Ce-ar trebui să învăţăm de la japonezi

Închipuiţi-vă o Românie devastată de un cutremur. Ce-aţi face? O Japonie devastată deja aţi văzut. Şi, probabil, aţi remarcat şi ce-au făcut ei. OK, nu vă întrebaţi ce-aţi face voi, că sigur e un răspuns greu. Dar închipuiţi-vă cum ar reacţiona prietenii, vecinii, consătenii, concetăţenii voştri. Eu am o imagine destul de bine conturată despre cum ar proceda ceilalţi români. Aţi putea să-mi spuneţi că e o prejudecată, că, de fapt, sînt un pesimist, că, de fapt, românii sînt altfel şi am reuşi, împreună, să facem ceva. Se poate. Sau se poate să am dreptate.

Pentru că România, în locul Japoniei, ar sta complet invers. Dacă s-ar dărîma blocurile, am începe să urlăm din fundul plămînilor. Am începe să strigăm că nu-i corect că ni s-a întîmplat tocmai nouă şi l-am înjura pe Dumnezeu. Sau, dimpotrivă, ne-am resemna, ne-am spune că ne merităm soarta şi ne-a pedepsit ăl de sus. Şi n-am face nimic. Ne-am aduna în biserici şi am aştepta să primim ajutoare. Am cere ajutoare. Am urla că statul nu se mişcă mai repede. Ne-am răscula. N-am primi imediat, că noi ne mişcăm cu încetinitorul. Am sparge magazine şi am fura mîncare şi apă, nu care cumva să le spargă vecinul înainte noastră. Iar dacă s-ar întîmpla să-i rămînă casa întreagă, am avea noi grijă să i-o dărîmăm.

Îmi pare rău, nu pot pune problema altfel. Şi nu, nu sînt un pesimist, ci aşa văd eu lucrurile. Groaznic. Iar dacă am mai avea şi-o centrală nucleară în criză, nu pot să văd decît cozi interminabile pe şosele, care pe care, încercînd să scape mai repede, să fugă cît mai departe. Nu avem talentul japonezilor, de a mobiliza şi a face ceva. Mi-aş dori să mă înşel, dar nu pot. Nu mai am încredere în români. Sîntem speriaţi de bombe, ne e frică de orice, ne-am panica în următoarea secundă.

Imaginea mea despre România nu poate fi decît sumbră. “Uite-l, bă, şi pe ăla, îşi dă el cu părerea, repede-repede!“. Asta e reacţia majoritară la care mă aştept în comentarii. Mă uit însă la japonezi. Şi ei sînt panicaţi. Şi lor le e frică de ce s-ar putea întîmpla. Cu toate astea, sînt acolo, n-au fugit. Ba, dimpotrivă, mulţi dintre străinii care locuiesc acolo se jură că nu vor să plece. Au încredere în oamenii din jurul lor. Noi ce încredere să avem? Personal, dacă aş avea un scuter, aş fi în stare să-l urc pe scări pînă la şapte, în fiecare zi, de teamă să nu mi-l fure. După mai bine de o săptămînă de la catastrofa din Japonia, n-a fost înregistrat nici măcar un singur jaf.

Ce fel de oameni sîntem noi şi ce fel de oameni sînt ei? Lăsaţi scuzele cu “băi, sînt culturi diferite, mentalităţi diferite“. Pe bune? Şi cum s-a întîmplat asta? Simplu: au vrut să fie altfel şi au pus preţ pe nişte principii morale pe care le-au transmis mai departe. S-au ghidat după ele. Sînt aproape convins că, dacă la Fukushima s-ar întîmpla un dezastru nuclear crunt, în Japonia s-ar înregistra sinucideri în masă. S-ar sinucide, de ruşine, pînă şi cel care ştie că a lucrat în fabrica în care s-a produs o şaibă care a fost folosită la unul dintre reactoare. Noi am da vina pe străinii de la care am importat o bucată de aluminiu: “Bă, dacă era aluminiu românesc, nu se mai întîmpla asta!“.

