Când munca devine public shaming

Se dă următoarea știre: “Casieră promovată direct în Guvern, acum în conducerea Rompetrol.” Scurt și cuprinzător, Tăriceanu a angajat, în 2007, o fătucă încă studentă, care lucra pe post de casieră și care, probabil, a depus un CV, la Cancelaria Prim-Ministrului.

Unșpe ani mai târziu, cine mama naibii o mai fi prim-ministru azi a promovat-o în Consiliul de Administrație al Rompetrol din partea statului. Și aici intervine dilema: după unșpe ani munciți la guvern, femeia mai e doar o casieră sau nu mai e?

Desigur, putem să-i contestăm competența – iar eu sunt primul pe lista de contestatari, mai ales într-o astfel de funcție, dar e ridicol să spui că o casieră a ajuns într-un CA, direct din titlu, și să pui accent pe cuvântul casieră.

Nu e o rușine să muncești, fie că ești casier, fie că ești ce ai fi tu. Bonus, genul ăsta de abordare nu face altceva decât să perpetueze prejudecățile despre muncă. Clar, dacă eși casier sau ai lucrat pe post de casier, ești un prost, un retardat, un nimeni.

Acu’ vreo trei ani ce scriam că toate reality-show-urile culinare sunt bune, că arată cât se muncește în spatele ușilor din colțul restaurantului. Am o vagă idee că bucătarii, alți proști retadați și nimeni până acum câțiva ani, sunt ceva mai respectați.

Și eu am lucrat într-o sală de net prin liceu, ar trebui să-mi fie rușine că eram casier acu’ 15 ani?

Discuția n-ar trebui să fie despre ce-am lucrat eu acum 15 ani, ci despre competențele mele de azi. Meritam să ajung în CA al Rompetrol? Reprezint interesele statului și cetățenilor? Știu cu ce se mănâncă industria în care tocmai m-am trezit aruncat?

Înțelegeam dacă subiectul știrii era despre o fufă care, anul trecut, lucra pe post de casieră, iar cineva din guvern a hotărât s-o promoveze în CA pe motiv că-i amanta lui. Înțeleg dacă subiectul știrii e că o profesoară de la țară, după patru ani de frecat duda prin Parlamentul European, a ajuns prim-ministru. Pentru că vorbim de competențe și e clar că îi lipsesc cu desăvârșire.

Dar, oameni buni, munca nu e rușinoasă. Hai să ne mai calmăm un pic cu etichetele de genul ăsta că nu o afectează doar pe una de 31 ani care a ajuns acolo, cel mai probabil, fără să aibă nici un merit, ci afectează o întreagă clasă de oameni care muncesc și fac un ban cinstit.

Că de aia nu ne place munca, toți vrem să ajungem miniștri – că, în România, ca să fii ministru nu e nevoie să te pricepi la ceva -, dar nimeni nu vrea să fie bun în munca lui de zi cu zi.

Dacă îţi place acest blog şi vrei să-l susţii, cumpără de la eMag folosind acest link.

5 comentarii

  1. Casiereala unui supermarket este o muncă foarte grea: trebuie să numeri repede și fără greșeală (altfel plătești din propriul buzunar, scurt și fără ”negocieri”); plus să gîdili sub bărbie o grămadă de imbecili care, cu cît au trăit mai mult în comunism, cu atîta sînt mai țîfnoși.

  2. @VASILIU MIRCEA PAUL: bașca asta, da.

  3. hehehe, aici poate fi si nu poate fi denigrare prin omisiune.
    stii, minciuna prin omisiune e aceea care ascunde mici detalii din adevar. nu e o minciuna sfruntata ci o manipulare mai ‘usoara’ dar poate si mai periculoasa.
    asa si titlul acesta. si probabil si in articol nu se scrie deloc negru pe alb ca promovarea e un act de abuz sau coruptie. tehnic e alaturarea a doua parti independente iar cititorul e lasat sa ‘gaseasca’ (=inventeze) el dependentele (=legaturile). cititorii traiesc intr-o tara unde acte de nepotism sunt curente si tolerate? unde s-a speculat la greu ca intre presedintele tarii pe 10 ani si o anumita blonda promovata de el nu era vorba de competenta ci de activitati sexuale? (eu as crede ca era servilism, dar nu pot dovedi). ei daca esti obisnuit zilnic cu aluzii si uneori chiar dovezi de nepotism si prostitutie mascata ‘legaturile’ pe care le poti face sunt acelea de nepotism si prostitutie. poate a adus intr-o sala de judecata ziaristul respectiv se poate apara: ‘oh, dar eu nu am vrut sa semnific ca casiera era o curva, ci sa evidentiez ca are merite deosebite de a fost promovata’.
    tu Alex te-ai prins ca esti ‘invitat’ se te amagesti singur. si asta te revolta. e bine ca ai puterea de a filtra si gandi ‘stirile’. candva cand exista ‘presa de investigatie’ abilitatea asta de a discerne adevarul urmand esentialul se regasea in demonstratia ziaristului. fenomenul de tabloidizare a distrus aceasta cultura jurnalistica si a impus niste impostori ai ei.

  4. Alex Mihăileanu, mulțumesc!
    Mulțumesc în numele tuturor care muncesc și au plecat de jos.
    Un articol bine scris: scurt și la obiect!

    Nu mai am nimic de adăugat, dar sper din tot sufletul ca acest articol să fie văzut, citit și auzit de toții românii care se rușinează să muncească. Că despre aste este, de fapt, vorba.

  5. ce frumos. de cand nu ai mai scris tu un articol rezonabil :)))))