Cetățeni de mâna a doua

Aveam, până la un anumit moment al vieții mele, posibilitatea de a revendica mândria de a fi român [introduceți voi un motiv aici]. Dar de ce aș fi făcut-o? Pentru că am ținut morțiș să plec din țară ca să aibă Patrick motiv să se victimizeze.

A nu se-nțelege greșit, Patrick mi-e amic, ne știm de o căruță de ani, dar mă enervează la culme genul ăsta de texte manipulatoare și aproape lacrimogene despre cum cei mai mari patrioți sunt ăia care au rămas în țară și suferă, iar ca să fie tacâmul complet, le mai scot și ochii ălora plecați că nu plătesc taxe în România. Nu sunt des de acord cu el, dar în textul ăsta mă simt jignit. Și mă simt îndreptățit să răspund.

Ba, s-avem pardon, exprimarea e “au ales să plătească taxe în Italia, Spania, Franța etc.” Bă, trădătorilor!, care nu vreți voi să plătiți taxe-n țară, futu-vă muma-n cur de trădători! Ați ales voi să dați banii la străini în loc să-i dați aici, PSD-ului, să dea mai multe pensii speciale și contracte la firmele de casă, bă, trădătorilor de neam și patrie!

Cam ăsta e subtextul: suntem niște trădători că n-am rămas în țară pe lefuri de căcat ca să îngroșăm conturile pesediștilor. Să stăm în țară să plătim taxe din minimul pe economie pe care-și permite să-l plătească Gigi de la Tulcea mulțumită PSD-ului bun și drept care ajută antreprenoriatul în loc să trimitem în țară de trei ori mai mult ca taxele alea, lunar, din lefurile decente încasate afară.

Or, matematica nu e chiar atât de simplă. În primul an de Anglia, am trimis în țară mai mulți bani decât aș fi plătit taxe. Da, dar stai, că ăia nu s-au dus în taxe la stat și noi de aia n-avem spitale și autostrăzi, că n-ați plătit voi taxe, așa că nu vă mai plângeți, trădătorilor, că nu găsiți un kilometru de autostradă în plus când veniți în august, în concedii, că doar din vina voastră suntem săraci, că nu plătiți voi taxe aici, ci alegeți să plătiți la străini, trădătorii dracu’!

Ia, bă, ia să nu le mai dați drept de vot! Ce sunt ei? Cetățeni de prima mână care ne consideră pe noi cetățeni de mâna a doua? Huo, bă, trădătorilor! Muie diaspora! Să votați când o să plătiți taxe aici, bă, trădătorilor!

Iar matematica simplificată e cam așa: la fiecare 1.000 lei pe care eu îi trimit în țară, 210 lei se duc direct la Dragnea. Pardon, la Viorica Dăncilă. 210 lei înseamnă TVA plătit la orice cumpărătură făcută cu banii ăia plus o valoare medie a impozitului plătit la o marjă de profit în retail, după o medie ochiometrică, de 7% (că nu socotim doar Auchan și Carrefour, ci și buticurile de cartier cu adaos comercial mare).

Din restul banilor, retailerul plătește furnizori care la rândul lor fac profit din care decartează impozite la stat și din care își plătește angajații, din salariile cărora mai virează la stat 45% în impozite și contribuții. Din ce rămâne, plătește benzină – din care 50% reprezintă taxe și accize – fie direct, fie prin intermediul transportatorilor pe care-i plătește (și care, la rândul lor, plătesc taxe și impozite pentru salariați și pe profit).

Și tot așa, la nesfârșit. Practic, la fiecare 1.000 lei pe care eu îi trimit în țară, 90% din ei ajung, pe drum, tot la stat. Nu imediat, ci în decurs de câteva luni sau un an. Cât de mare poate fi marja de profit medie, astfel încât altcineva să se bucure de banii ăia? 15%? 20%? OK, 25%. Dar la final, 75% din banii ăia se duc la stat, iar 25% ajung în profiturile ălora la care sunt cheltuiți banii.

Iată trădătorul!, căpșunarul care refuză să plătească taxe în România și alege să dea banii străinilor! De asta era statul român sărac, că nu-i plăteam eu taxe unui pușcăriaș. Va să zică, 3 miliarde de euro din cele 4 miliarde trimise în țară de căpșunari ca mine, în 2017, bani încasați de stat, reprezintă nimic.

Îmi place maxim victimizarea asta de doi lei:

Și totuși se miră superior atunci când ajung în țară, în vacanță: ”Cum, băi, a mai trecut un an și voi n-ați făcut autostradă?”. N-am făcut, iertați-ne. N-am avut bani.

Iată, bă, trădătorii! Cum nu sunt bani, Patrick? Bucureștiul are buget de un miliard de euro anual. Coana Firea, din partidul ăla pe care l-ai sprijinit tu în ultimii doi ani, i-a spart în toate direcțiile. Concertele erau prioritatea, nu dezinsecțiile sau acoperirea gropilor din București, nu? Companiile primăriei, de tocat bani pe angajați cu rezultate zero, alea erau prioritățile, nu?

Pensiile speciale ale lui Dragnea erau prioritățile, nu? Ce se discuta la începutul anului? Nu cumva ca bugetul pentru pensii speciale, în 2019, să crească la aproape trei miliarde euro? Alea erau prioritatea? Chiar nu sunt bani? E chiar atât de săracă România încât să-și permită să arunce cu peste două miliarde euro în pensii speciale, da’ nu să și construiască măcar 20km de autostradă pe an? Măi să fie…

Brava, Patrick, ai găsit vinovații. Iacătă unde erau trădătorii, ăia din cauza cărora nu sunt bani în România. Nu zecile de milioane furate de Voiculescu, nu zecile de milioane furate de Mazăre, nu zecile de milioane cu care e dator Negoiță, nu sutele de milioane care se duc la firmele de casă, nu, nu. Noi suntem trădătorii, ăia care trimitem patru miliarde euro anual în țară, din care cel puțin trei miliarde se duc la guvernul PSD. Brava, bre.

PS: Mi-a plăcut mai ales partea cu “aleg să plătească taxe străinilor”. De fapt, aia m-a enervat. De parcă aș avea cum să aleg să muncesc în Anglia și să plătesc taxe în România. Formularea aia e de o parșivenie soră cu Șerban Nicolae.

Dacă îţi place acest blog şi vrei să-l susţii, cumpără de la eMag folosind acest link.