Schimbarea nu se întîmplă peste noapte. Şi ei au avut nevoie de sute, mii de ani, ca să ajungă unde sînt. Şi nouă ne ia timp. Doar că noi sîntem încăpăţînaţi. Noi ştim mai bine. Dacă la un cutremur o să crape o autostradă, aşa vă rămîne multă vreme. Ei au refăcut o ditamai bucata de autostradă în trei zile. Pentru că ei nu stau degeaba, sînt practici. Ştiu că de autostrada aia ar putea depinde un transport de lichid de răcire la unul dintre reactoarele în cauză. La noi, s-ar fura bucăţi de asfalt pentru pavarea curţilor.

Dacă japonezii se ajută între ei, noi ne-am da în cap unul celuilalt. Sîntem răi. Da, avem motive, ne-am obişnuit să fim aşa. Am renunţat la toleranţă şi, din multe puncte de vedere, pe drept. Mi s-a întîmplat, acum cîteva săptămîni, să merg pe stradă şi să încerce cineva să mă întrebe ceva. Am trecut mai departe fără măcar să întorc capul. De ce? Din cauză că, în 99,9% din cazuri, sînt oprit ca să mi se ceară bani. Iar dacă nu-s bani, sînt ţigări. Femeia de acum cîteva săptămîni m-a oprit să mă întrebe unde e o staţie RATB.

Noi însă ne-am înrăit şi nu mai ştim să facem distincţia între tipurile de toleranţă. Dacă sîntem toleranţi, dăm cerşetorilor, că-i “ajutăm”. Dacă nu sîntem toleranţi, nu ajutăm pe nimeni. Nu ştim să fim undeva la mijloc. Pe un cerşetor îl ajuţi dîndu-i de muncă sau ignorîndu-l, astfel încît să înţeleagă că trebuie să muncească, să-şi caute, dacă vrea să primească. Iar pe ceilalţi, îi ajuţi acolo unde nu pot. Dar trebuie să învăţăm să nu-i mai ajutăm pe cei ce nu vor să fie ajutaţi. Japonezii au priceput asta, noi încă nu.

Atît cît am ieşit din România, puţin, am învăţat că acolo unde există speranţă, se fac minuni. Noi nu mai sperăm, iar atunci cînd o facem, fie avem aşteptări minime, fie avem aşteptări uriaşe. Iar dacă aşteptările ne sînt înşelate, înjurăm, ne luăm jucăriile şi-i votăm pe ceilalţi. Ceilalţi, adică aceiaşi. Sau facem greve şi punem de-un protest, în loc să le demonstrăm că putem mai mult şi că vrem mai mult. De aia, greva japoneză e prin muncă, nu prin stat degeaba, la mici şi bere, pe banii sindicatelor. Nici măcar atitudine nu ştim să luăm.

În Barcelona, lumea zîmbeşte şi e amabilă. Şi te îmbie şi pe tine să zîmbeşti şi să fii amabil. Dacă am încerca, rînd pe rînd, să facem la fel, am schimba România. Nu-i uşor, mai ales că nu prea avem motive să zîmbim. Dar dacă ne-am forţa un pic, am reuşi. Sună naiv, ştiu, dar cu paşi mici faci lucrurile mari. Sau cu paşi mari şi bruşti, dar la noi nu ţine asta. De aia, nu ne lăsăm încă de fumat.

Ştiţi de ce are succes ProTV-ul? Tocmai de asta. Pentru că a încercat, încă de la început, să schimbe ceva. Au adus optimism şi speranţă. Da, cunoaştem problema ştirilor de la ora cinci, dar ProTV-ul e un business, iar asta le-a adus rating, deci publicitate, deci bani. Au o scuză perfect validă şi, mai ales, legitimă. Dar au schimbat extrem de multe în mentalitatea românească închistată în comunism. Au venit cu spiritul “putem şi noi! Să schimbăm România! Tu eşti România!“.

Acum, întoarceţi privirile către Antene: “la noi, nu se face nimic! Sîntem varză! N-o să se schimbe niciodată nimic! Statul ar trebui să ne dea, nu să ne omoare cu zile!“. Sesizaţi diferenţa? Primii încearcă să scoată România din rahat prin optimism şi prin atitudine pozitivă, ceilalţi continuă s-o îngroape. Dacă ProTV-ul ar fi guvernul României şi n-ar trebui să facă bani, în cîţiva ani, am vedea schimbări majore. În bine.

