Cathedral Plaza – s-o demolăm sau nu?

Cathedral Plaza e turnul ridicat acum câţiva ani lângă Catedrala Sf. Iosif, în buricul Bucureştiului, la doi paşi de Calea Victoriei şi la alţi doi de Sala Palatului. De vreo cinci ani încoace, ba Oprescu, ba Firea, o dau cotită când vine vorba de demolarea turnului.

Ar fi amuzant dacă n-ar fi trist. Acum cinci ani, instanţa a decis că “turnul corupţiei”, aşa cum a fost denumită clădirea, trebuie demolat. Motivul: a fost construit ilegal, fără toate hârtiile şi avizele necesare. Evident, nimeni n-a făcut nimic, nimeni nu şi-a asumat nimic.

Problema mea cu genul ăsta de construcţii este că statul român e incompetent. Pentru astfel de cazuri, cel mai simplu mod de a trata problema este confiscarea clădirii şi valorificarea ei de către autorităţi.

Valorificare poate însemna orice, de la închirierea ei, la folosirea de către autorităţi (de exemplu, primărie) pe post de sedii sau chiar vânzarea. Asta-i viaţa: te-ai zgârcit la nişte avize, stai şi suferă.

Statul român însă nu face nimic în sensul ăsta, cu atât mai mult cu cât există o groază de interese ale unor diverşi indivizi care trebuie să mai mănâncă şi gura lor ceva.

Şi mai trist este că duamna Firea s-a gândit că ar fi drăguţ să facă un referendum, la nivel de Bucureşti, prin care să-i întrebe pe localnici dacă… să se aplice decizia instanţei. Un soi de “justiţia e opţională” la ‘mneaei în târg. Dar asta n-ar fi singura problemă.

‘Mneaei ar fi fost cununată cu actualul soţ, Pandele ot Voluntari, de către taman managerul proiectului imobiliar. Adică un mic conflict de interese tradiţional şi tipic românesc.

Enfin, unde voiam să ajung: din punct de vedere legal, clădirea trebuie dată jos. Din punct de vedere practic, eu aş prefera să rămână în picioare şi să intre în proprietatea primăriei şi a arhiepiscopiei catolice, adică partea vătămată în întregul proces.

Serios, împărţit clădirea, fiecare dintre cei doi proprietari să facă ce vrea cu partea lui. Ar fi cel mai corect. Spaţiul nu e deloc urât, dar zace în paragină de ani de zile. În plus, ar aduce un excedent bugetar pentru toate părţile implicate.

Pe de altă parte, ce mi se pare mie că lipseşte din toată ecuaţia asta sunt tocmai condamnările şi punerea la plată a celor care au încălcat legea. Trebuie dărâmată clădirea? Plătiţi, fraţilor!

Desigur, n-o să se întâmple nici una, nici cealaltă, căci doar trăim în ţara duamnei Pandele, aceeaşi pe care, în vreo trei ani, o vom vedea potenţial candidată pentru postura de prezidentă. Să vă ferească sfântu’!, că eu sper să mă fi cărat deja din ţară când se va întâmpla asta.

Scris de

Alex Mihăileanu

Alex Mihăileanu - Jurnalist din 2003, trecut pe la Business Standard şi Hotnews.ro, editorialist VICE România. Artist vizual în devenire.

1 comentariu

  1. Nu trebuie dărâmat nimic din ceea ce oamenii au construit pentru că istoria și timpul vor distruge – cu siguranță – tot ceea ce s-a edificat prin timp. Unde sunt marile costrucții megalitice care au uimit civilizații după civilizații ? La fel de corect este că nu trebuie întreținut un permanent focar de tensiune între instituții, oameni, în însăși comunitatea umană fapt pentru care sugerez ca, printr-un dialog coerent, proprietarii clădirii în discuție împreună cu Primăria de sector și reprezentanți ai clerului catolic să stabilească un alt loc pentru a edifica o nouă clădire cu o nouă perspectivă urbanistică, spirituală, confesională, astfel încât să câștige ambele părți ”beligerante”iar în zona respectivă să se mai construiască 2-3 blocuri turn.