Statul român trebuie desfiinţat, S. 98234, Ep. 38473291. Azi, CASMB

Pentru că, na, aşa e când eşti şomer, te duci să-ţi plăteşti singur asigurarea de sănătate. Şi treci pe la ANAF, completezi două formulare, întinzi cardul la un ghişeu şi primeşti chitanţa la celălalt. Şi ca să fii sigur că la medic apari drept asigurat, te duci cu un formular şi chitanţa până-n Băneasa, la CASMB, să confirmi că ai plătit.

Vestea bună e că CASMB nu mai e în două locuri, în Ţiţeica şi-n Floreasca, ci în Bucureşti-Ploieşti nr. 7, adică vizavi de MedLife Băneasa. Vestea proastă e că CASMB şi-a schimbat sediul, dar năravul ba.

Mai exact, ajungi acolo, primeşti un bon de ordine şi aştepţi. Şi aştepţi. Şi aştepţi. Şi iar aştepţi. Eu sunt cazul fericit, am stat doar vreo oră şi ceva, dar alţii aveau de treabă. Cauzele? Proceduri stupide şi calculatoare de pe vremea lui Mihai Viteazu.

Soluţia foarte simplă: s-a înregistrat plata în sistemul ANAF, se înregistrează automat şi în sistemul CASMB. Dar nu se poate, e complicat şi complex şi Sebastian Ghiţă încă e fugar, n-are cine să câştige o licitaţie măsluită pentru integrarea celor două baze de date – deşi, sincer, nu m-aş mira ca ANAF să lucreze în continuare cu FoxPro.

Soluţia simplă, dar nu foarte simplă: făcut poză la chitanţă şi formular şi trimis pe fucking e-mail, că trăim în secolul douăşunu, nu tre’ să mai plece diligenţa dintr-o parte într-alta, iar un copist analfabet să copieze literele şi cifrele de pe-o hârtie într-un catastif, ca-n secolul şaptişpe.

Nu e o critică a oamenilor de la CASMB, doamne-fereşte, doamnele alea de-acolo au fost foarte drăguţe şi au stat peste program pentru cine mai era în sala de aşteptare, când puteau la fel de bine să-şi vadă de prânz şi să dea pe toată lumea afară. Pentru asta, tot respectul şi jos pălăria.

Chestia ridicolă a zilei, care aproape m-a enervat, că se întâmpla cu 15 minute înainte de închiderea programului, a fost când mi s-au cerut copii ale formularului şi chitanţei, pe motiv că “nu putem păstra originalele, că dacă se pierd din sistem?“, în condiţiile în care singurul motiv pentru care ai avea nevoie de originale e ca să copiezi datele în calculator – în contextul, evident, în care nu sunt posibile soluţia simplă şi soluţia foarte simplă, că ce dracu’?, trăim în România, patria programatorilor minune, unde te crezi?, în Germania? Mail? Ce-i ăla? N-avem noi legi pentru mail!

Evident, la xeroxu’ din spate, era închis, “revin în 5 minute“, ca-n stencilu’ cu Ceauşescu înaripat. Am avut noroc, a revenit în trei. “Buletinu’ îl aveţi? Că vă trebuie copie“. Na, salvat de copist. Că urcam şi iar eram trimis la xerox şi nici nu mai pupam rezolvare.

În concluzie, da, statul român trebuie desfiinţat. O oră la dus, o oră la întors, o oră de aşteptat la coadă, încă 15 minute plimbat după copii xerox, alte 10 minute până au intrat datele în sistem.

Dar măcar am făcut un detur şi pe la “IT”, unde mi-am deblocat cardul de sănătate, nu tre’ să mai aştept patru luni după următorul.

PS: Caz colateral, auzit de la un amic, apropo de proceduri stupide – ca să-ţi iei codul EORI, tre’ să completezi un formular online, pe cât posibil, în Internet Explorer 6, pe Windows XP, şi pe care tre’ să-l printezi şi să te duci cu el. Pentru că online. În România, 2017.

Dacă îţi place acest blog şi vrei să-l susţii, cumpără de la eMag folosind acest link.

1 comentariu

  1. cat mai multe bisericiiiiii… traiasca ‘infrastructura religioasa’ a lui Dragnea ca acolo se duc niste fonduri cu care s-ar putea rezolva multe probleme urgente