Trecem prin liceu ca vodă prin lobodă. Ora aia de psihologie e privită ca şi cum “trebuie să ştiu care-s cele patru tipuri temperamentale? De ce trebuie să ştiu asta?“. Dar dacă porneşti de la ele şi citeşti lecţia, înţelegi cum sînt oamenii, cum să te porţi cu ei, cum aplanezi conflicte, cum schimbi lumea din jurul tău. Începi să înveţi de ce unii oameni sînt altfel decît tine şi reuşeşti să faci distincţia între ce fac ei bine şi ce rău. Şi înveţi să iei de la ei ce-i bine, lucrurile care te ajută pe tine, în primul rînd. Noi sărim peste aspectele astea şi luăm doar ce-i rău, că e “cool”.

Ne uităm ca proştii, la filmele americane, şi zicem “ce mişto e aia cu return to the community! Faci şi tu ceva să fie bine celorlalţi şi ceilalţi fac ceva să-ţi fie şi ţie bine“. Uitaţi-vă în satele româneşti: dacă vine o inundaţie, se dărîmă gardurile şi intră apa în beciuri. De ce? Din cauză că românii nu s-ar strînge, o dată la trei luni, să cureţe şanţurile de lîngă garduri. Şi exemplele pot continua. Avem din astea, oho! Şi aşa mi-aş dori să n-avem…

Mai aveam nişte idei. Aş putea continua în ritmul ăsta vreo două zile. Dar, zău, m-am săturat. Şi dacă nu fac alţii, încerc să fac eu. Încerc măcar să zîmbesc, chit că nu stau pe roze. Dacă nu-i schimb pe alţii, măcar îmi schimb mie atitudinea şi starea. M-am săturat, sincer, să deprim din cauza românilor care-şi înjură ţara. Nu, nu ţara-i de vină, ci oamenii. Deci, zîmbesc. Şi, în timp ce zîmbesc, studiez oportunităţi de a părăsi România. Vreau să plec într-o ţară în care, dacă se dărîmă totul în jur, să pun mîna să fac ceva, ştiind că şi ceilalţi vor face la fel. În fond, nu muncesc pentru alţii, ci muncesc pentru mine. Mi se pare şi firesc.

Dacă îţi place acest blog şi vrei să-l susţii, cumpără de la eMag folosind acest link.

27 comentarii

  1. am putea discuta pe tema asta la infinit .
    din pacate suntem prea putini cei care vedem si intelegem ceva din ce s-a petrecut in japonia.
    numai bine.

  2. Chapeau! Sincer nu credeam sa ajung sa citesc in Romania asa o luare de pozitie! Culmea e ca asta ziceam si eu, de s-ar fi intimplat acel cutremur in Romania nu ne-am fi revenit in 50 de ani! Pentru ce desi vrem (vorba reclamei) nu putem! Nu putem ca suntem lenesi, puturosi de-a dreptul, invidiosi (am trecut de la lasa sa moara si capra vecinului la lasa sa moara vecinul sa ii iau eu capra), rai si mai ales needucati si fara spirit civic. Iar acest spirit civic se invata in cei 7 ani de acasa. Si educatia asta continua la scoala (unde fie vorba intre noi numai educatie nu se mai face!).
    Traiesc in Romania si imi asum Romania…sunt romanca dar am avut norocul sa am parte de educatia din batrina Europa si apoi din lumea noua. Si ma simt bizara, picata din Marte daca zambesc, daca dau dovada de spirit civic, daca incerc sa ajut, daca incerc sa fac ceva altfel decat restul lumii. E obositor sa ti se tot spuna sa iti vezi DOAR de treburile tale…e obositor sa vrei sa faci mai mult si sa nu te lase anturajul, e frustrant sa vezi ca suntem inconjurati doar de individualisti pusi de capatuiala (din astia sunt si la conducere din pacate).
    Dar acum am o speranta…daca mai gandeste si altul ca mine…nu e rau. Pacat ca vrei sa parasesti Romania. Dar e de inteles…cu un ghiocel, doi nu se face primavara!
    Succes!

