Despre fumat, cu “dragoste”

Când m-am lăsat de fumat, n-am făcut-o de frica de a mă îmbolnăvi de cancer de plămân. Noţiunea de cancer, în sine, este destul de abstractă pentru majoritatea oamenilor. E văzută precum posibilitatea de câştiga la loto: normal că ai putea să câştigi, dar oricum n-o să ţi se întâmple ţie. La fel a fost şi la mine.

Eu m-am lăsat de fumat într-o perioadă în care nu-mi ajungeau banii pentru rata la apartament şi doar ţigările mele costau aproape 40% din cât trebuia să plătesc băncii. A fost o decizie matematică.

Apoi, am tot avut perioade. M-am reapucat de fumat, apoi m-am lăsat din nou, iar am fumat, iar m-am oprit şi aşa mai departe. În unele perioade, mi-am dat seama că-mi place să fumez. În altele, mi-am dat seama că nu-mi place. Cam după cum bate vântul.

Fumatul e foarte păcătos din punctul ăsta de vedere. Când n-ai mai pus o ţigară-n gură de multă vreme şi ajungi să-ţi aprinzi una, ai o senzaţie mişto, te relaxează până la momentul în care simţi că ţi se-nmoaie picioarele.

Dacă ai aprins-o şi pe-a doua, deja strici orzul pe gâşte. Nu doar că nu mai are nici un farmec, dar se transformă în rutină până la punctul la care îţi dai seama că nu-ţi place să fumezi, că ţigara are un gust nasol şi că-ţi put hainele pe tine. Dar astea, evident, sunt probleme de nefumător şi sunt cele mai banale, care-i deranjează pe nefumători. Tu, ca fumător, eşti impasibil.

Ei bine, ultima oară când m-am reapucat de fumat, m-am trezit cu altele pe cap. De vreun an încoace, mă chinuie o bronşită pe care o suspectez că se cronicizează (şi care vine la pachet cu sinuzita mea pe fond alergic), fumatul – în general – îţi omoară dinţii, nu mai spun de obişnuitul gâfâit după urcat două etaje, fumatul amăgeşte foamea şi, în consecinţă, cresc riscurile de gastrită etc.

Abia după ce începi să te resimţi din cauza unor “mărunţişuri” precum cele înşirate mai sus începi să-ţi pui serios problema altor afecţiuni, alea pe care le credeai, până mai înainte, “exclusiviste”, doar pentru “câştigătorii la loto.”

Problema e că fumatului nu i se aplică bancul cu Bulă care se roagă la Dumnezeu să câştige la loto şi i se răspunde “mai joacă şi tu un bilet.” Fumătorii joacă zilnic la loto, vreo 20 bilete pe zi în medie. Şansele să “câştigi” loteria cancerului sunt mult mai mari decât cele de a te îmbogăţi. Exponenţial mai mari.

Toate poveştile despre bunicul sau bunica aia care a fumat până la 90 ani? Da şi nu. Da, au trăit fumând un pachet de Carpaţi pe zi, dar fiecare om e diferit. Mai contează şi ce sistem imunitar au avut. Iar cazurile alea sunt oricum rare.

Noi deja trăim într-o societate poluată, mâncăm prost, mâncăm prostii (intră în orice magazin şi citeşte eticheta oricărui produs de mezelărie şi te sperii de ce conţine), suntem sedentari.

Nu suntem bunicul care se ducea toată vara la câmp, iarna spărgea lemne şi, în general, mânca sănătos şi echilbrat, că-şi lua micul dejun la şase după ce se trezea la cinci, la 13, când era soarele-n vârf de băţ, băga ciorba de prânz, că oricum era prea cald ca să muncească, iar seara mai mânca ceva uşor înainte de culcare. Altă treabă, nu?

Mă uitam într-un comunicat de presă: numărul deceselor din cauza cancerului de plămân e în creştere. Anul ăsta, se estimează 30 morţi în fiecare zi, în România, din cauza acestei afecţiuni. Alţi patru milioane de români au risc crescut de a se îmbolnăvi de cancer de plămân. Pare puţin? Pare mult?

Când începi să gâfâi după două etaje şi când începe să ţi se “rupă” din gât, de la tuse uscată, parcă imunitatea aia nu mai e ce-a fost, nu? Cât o mai dura până încep şi alte organe să se distrugă?

