Cinism şi cruzime. Ce-a dat Năstase şi ce-a primit

De pe Twitter, am ajuns la un articol despre cît de cruzi şi de cinici sînt românii în aceste momente grele pentru familia Năstase. Şi o să bag un copy/paste, căci mi se pare interesant ce zice autoarea. Totul porneşte de la asta:

În seara zilei de joi, când Adrian Năstase fusese internat la spital, un grup de tineri printre care şi Mihai Neamţu, au protestat în faţa casei fostului prim ministru împotriva gestului acestuia, argumentând că Năstase “trebuie să aibă demnitatea de a merge în arest.

Şi continuă, ulterior (după ce scrie despre “protestul fularelor”), cu următoarele constatări:

Înţeleg perfect furia împotriva personajului politic Adrian Năstase, frustrarea adâncă împotriva unui sistem al cărui simbol a ajuns să fie, înţeleg şi dorinţa arzătoare de a vedea dreptatea înfăptuită. Dar de aici şi până la monumentul de cinism si zeflemea cu care este tratată tentativa de sinucidere e o distanţă cosmică. Eu cred că până şi ultimul criminal merită compasiunea noastră umană atunci când cade, când se prăbuşeşte, fără ca empatia arătată să anuleze, evident, sentinţa de judecată sau raţionamentul referitor la vinovăţia sa. Dacă compătimim, nu absolvim şi nu graţiem. Nu iertăm. Nu prescriem pedeapsa. Nu ştergem cu buretele o decizie a unui tribunal. Doar suntem umani, atâta tot.

Există o vorbă în popor, ce spune aşa: “roata se învîrte.” La alţii, vorba aia e “karma is a bitch.” Victoria Stoiciu se întreabă de unde atîta cinism? De unde atîta cruzime? E simplu: este răspunsul la cinismul şi la cruzimea pe care, la rîndul lui, Năstase a arătat-o poporului pe care l-a condus, zeflemeaua în care a luat 20 de milioane de români timp de patru ani. Confuzia cu “ultimul criminal” este tristă, căci ultimul criminal omoară un om, doi, îi poţi găsi scuza că e bolnav psihic, or tocmai asta nu e Năstase – el e un individ care şi-a bătut joc sistematic de un popor întreg.

Şi încă o chestie: înainte de a fi umani, sîntem oameni. Înainte de a fi umani, ca oameni, sîntem supuşi instinctului, iar instinctul ne zice că cinismul e prima armă cu care ne apărăm împotriva unui individ care şi-a bătut joc de noi. Şi singura, ce-i drept.

PS: Autoarea a început articolul cu o tîmpenie – “Nu intenţionez să aduc aici în discuţie chestiunea vinovăţiei lui Adrian Nastase – există o sentinţă a instanţei şi până la proba contrarie e o obligaţie morală să consider această sentinţă drept validă şi corectă” – nu există probă contrarie, nu va exista, verdictul şi sentinţa sînt definitive şi irevocabile, asta a stabilit instanţa, nu mai există nici un drept de apel. Punct. Asta ca să n-o întreb pe dom’şoară dacă o sentinţa dată “ultimului criminal”, condamnat definitiv şi irevocabil, este, cumva, chestiune interpretabilă pînă la proba contrarie. S-a judecat tot, care probă contrarie?

7 comentarii

  1. Mai mult decat atat, trebuie sa pornim de la premisa ca judecatorii sunt de o moralitate, verticalitate si integritate ireprosabile. Ca doar sunt conditii sine qua non pentru meseria lor. La fel cum pornim de la premisa de nevinovatie a unui om cercetat pentru o fapta, la fel pornim de la premisa de corectitudine a judecatorilor.

    Apoi, avem 3 judecatori de la Curtea de Apel care au considerat ca Nastase este vinovat. Si alti 5 de la Inalta Curte de Casatie si Justitie. Deci 8 judecatori au considerat ca Nastase este vinovat. Iar acum vin toti oamenii din psd si urla ca este vorba despre o condamnare politica.

    Adica toti acei oameni se pisa pe judecata a 8 judecatori.

    In alta ordine de idei, sunt convins ca “sinuciderea” este doar o facatura proasta. Tocmai d’aia am si facut misto de aceasta “sinucidere”

  2. Eu nu inteleg de unde aceasta revarsare brusca de ura impotriva lui Nastase dupa ce a fost condamnat si a incercat sa se sinucida.

    Daca oamenii chiar au asa sentimente puternice impotriva lui, de ce nu si le-au manifestat pana acum? Cumva le-a fost rusine? Frica?

    Daca nu ar fi fost condamnat, s-ar fi adunat 50 de oameni in fata la tribunal ca sa protesteze? Sau in fata la Zambaccian ca sa-i arunce in geamuri cu pietre? Nu prea cred.

    Mi se pare jenant sa iti descarci ura adunata impotriva unui om doar in momentul in care acesta este pus la pamant. Nu ca ar fi Nastase intr-o situatie prea proasta – averea o are in continuare intacta si o sa stea la inchisoare doar vreo 8 luni. Dar oricum, nu este nici o situatie prea placuta pentru el.

  3. @radu: “Eu nu inteleg de unde aceasta revarsare brusca de ura impotriva lui Nastase dupa ce a fost condamnat si a incercat sa se sinucida.”

    Sa fie oare datorita faptului ca oricine are macar doi neuroni a realizat ca tot circul cu “sinuciderea” e doar o insailare ieftina de scene de telenovela?

  4. Victoria Stociu isi vedea de necazuri in Republica Moldova, pe vremea cand ne iroseam noi viata la evenimente organizate “sub inaltul patronaj al Guvernului” Nastase. Iar sotul si mentorul doamnei era unul dintre consilierii lui Ion Iliescu. De aici probabil compasiunea detasata…

  5. Pedeapsa cu moartea e mult subevaluata. Asta apropos de “pana si ultimul criminal” din articol

  6. Poate ca doamna e… ROSIE. De la soare!