  3. cred ca exagerezi totusi putin… din pacate nu foarte mult.
    probabil ar fi si oameni care ar reactiona ca japonezii, dar foarte putin.
    noi avem intr-adevar boala sa asteptam de la altii: biserica (mai ales), guvern, straini, etc.
    Pai cand te uiti cata cozile sunt la moaste an de an si la toate bisericile te crucesti… poate poate daca pup osu lu nustiucare ma ajuta dumnezeu si scap de boala, am mai mutl bani etc… da unu nu pune mana sa munceasca sau se duce naiba mai des la medic sa vada daca totu e ok. mai mult majoritatea nu iau tratamentul si apoi zis ca i-a pedepsit Dumenzeu. Evident daca cumva se vindeca e meritul Domnului, medicii nu au avut nici un merit ca doar totu sunt niste spagari…

    Suntem o natie care suntem obisnuiti sa fim condusi si sa ni se spuna ce sa facem… asa ne-am obisnuit pe parcursul istoriei.

    Acum cateva zile, apropos de intrajutorare…. era una care o cam luase razna (nu ceva violent oricum) in autobuz (cred ca droguri). Nemeni (inclusiv eu) nu a facut nimic. Desi nu pot remarca o baba care spune “aprinde-i o lumanare si pune-o la capul ei” -> dep arca ar merge oamenii cu lumanari pe strada, si oricum ar avea vreun efect? probabil acelasi efect ca moastele.

    Nu suntem obisnuiti sa ne ajutam, sau macar sa ne pese de celalalt.

    Revenind totusi la cutremur…
    soselele ar fi varza, stalpii de telecomunicatii ar fi la pamant si oamenii nu numai ca nu ar ajuta pe nimeni, dar marea majoritate s-ar panica si ar iesi in strada, ceea ce ar bloca accesul ambulantelor si celorlalti care chiar ar putea ajuta.
    sa nu uitam ce s-a intamplat la ultimul cutremur care s-a simtit – desi nu a facut nici o paguba, a fost mai mult o zgaltaiala!:
    – telecomunicatiile au fost la pamant vreo ora daca nu mai mult
    – destul de multi au iesit in strada
    – multi oameni au dat telefon la 112 cu atacuri de panica…
    – unii au dat telefon la 112 sa se informeze… stiu o cunostinta care a sunat sa-i intrebe ce s-a intamplat… de parca aia ar fi informatii…
    daca asta facem la un amarat de cutremur, pai la unu in care chiar pica cladiri cum o sa actionam?!
    cred ca o sa moara mai multi oameni din panica de dupa cutremur decat de cutremurul in sine

  4. Cum ar arata Romania dupa un astfel de dezastru? Luam orice filmare din ultimii ani din zona inundatiilor, inmultim cu 100 (sau mai mult) si vedem rezultatul. Nu e un rezultat bun, si generatiile noi care vin din urma nu ma fac nici macar sa sper ca in viitor am scoate o nota mai buna la acest capitol.

    As fi extrem de fericit sa ma insel.

  5. Totusi, nu peste tot in Romania e la fel, daca imi aduc bine aminte erau la o inundatie de prin moldova niste cetateni la birt filmati care consumau ceva bere,asteptind ca soldatii(adica statul sa ii scoata din curte namolul),…dupa 3 luni s-a intimplat o inundatie prin Harghita ceva pe acolo….si cind o mers base sa le ofere ajutorul statului sa curete curtile…oamenii isi faceau cruce..”Cum sa vina altu sa faca curatenie la mine in curte????????”asta ca sa numai zic ca am fost intr-un sat in jud satu mare si seara cind veneau vaci de la pascut oamenii ieseau sa spele strada dupa ele…indiferent ca erau romani sau maghiari(bineinteles ca la o vorba romanii ziceau ca le erau rusine de vecinii lor)
    dar…e ceva ce te misca……..

  6. La noi “POMANA” este un cuvant National. Daca moare cineva, i se face pomana la inmormantare, la 1 saptamana, la o luna, la 2 luni etc… Si ala care ramane in viata trebuie sa munceasca sa-l pomeneasca pe cel mort…, iar altii vin si beau si mananca gratis la POMANA. De aia au bisericile atata treaba…, de ai sunt popii plini de bani si dau spagi acolo…

    Poate ca sunt cinic…, dar poate si la noi ar fi bun un dezastru din asta…, poate asa de mai pune pe ganduri si poate asa ne mai si rarim natia asta de perversi.

    Noi facem Romania de rusine si nu ea pe noi. Noua ar trebui sa ne fie rusine de noi insine, pentru ce facem rau Romaniei, iar ca suntem Romani, ar trebui sa invatam sa ne mandrim cu asta.