Deşi cel mai întâlnit tip de cancer este cel de sân, cancerul de plămân are cea mai mare rată a mortalităţii. Există o multitudine de subtipuri de cancer pulmonar şi, deşi în ultimii zece ani s-a schimbat fundamental abordarea terapeutică şi tratamentul este extrem de eficient, problema principală rămâne diagnosticarea timpurie.

Or, principalele simptome sunt banale, iar oamenii nu le consideră suficient de serioase pentru a merge la medic: tusea (cronică sau cu sânge), respiraţia şuierată sau sacadată, dureri în piept sau de oase, infecţii pulmonare şi bronşite frecvente, reguşeli, scăderea în greutate, dificultatea de a înghiţi. Dacă mă uit la ce-am scris mai sus, cred că deja bifez jumătate din ele.

O să las aici informaţia următoare: cei ce se lasă de fumat înainte de a împlini 50 ani (inclusiv fumatul pasiv, de asta sunt şi bucuros că s-a interzis fumatul în spaţiile publice) îşi reduc la jumătate riscul de a muri în următorii 15 ani.

Şi mai spun doar că Federaţia Asociaţiilor Bolnavilor de Cancer, împreună cu Societatea Naţională de Medicina Familiei, au început lucrul la un document ce va fi înaintat Ministerului Sănătăţii prin care lupta împotriva cancerului pulmonar să fie promovată la fel ca în cazul melanomului.

În toate sălile de aşteptare ale medicilor de familie care sunt de acord, vor exista afişe explicite cu informaţii clare despre simptomele bolii.

Toate informațiile despre prevenția, simptomele și noutățile în tratamentul cancerului pulmonar, inclusiv un calculator al factorilor de risc pentru cancerul pulmonar, sunt disponibile publicului pe site-ul campaniei, www.invingemcancerul.ro.

Eu, unul, recomand renunţarea la fumat de câte ori am ocazia şi salut decizia de a informa toţi pacienţii prin intermediul medicului de familie. Nu de alta, dar promovarea renunţării la fumat prin mesajele de pe pachete nu funcţionează.

Nici nu mai ştiu de câte ori am auzit, în magazine, rugămintea către vânzătoare: “Dă-mi alt pachet, nu-l vreau pe ăsta cu impotenţa, mai bine dă-mi unul cu cancer.” Cu cancerul însă nu e de glumit.

Dacă îţi place acest blog şi vrei să-l susţii, cumpără de la eMag folosind acest link.

5 comentarii

  1. eu citisem ca se schimba iar legea cu fumatul in locurile publice asa ca nu te bucura prea tare

  2. era o carte, “In sfarsit nefumator” si nu-s ce tip zice ca s-a lasat de fumat prin hipnoza si acum incearca sa lase pe altii de fumat tot prin hipnoza.
    personal sunt nefumator dar pot spune ca am obiceiuri pagubose. si ce am invatat e ca in spatele obiceiurilor stau niste nevoi psihice nesatisfacute.

  3. @ Silviu
    de Allen Carr e vorba, si nu zice ca s-a lasat prin hipnoza si nici nu incearca sa ii faca pe altii sa se lase PRIN HIPNOZA.
    Iar nevoile tale psihice nesatisfacute 🙂 nu au nici o legatura cu tigarile, care sunt, de fapt, droguri.

  4. Ca la carte a fost si cazul tatalui meu. Inceput cu bronsita tabagica, tuse permanenta, apoi un infarct. Una din celelalte variante pe care ai uitat sa o treci in articol (fumatul provoaca multe probleme). In momentul in care a ajuns pe masa de operatie s-a lasat de fumat. In urmatoarele 3 luni dupa ce s-a lasat de fumat putea urca scarile usor, aproape nu mai tusea. Din pacate doar dupa ce a trecut de 60 de ani s-a lasat de fumat.Pentru urmatorii trei ani dupa infarct, pana cand si-a “incasat cecul castigat” la loterie deja de cativa ani (dar ramas nedepistat).

    Lectia a fost ca a fost posibil sa se lase de fumat, instant. E necesar doar un infarct si o operatie pe cord.