Campionii zgîrceniei. Un model de business

believe-nothing

Acum vreo doi ani, mă contactează cineva pentru un site. O companie destul de mare, cu diverse produse de care ai nevoie. Ne întîlnim, discutăm, aflu care le sînt nevoile, care le sînt preferinţele, îmi explică ce site-uri de pe aceeaşi nişă de piaţă le plac oamenilor. OK, zic. Deci, site de prezentare, la care se adaugă o secţiune pentru comunicarea cu presa şi încă una pentru parteneri, pentru plasat comenzi, mărunţişuri din astea.

Le spun preţul – 2.000 de euro, – strîmbă din nas. Compania e evreiască. Se zice că evreii sînt zgîrciţi prin definiţie, însă am cerut mai puţin decît făcea şi pentru că dădea bine în portofoliu. Într-un final, acceptă preţul şi mă apuc de treabă. Încep comentariile: vrem interactivitate, chestii care să sclipească, să se mişte! OK, băgăm jQuery, efectele alea, alea, celelalte. Da, dar parcă nu-i ca flash-ul! Păi, normal că nu-i, v-am zis de la început că 1. nu recomand flash, că îţi creşte timpii de încărcare, informaţia nu ajunge pe Google etc.; 2. nu fac flash, iar dacă vrei flash, tre’ să scoţi dublu din buzunar. Ca să fac mişto de un stereotip, spune-i unui evreu că tre’ să dea bani şi se albeşte la faţă.

Batem palma, mă apuc de lucru. Timp de o lună de zile, fac toată munca patriotică necesară: copiat manual tot conţinutul text, curăţat de mizerii, adăugat diacritice, reformulat, să sune ca-n română, refăcut pozele pentru fiecare produs, băgat tot în baza de date, implementat designul în WordPress, funcţii custom, optimizat pentru Google, tot tacîmul. După încă vreo lună de “mai vrem şi asta, hai să modificăm pe aia,” mi se spune că site-ul nu e tocmai o prioritate şi că n-are sens să mă mai grăbesc. Deocamdată, n-au nevoie de unul nou, deci hai să nu mai continuăm.

Evident, am simţit că am luat o ţeapă. Şi, fireşte, am întrebat: bine, bine, dar munca mea de pînă acum, cînd mai era maximum 20% de făcut şi se putea lansa, cine o plăteşte? Păi, ştii, că am reorientat bugetul, că oricum nu se justifică un site nou acum, că ne-am răzgîndit, ne pare rău. Am căscat ochii şi-am întrebat din nou dacă am muncit degeaba. Păi, putem să-ţi dăm nişte produse, să le foloseşti, facem un pachet aşa, mai măricel, dar cînd vine vorba de bani, ne pare rău că te-am încurcat.

Aşa am aflat, pe propria piele, că cea mai mare calitate a evreilor este zgîrcenia. Căci, într-adevăr, este o calitate. Ţin costurile la minimum, chit că asta înseamnă şi întîmplări simpatice, precum asta, şi continuă să vîndă. Pentru că zgîrcenia asta e baza abilităţilor lor de negociere. Şi sînt nişte negociatori ai naibii de buni.

PS: Nu luaţi, sub nici o formă, articolul ăsta drept unul antisemit. Pentru mine, a fost o lecţie de business, de ţinut costurile la minimum. De aceea, cred că, în ceea ce-i priveşte pe evrei, zgîrcenia e o calitate.

12 comentarii

  1. Este și vina ta că nu ai semnat un contract cu ei

  2. Nu au stiut nici ei cum va arata produsul final si daca investitia se renteaza. De asemeni nu au fost transparenti in criteriile lor de performanta produsului si ce pret il ofera. Opacitatea si vorba de aflat in treba dau mirosul urat de teapa.
    Trebuia contract de la inceput: cat timp sa lucrezi, service (cate luni se poate discuta despre cum arata), plata in ziua de.
    Nu e nimic antisemit aici, si firmele mari mai dau tepe. Dor urat cand naivitatea spune ‘la cat de mari sunt ar trebui sa fie seriosi si se respecte respectandu-ma si pe mine.’ Eu am luat tepe si de la francezi si de la nemti si de la italieni (romanii intra implicit).
    Tot pe acelasi ‘principiu de bussines’ de ‘reducere a cheltuielilor’.