  7. Cred ca si japonezii au de invatat cateva lucruri de la noi. Unul ar fi cum sa constriesti o centrala atomica asa cum trebuie.

  8. Probabil dupa un cutremur de o asemenea intensitate, Romania nici nu va mai exista. Sa ne uitam la cladiri…Echipele de salvare vor fi insuficiente…

  9. apropo de atitudine

  10. “Nu stiu eu cum sint, dar ceilalti prosti stiu sigur cum ar face”. ia o suma de indivizi unde fiecare gindeste la fel despre ceilalti, pune-i la un loc si obtii exact Romania pe care o critici.

  11. Mai prietene Autogreen . Pt cunostinta ta generala canadieni au facut centrala de la cernavoda. :-)). Respect pentru articol.

  12. Zambesc !

    din barcelona ! (de 2 luni )

    Merita !

  13. Esti cam pesimist, da.

    Sunt oameni si in Romania care nu s-ar comporta asa. Vezi de exemplu la revolutie cand nu toti au iesit in strada. Parerea mea…

    Problema cu atitudinea, intr-adevar exista. Cred mai degraba ca aceasta din urma este o urmare a regimului comunist, cand pentru oameni era la ordinea zilei sa stea la cozi interminabile, si sa se calce in picioare cu vecini si cunostinte pentru aproape orice aveau nevoie…

    Cred ca pe vremea familiei regale era o cu totul alta mentalitate in Romania…

  14. Poate ce mai importata diferenta intre Japonia si Romania este ca acolo, in Japonia, creste inca o floare rara, numita “onoare”.
    La noi, ultimii cunoscatori capabili s-o cultive au murit la Canal.

  15. Felicitari pentru articol, un mare punct pus pe i.

    http://www.hotnews.ro/stiri-international-8399724-fiica-unui-muncitor-care-oferit-mearga-centrala-nucleara-fukushima-nu-fost-niciodata-mai-mindra.htm este o alta dovada impresionanta care in putine locuri pe pamant in afaraa de Japonia se poate intampla

  16. bravo pt scris; multumesc vali.d pt ‘LOOK AT YOURSELF AFTER WATCHING THIS’

  17. Cel mai pertinent si la subiect comentariu citit in ultimul timp de mine. Felicitari.

  18. articol de nota 10 sunt sigura ca ți a fost destul de greu sa ți
    Scrii acest articol ….. Cuvinte jignitoare ,aduse la adresa cetățenilor
    Romani …. Ne doare sufletul ,dar din păcate este adevărat
    Exact ceea ce ai scris tu in articol m a făcut si pe mine sa mi
    Părăsesc tara cu mare durere in suflet si mari speranțe la un
    Viitor mai bun ….
    Aici in Japonia am învățat foarte multe lucruri

    Mai presus de mandria de a fi roman sau japonez Am dobândit
    Mandria de a fii om …..
    Am învățat ce înseamnă sa fii om si care este datoria mea care îmi sunt responsabilitatile in calitate de om

  19. Referitor la cutremur
    Noi locuim la 280 km distanță de locul unde s a întâmplat dezastrul
    Am fost anuntati de ambasada României de sosirea unei aeronave
    Românești spre a ne imbarca pe cei doritori de a părăsi teritoriul nipon
    In caz de evacuare ….
    Dar autoritățile nu au declarat evacuare imediata de aceea nici
    Nu ne am înghesuit sa ne intoarcem in tara noi nefiind afectați
    Ci am dat prioritate celor care intr adevăr se aflau in pericol si care
    Au fost afectați de dezastru
    Atât la locul de munca cât si acasă încercăm atât cât putem sa reducem consumul
    De electricitate si carburanti
    acestea fiind necesare in locurile grav afectate
    de aceea deși vremea este încă racoroasa in supermarketuri sistemul de aer condiționat este oprit lucru valabil si pentru cei care dețin astfel de sisteme si acasă
    Ziua in supermarketuri sistemul de iluminat este redus la consum minim facandu se vizibile doar raioanele cu produse de consum ,primare
    De asemenea raioanele cu produse vestimentare sunt închise
    Electronice si electrocasnice functioaneaza pana la orele 18:00
    Benzinăriile care nu mai au in stoc carburanti in închise pentru a salva energie electrică
    Iar cei de acasă încercăm sa ne folosim energia electrica doar cu strict necesar si pana la orele 20:00 Aceasta este tot ce putem face pentru a ne ajuta confratii noștrii si suntem mandrii ca putem si noi contribui cu ceva

