, standardardele la randul lor evolueaza in timp, rentabilitatea utilizarii resurselor creste (costuri mai mici cu resursele umane de exemplu – e mai “ieftin” sa scoti un medic mediu decat un “iluminat”)

    un medic foarte bun poate sa faca treaba buna si fara echipamente – intr-un cadru satesc, cu conditia sa nu aiba multi pacienti, sa ii cunoasca personal pe toti, trecutul lor, sa cunoasca variantele locale culturale- mancare, munca, plante medicinale, etc. DAR statistic vorbind nu e la fel de eficient ca un asistent care face un curs de 1 an si lucreaza asistat de ultima tehnologie si face de exemplu vaccinuri pe banda rulanta.

    statistic vorbind oamenii de la sate au o speranta de viata pe la 55 ani – 60 ani.

    daca s-ar vaccina, ar avea grija de dantura, nu ar consuma alcool si nu ar fuma si ar avea conditii de munca ok, toate chestii foarte basic ar creste speranta de viata cu 5-10 ani.

    pentru asta nu e nevoie de genii medicale ci de proceduri, de statistica, de acces la sistemul de preventie.

    e obositor pentru un medic sa faca doar medicina de razboi (reparatorie) si medicii romani cam asta fac, salveaza in ultimul moment un fragment de dantura, un plaman, il culeg de sub masina si il cos la loc. Toate astea au un grad de risc mare pentru pacient si ar ajuta enorm aparatura de varf.

    aici e un pic de diferenta intre cultura medicala – in occident nu au antrenament in “urgenta” medicala. Nu au acces in fiecare zi, in mod curent la cazuri cu adevarat urgente – tocmai ca au acces la sanatate, pacientii din occident ajung in statii incipiente la medic, si procedurile standard fac fata de regula.

    cazurile exeptionale sunt exceptionale si sistemul si le asuma: asta e, 0.01 pacienti nu beneficiaza de “fler-intuitie”.

    nici un sistem nu e perfect, conteaza doar statistica si cifrele :).

    noi avem un sistem extraordinar de urgente si un sistem submediocru de prevenire. care foloseste mai bine resursele ?