Catastrofa informatică din instituțiile statului

Anul trecut, tot cam pe vremea asta, mă duceam la ANAF să plătesc contribuțiile la sănătate. În materie de interconectare a instituțiilor la un sistem centralizat, găseam o varză totală. Știu, a trecut un an. Nu, nu s-a schimbat absolut nimic.

În 2017, într-o capitală europeană, ca să-ți plătești contribuțiile, trebuie să duci o copie a buletinului și să completezi două formulare, pe unul trebuie să ți-l vizeze un inspector fiscal, cu celălalt te duci la primul ghișeu de la casierie, declari pe ce lună/luni plătești, după care ești trimis la celălalt ghișeu de la casierie, unde dai banii sau – mare minune! – plătești cu cardul.

Dar stai!, plata cu cardul e cu schepsis. Dacă te duci prea de dimineață, tre’ să suni în avans, un soi de programare, că din cauză că tre’ să proceseze prea mulți bani, mai pică POS-urile. I’m not shitting you!

Mă uitam prelung la ce date băga doamna de la casierie în calculator – evident, un desktop pe care, azi, nu l-ar primi nici ăia care se ocupă de reciclare – și la câte erori dădea prostia de soft.

A dat femeia enter de vreo șapte ori, cu o viteză demnă de… uhm, nu știu, Formula 1?, pentru că asta e realitatea, erorile alea sunt normale, se rezolvă dând cu degetul în tastă, câtă vreme se înregistrează plata, cui îi mai pasă?

Mă gândeam, visând frumos la o Românie civilizată, măcar la un sistem în care e suficient să zici CNP-ul și să-ți încaseze banii dacă unul de plată online nu se poate face. Dar nu, softul ANAF nu are nici măcar un istoric al plăților.

De exemplu, dacă ai plătit contribuția la sănătate în iulie și nu mai ții minte dacă ai dat banii pe două sau pe trei luni, n-ai cum să afli. Mă rog, poți să te duci să rogi pe altcineva, după ce stai la o coadă de zece inși, să vadă în alt soft ce bani ai dat.

Înțeleg dificultatea de a scrie de la zero un soft integrat, sunt baze de date cu zeci de ani de cifre, migrarea lor dintr-un sistem în altul e iadul pe pământ, pot să pricep asta.

Dar suntem, totuși, în 2017, iar ANAF, care-mi colectează banii pentru asigurarea de sănătate, nu știe să-mi zică ce bani i-am dat pentru asigurarea de sănătate. Dacă vrei să știi, ia faci matale un drum la Casa de Asigurări, că poate te plictiseai sau ai prea mult timp liber.

Și situația asta nu e singulară, așa arată toată administrația românească, cu softuri pline de bug-uri, cu nici o șansă prea curând de interconectare a bazelor de date, un haos complet.

Te-ai aștepta, totuși, ca-n 2017, să migrezi totul în cloud, să bagi datele din browser, să nu ai nevoie de tone de hârtie, să oferi o interfață prietenoasă contribuabililor, care să-și poată plăti dările la stat online, cu cardul, cărora să le oferi un istoric al plăților defalcat (cât e CAS, cât e CASS, cât e dracu’, cât e lacu’). Nope.

În aprilie, când ANAF mi-a pus poprire pe conturi, mi-au trimis o hârtie cu o listă de CUI-uri – “uite, astea-s contractele pentru care n-ai plătit… ceva“. Ah, stai, ce n-am plătit? Nu știm, nu e treaba noastră, tu ești vinovatul. Bine, bine, da’ ce firme-s alea? “Treaba ta, întreabă la Registrul Comerțului.

Pentru că, efectiv, ANAF nu este câtuși de transparent. Ca paranteză, poprirea era pe niște resturi de impozit pe venit și pe ceva contribuții de prin 2011, 2012, pe-acolo, când au schimbat legea drepturilor de autor și au uitat să publice și noile norme de calcul timp de vreo jumate de an. Da, caută tu codurile fiscale… La fel de bine, Fiscul putea să pună și SC ANAF SRL și să inventeze o datorie, trebuie să-i crezi pe cuvânt.

Îmi place însă că fiecare guvern trâmbițează că vrea să sprijine IMM-urile, startup-urile (că, mai nou, cineva cu PR-ul la el a zis că mai bine folosim cuvinte frumoase, în ton cu tineretul), că vor să atragă investitori, asta în timp ce ție, ca persoană fizică, îți trebuie contabil ca să pricepi ce trebuie să plătești.

Serios, când te uiți la niște lucruri atât de banale, nu-ți vine să te cari din țară? Dar bine că l-am prins pe Sebastian Ghiță, acest Bill Gates de România, care a avut grijă să facă praf toate sistemele informatice pentru care a primit contracte de la stat.

Dacă îţi place acest blog şi vrei să-l susţii, cumpără de la eMag folosind acest link.

3 comentarii

  1. Cartea de identitate românească: eșecul digitalizării și consecințele electorale: https://www.romaninsuedia.ro/esecul-digitalizarii/

  2. Pai treaba e simpla. Daca s-ar interconecta toate institutiile statului si se va trece totul “online” atunci nu s-ar mai putea fura ca-n codru. Si daca ANAFul si Politia si-ar face treaba in mod competent atunci as estima o reducere a furturilor cu 80%.

  3. Ai incercat anul asta sa-ti deschizi un SRL sau un PFA?

    In primavara am ajutat un prieten sa-si deschida un SRL si zilele trecute mi-am deschis un PFA. E incredibil, de fiecare data a trebuit sa ma plimb cateva ore in jurul Registrului Comertului pentru ca soft-ul de cautare a numelui NU MERGEA. Auzeam mesajul “iar a picat serverul”. Reveneam, doamna mai incerca, fail again. Si tot asa, cateva ore.

    Deci ce-i aia interconectare? Astia nu-s in stare sa puna un server mai calumea la aplicatia banala care face un search intr-o baza de date ce contine niste nume si voi vrem interconectare? Hahaha, ce gluma buna!

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.