  3. Sa vezi cum e cu greci sau olandezi :) O sa-ti fie dor de evrei!

  4. Daca firma era una romaneasca oare vedeam acelasi ton in articol ?
    O faza ca asta se numeste TEAPA in orice societate civilizata din lume. E completa lipsa de respect fata de partenerii care au prestat munca pentru tine.
    Ti-as spune ca asa iti trebuie pentru ca nu ai semnat un contract… Da’ esti simpatic , asa ca doar imi pare rau pentru tine.
    In toata lumea occidentala la care ne raportam , CONTRACTUL e sfant; la noi latinii CUVANTUL tine loc de contract , iar acest fapt s-a intors impotriva ta in acest caz.
    Atentie pe viitor

  5. Nu cunosc tot contextul si relatia pe care ai avut-o in acest interval cu ei. Din cele 5 paragrafe de mai sus, eu vad doar ca ai facut 80%+ dintr-un proiect, dupa care nu ai fost platit.

  6. Nu stiu cat conteaza nationalitatea si nici nu cred ca zgarcenia ar trebui sa conteze in cazul asta.Daca vorbim de afaceri, e normal sa fii zgarcit.Imi place sa negociez pentru orice lucru cat de mic, chiar daca imi pot permite sa platesc pretul de lista.E doar “sange” (zic eu) de antreprenor.Sau cel putin om care lucreaza in vanzari.N-are legatura neaparat cu zgarcenia, e doar un mod de viata.Daca si-au schimbat prioritatile, daca s-a taiat bugetul sau pur si simplu s-au trezit prost dispusi in dimineata aia, nu prea conteaza. Pana la urma, e munca ta, e normal sa fii platit. E normal si sa te asiguri de chestia asta printr-un contract clar. Pana la urma treaba ta nu era ce se intampla cu site-ul ala : daca avea trafic, daca ar fi crescut vanzarile, daca era uitat printr-un colt al internetului,etc.Treaba ta era sa-l faci. Daca ei erau atat de fraieri incat sa arunce banii de pomana, treaba lor.Dar tu trebuia sa fii platit.

    Ar fi trebuit sa dai si numele companiei. Si daca exista un contract, daca partea in care era mentionata renumeratia nu a fost indeplinita, nu stiu cam ce valoare mai avea o clauza de confidentialitate.In cazul in care exista una.

    Si daca nu ne batem capul cu aia, cu aia sau cu ceilalti, vor continua toti sa-si bata joc de noi, aia mici, care muncim pentru painea noastra, doar pentru ca se poate. Ia fuck’em all.You screw me, i screw you.
    Asa ei au imaginea nepatata, iar tu esti neplatit. E corect ?

  7. Nu are legatura cu zgarcenia. Are legatura cu faptul ca esti “an easy fly”. Pur si simplu data viitoare ia o parte din bani inainte.

  8. Oh, ce-mi plac clientii astia. De asta nu lucrez decat cu AVANS. Orice miscare este platita anticipat. 40% cand semnam de pornire. 40% cand fac primul design. 20% inainte sa primeasca tema. Si asa scapi de magari din astia.

  9. Pai mai Alex, ce naiba vezi tu “zgarcenie” in povestea de mai sus? Era zgarcenie daca in loc de oferta ta alegeau una de 4 ori mai proasta, la juma de pret. Zgarcitii si teparii sunt specii diferite, si cei din povestea ta sunt tepari, nu zgarciti, pentru ca ti-au acceptat oferta de pret. Sunt tepari ordinari. De ce nu le dai numele, sa stim sa ne ferim? Daca ti-e teama de proces, fa asa: un comentator anonim intreaba in comentarii: este vorba de firma X? Raspunsul tau il va contrazice :))), dar ce conteaza, toata lumea va intelege despre ce e vorba :))).

  10. Treaba asta am patit-o si eu cu 3 categorii de oameni: evrei, avocati si indieni. Sincera sa fiu pana acum cei mai corecti clienti mi-au fost europenii – aia care nu lucreaza in domeniul juridic.