O idee despre civilizație: buletine românești, permis de conducere în UK și cod de TVA

Mai știți cînd vă plîngeați că avem cele mai nașpa buletine din lume? Mîine e votul final, în Parlamentul European, pe o lege prin care se va impune un format standard de carte de identitate europeană, cu steagul UE pe ea, cu chip pentru biometrice (fața și două amprente). O tot lălăie guvernanții noștri de ani de zile, da’ tot Europa ne rezolvă. Bine, să vezi bocete că Soroș și sataniștii europeni, dar mno.

***

Am aplicat pentru permis de conducere provizoriu în UK. Acu’ zece zile (vineri), am trimis formularul cu poză și buletinul (pentru certificarea identității). Azi mi-a venit buletinul acasă, în plic, în vreo două săptămîni tre’ să vină și permisul provizoriu (fără el, nu poți conduce nici măcar mașina de școală, iar eu intenționez să mă apuc de școala de șoferi aici).

***

Acu’ un an, pe vremea asta, mă plîngeam că totul se mișcă prea greu și totul se face prin poștă cînd vine vorba de birocrație. Sincer să fiu, s-au mișcat extrem de repede.

Și nu doar legat de buletin sau permis, ci și legat de alte chestii similare. De exemplu, acu’ două săptămîni, le-am zis ălora de la firma de contabilitate să aplice în numele meu pentru codul de TVA. N-am făcut fix nimic în afară de a răspunde la niște întrebări stupide, dar obligatorii pentru completarea unui formular.

Oamenii de la firma de contabilitate au completat formularul cu mine-n telefon și l-au trimis la Fisc. Nimic altceva. Azi mi-a venit acasă codul de TVA. Ca post scriptum, aș completa că puteam să fac și eu asta, online, dar nu știam ce să trec pe ici-colo. Ar fi venit, probabil, mai repede. Ah, da, și n-a trebuit să trimit bilanțuri contabile (abia zilele astea îl trimit pe primul) sau alte trăznăi.

Dacă îţi place acest blog şi vrei să-l susţii, cumpără de la eMag folosind acest link.

2 comentarii

  1. Acum un an pe vremea asta nu aveai habar ce vorbești (sau scrii) în ceea ce privește viața în UK. Era normal să nu ai habar, abia te mutasei aici. Problema e că reacționai ca un român, fără să realizezi că ăia fac anumite chestii prin poștă pentru un motiv.

  2. @Radu: nu știu dacă e corectă generalizarea “ca un român”. În continuare cred că la unele lucruri nu e nevoie de poștă sau că durează prea mult, doar că acum m-am mai calmat, am intrat în ritmul de aici. E ce ziceam în alt text, pe-aici, că România, la capitolul customer experience, e superioară Angliei. Cînd ești obișnuit cu niște timpi mai scurți de așteptare, vrei același lucru. Pe de altă parte, aici nu se îmbulzește nimeni la urcat în autobuz, se face șir indian. E o metodă bună de a-ți dresa răbdarea :)
    PS: Anul trecut, frustrarea mea era legată de proof of address, că aveam nevoie de cont bancar pentru firmă și nu-mi deschidea nimeni. Faza e că n-am știut că pot să le dau peste nas, că legislația europeană prevede dreptul la un cont bancar pentru orice cetâțean, iar aia cu proof of address e inutilă și nițeluș ilegală. Dar mno, timpul trece, oamenii se obișnuiesc etc.