Nu câinii “de luptă” sunt agresivi, ci stăpânii lor sunt idioţi

Din când în când, mai apare câte-o ştire despre câte-un copil mutilat sau omorât de câte-un câine “de luptă”. Rasele ţintă sunt, de regulă, rottweiler, amstaff şi pitbull. Ba chiar ieri sau azi deschiseseră buletinul de ştiri mai toate televiziunile cu un subiect similar.

Doar că… problema nu e la câine, problema e întotdeauna la stăpâni. La o minimă căutare pe Google, se găsesc tone de rezultate despre amstaff, o rasă despre care toţi dresorii şi specialiştii spun că e foarte docilă. Câinii sunt uşor încăpăţânaţi, dar respectă ordinele dacă ridici un pic tonul la ei.

Cealaltă rasă: rottweilerii sunt recunoscuţi ca fiind nişte câini iubitori când vine vorba de copii, pe care-i protejează tot timpul etc. Cam prin aceeaşi categorie intră şi pitbullii, ba dacă stai şi cauţi, toate rasele de câini “de luptă” sunt din aceeaşi categorie. În primul rând, apără.

Problema apare, de fapt, când stăpânii sunt idioţi. Şi sunt mulţi. Pentru că toţi ignoră un lucru elementar: creierul unui câine (în cazul de faţă, de talie mare) funcţionează la capacitatea echivalentă a creierului unui copil de maximum trei ani, cu diferenţa că un câine te şi ascultă.

Câinele se educă. Orice câine poate fi dresat şi, la fel ca în cazul educaţiei copiilor, funcţionează fix pe aceleaşi principii.

Ştiţi ce zic toţi psihologii? Că dacă un părinte îl pedepseşte pe copil, celălalt părinte trebuie să respecte decizia. Dacă mama/tatăl îl trimite-n cameră pe puşti, tatăl/mama trebuie să confirme decizia. Educaţia se face în cuplu.

Ştiţi ce se întâmplă în realitate? Mama/tatăl îl trimite pe copil în cameră, tatăl/mama se duce după el, cinci minute mai târziu, şi-i duce o ciocolată. Consecinţa? Copilul e iniţial confuz, apoi e “şmecher”, nu mai respectă autoritatea că ştie că unul cedează.

Acelaşi lucru e valabil şi pentru câini. Funcţionează fix la fel. Ce se întâmplă când un câine pişă un covor iar unul dintre stăpâni se enervează? Urlă din capătul casei “Fi-r-ai al dracu’ de câine care mă pui să frec covorul“. Câinele, tocmai la mama dracu’, bagă capu-n pământ şi-şi pune şi-o labă peste bot.

Care e pasul următor? Vine celălalt şi zice “hai, mă, lasă câinele în pace, e şi el un suflet, hai Grivei, ia la mama o ciosvârtă!” La ce duce genul ăsta de comportament? Câinele nu mai ascultă şi-şi face de cap. Nu poţi să-i ceri unui copil de trei ani să nu facă din pisică elicopter, că nu-l duce capul. Nu poţi să-i ceri nici câinelui să nu se enerveze dacă un copil îl trage de coadă.

Câine, n-ai voie să bagi colţii în copil când te joci cu el!“, zice unul. “Lasă, omule, câinele-n pace, e şi el un suflet, cuţu-cuţu, ia o felie de salam de-aici!

Altă problemă e că unii proprietari de câini sunt nu doar inconştienţi, ci sunt proşti de-a dreptul. În general, ăia care-şi iau pitbulli, rottweileri şi amstaffi şi ies cu ei în stradă şi-i ameninţă pe alţii că pun animalul pe ei.

De regulă, ori sunt câini crescuţi de nişte indivizi imbecili de-a dreptul, ori sunt câini crescuţi de adolescenţi şi postadolescenţi care vor să impresioneze.

În ambele cazuri, se trezesc că au copil şi bat din buză, “Am câinele ăsta de 12 ani, niciodată n-a fost agresiv, cum a putut să-mi muşte copilul de trei ani?” Nu, nu, n-a fost agresiv în casă, că erai acolo, dar când îl asmuţeai pe ăia din cartier era?

Orice dresor, orice specialist în câini, recomandă măcar un training de bază dacă nu un stagiu întreg de dresaj, mai ales pentru un câine de talie mare. Unde se întâmplă astfel de accidente? Exact, acolo unde câinii nu-s dresaţi sau sunt cocoloşiţi.

Vreţi exemple şi mai simple? Uitaţi-vă la vecinii voştri. Care-s cei mai agresivi câini din bloc? Nu cumva ăia de încap într-o pungă de Mega Image? Oare de ce? Oare din cauză că-s cocoloşiţi tot timpul şi n-au nici un respect faţă de ordinele stăpânului? “Vai, dar uite cât e de mic, e practic inofensiv!

Eh, asta se întâmplă şi la ăia mari, doar că ăia de talie mare, când muşcă, fac ravagii.

Şi nu vorbesc din cărţi, am avut câine de talie mare, ştiu cum e să-l faci să te respecte şi să te-asculte şi ştiu şi cum e ca ceilalţi din familie să facă taman pe dos.