  20. Daca v-ati uitat ieri la TV la darea in folosinta a unui supermarket, ati fi vazut ce fel de oameni suntem. Se inghesuiau fara pic de demnitate sa cumpere un kg de zahar cu 20 de bani mai ieftin. Asa ca sa ne fereasca dumnezeu de un cataclism ca nu ne vom ridica in veci cu toate ajutoarele din lume, care bineninteles ar furate in primul rand de conducatori. A mai auzit cineva ce s-a intamplat cu fondul SOLIDARITATEA ? Pe timpul lui Ceasca ungurii privind la TV Romania spuneau : “mai putin pac, pac si mac, mac si mai multa munca”. La noi au disparut din vocabular de mult timp doua cuvinte: demnitatea si onoarea. Primii care ar trebui sa aiba onoare ar fi armata. Vezi ce onoare au Oprea, Basescu, Boc si multi altii din conducerea tarii si atunci ne dam seama unde ne situam fata de orice alta tara civilizata.

  21. dap ……….numai ca ce ai schitat aici nu este un scenariu pesimist , ci unul extrem de realist …..
    nu vreau sa ma gandesc

  22. Imi cer iertare pentru ca nu am avut rabdare sa citesc articolul pana la capat si s-ar putea ca anumite lucruri din ce voi scrie eu sa fie prezente si in articolul tau .

    Oriunde intorc capul, oriunde citesc si orice vizionez zugraveste aceasta natie in cele mai sumbre culori si ma-ntreb adesea … Oare de ce ? De ce, omul acesta care se vede ca este total diferit de aceea masa de care spune ca este asa si pe dincolo are aceasta atitudine ? De ce traind intr-o tara superba … inzestrati fiind de Dumnezeu cu toate conditiile pentru o existenta superba totusi nu reusim sa ne ridicam la nivelul a ceea ce am fost creati sa fim ?

    Si atunci imi vine in minte si in suflet un raspuns deloc incurajator … Poate pentru ca niciodata nu ati stiut si nu ati invatat sa valorificati ceea ce aveti … poate pentru ca a fost de ajuns sa va plangeti si sa ramaneti inlantuiti de aceea foame care este adanc inradacinata in structurile voastre interne … in ADN-ul vostru … Sunteti un popor superb si tot ceea ce aveti de facut este doar sa va ridicati acolo unde ati fost creati sa fiti … Eu cred ca ar trebui inainte de orice sa renuntam la a vedea tarisoara asta si poporul acesta in modul in care promovam chiar noi insine imaginea … Am si eu revoltele mele pe structuri si pe societate cateodata, dar totusi nutresc speranta ca aceea mana de oameni care constientizeaza existenta ca pe cel mai frumos dar primit sa se comporte exemplar si sa fie exemplu de care au nevoie ceilalti pentru a se urni … Iubesc poporul asta si nu este un patriotism desuet, este doar sentimentul meu …

  23. Partial de acord. Eu inca sunt pe pozitia incapatanata ca romanii gasesc in extremis o cale de salvare pentru ei, pentru neam.
    Sunt peirioade cand suntem sub jug, toleram hotii, megalomanie, impostura, subcultura,dar alterneaza cu perioade cand suntem razvratiti, justitiari, solidari.
    Am sa pun in comentariu niste cuvinte care impresioneaza pe oricine:
    Neamul romanesc va renaste,
    Sus inimile romani!
    Poate in primele momente sa fim derutati intr-un dezastru dar romanii sunt inimosi si stiu si sa se lupte pentru ceva, pentru cineva care merita si a castigat dragostea lor.
    Iubiti Romania si veti gasi si frati si o renastere.
    Eu sustin optimismul, e timpul sa si construim, poate ca Mesterul Manole, dar sa construim

  24. Eu am iesit azi in fata blocului, la “munca patriotica”. Am curatat gradina de gunoaiele aruncate de vecini pe geam. Doar eu, si cu inca un vecin. A fost fain si asa rau :)

  25. reskept. esti tare, gandesti ca un om normal. emfaza pe gandesti! rar in romania