Câinii sunt fiinţe simple care urmează reguli. Sunt iubitori, au instinctul de a-şi apăra haita, de aia sunt buni la casa omului, dar dacă nu-şi cunosc locul în familie, au impresia că sunt stăpâni şi că li se permite orice. Şi când permiţi câinelui orice, nu e vina lui că se întâmplă câte-o nenorocire.

Dacă îţi place acest blog şi vrei să-l susţii, cumpără de la eMag folosind acest link.

5 comentarii

  1. Confirm, am avut amstaff 8 ani, cel mai iubitor câine de pe planetă.
    Mulți stăpâni nu-și merită câinii pe care îi au, atât. Cred că peste 90% dintre accidentele care se întâmplă pot fi oarecum prevenite doar prin educația stăpânului, care ulterior se reflectă în educația pe care care o dă patrupedului.

  2. Da, pentru ca agresivitatea exclude “iubitor”. Jeeeeezzzz!

  3. Eu cred asa , ca la noi in Romania se dau animale (vandut, adoptie ) fara sa se verifice istoricul celui care vrea sa-si ia un animal. 90 % din oameni habar nu au sa creasca un animal il iau ca este in “trend”, ca a vrut copilul ,ca este Pastele etc cand dau de greu il abandoneaza ,in cazul de fata cel de 17 ani nu avea voie sa lase cainele altor persoane si mai alese ca a mai avut tentativa de agrsivitate fata de cineva ,este foarte trist cele intamplate si poate se va introduce o lege clara cine are si cine nu are voie sa aiba animale . Acum cred ca se aplica ca la toate evenimentele de acest gen eutanasierea animalului etc ceva fara cap si gata s-a rezolvat problema.

  4. Buna ziua,
    Am un Amstaff de un an si opt luni si 38 de kilograme. Este cel mai iubitor caine pe care l-am vazut vreodata. Sotia mea (careia pana la acest caine ii era frica de caini) a ajuns sa nu mai poata sta fara el. Este foarte cuminte, iubeste pur si simplu copii (daca vine vreunul sa il mangaie face coada elicopter si nu il deranjeaza indiferent ce ii face respectivul copil) dar chiar si asa avem mare grija cu el cand suntem afara. Nu se apropie de oameni decat daca acestia isi exprima dorinta in acest sens si nu i-am incurajat agresivitatea niciodata. Niciodata nu il lasam singur cu altcineva (mai ales copii). Chiar daca n-a fost niciodata agresiv e mai bine sa fii sigur. L-am declarat la politie de cand avea trei luni si nu merge niciodata afara fara lesa (si botnita daca zona e populata – cand il plimbam pe la marginea orasului il mai lasam si fara botnita, pe care el o considera un fel de pedeapsa, dar fara lesa niciodata).
    In primul rand baiatul ala nu avea dreptul sa detina un astfel de caine. Nu este major si conform legii nu pot detine astfel de caini decat cei peste 18 ani. Problema este ca legea nu este respectata decat de foarte putini, iar tinerii sunt teribilisti si vor caini agresivi cu care sa se laude. O alta problema este ca daca ii dezvolti agresivitatea, cainele va fi mereu agresiv, nu doar cu hotii sau doar cand vrea stapanul (mai ales daca nu e dresat de un profesionist).

  5. Un conservator, din ăla redneck, bătut în cap, ar fi zis așa: oul sau găin… cățelul?

    Imbecilii adolescenţi şi postadolescenţi inconştienţi și proşti de-a dreptul reprezintă majoritatea celor care ar fi tentați în primul rând de pitbulli, rottweileri şi amstaffi.

    E logic. Sunt prea mari, mănâncă mult, au nevoie de atenție, joacă și antrenament, cer efort fizic permanent, mai multe ore pe zi. La curte. Dacă stai la apartament, efortul se înzecește. Al doilea job e creșterea dulăului. Care nici nu e bun de vânătoare, că nu îi permite construcția lui, nu are ce păzi, mai mult sparge lucrurile prin casă, e un lux ca elefanții albi din Thailanda.

    Și atunci foarte puțini din publicul obișnuit se bagă la așa ceva.

    Dar dacă imbecilul inconştient și prost de-a dreptul crede că îi mai crește o pereche de coaie când iese cu bestia în lesă la colțul blocului, o să-și sacrifice și ultimul leuț din buzunar pentru asta, fiindcă e unul din puținele lucruri pe care și le permite.

    PS O gagică a țipat în presă că niște vânători i-au împușcat câinele. La anchetă s-a aflat cam așa: doi tipi erau pe fondul de la marginea Bucureștiului și apare ea cu ditamai dogul în lesă. Ei au avertizat-o să scoată câinele de pe fond, sau să îi pună botnița. Ea le-a răspuns în batjocură, cum e obiceiul pițipoancelor, și a plecat mai departe. Când s-au întâlnit iar, ei au avertizat-o, de data asta în limbaj mai neacademic, să plece cu câinele de acolo sau să îi pună botnița. Tipa, convinsă că unei doamne nobile ca ea nu i se poate vorbi așa, a asmuțit javra asupra lor. Drept care lucrurile s-au terminat cum e ușor de ghicit.