Conflictul între generaţii: de la proteste la cultura globală

Conflictul între generaţii: de la proteste la cultura globală

După vârful de 600.000 oameni la protestele din toată ţara împotriva lui Dragnea şi compania, era cumva de intuit că numărul celor prezenţi în pieţele publice va începe să scadă.

Şi mă gândeam, la vremea aia, că sunt două observaţii interesante de făcut pe tema asta. Prima e aceea că protestul a plecat de la generaţiile tinere, de la oameni cu vârste între 20 şi 40 ani, din medii altminteri antreprenoriale şi, ca să-i facem pe plac lui Dragnea, corporatiste.

A doua observaţie este aceea că, deşi habar n-am ce-au înţeles partidele politice din povestea asta, mesajul e destul de clar: încă n-am atins masa critică şi, dacă nu vă lăsaţi, ieşim din nou şi o să fim şi mai mulţi.

Există, probabil, destule persoane care se simt dezamăgite că, în ultima săptămână, numărul celor care au ieşit în faţa guvernului a tot scăzut, dar aici avem mai mulţi factori care contează, de la faptul că primul obiectiv a fost îndeplinit – acela de abrogare a OUG 13, până la oboseala indusă de ieşirile în stradă.

Între noi fie vorba, eu am ieşit vreo patru zile în frigul de-afară şi am dormit o săptămână după aia. Chiar şi dacă ar fi fost mai cald, dincolo de oboseala fizică, intervine şi o oboseală psihică.

În orice caz, cum ziceam, mesajul e clar, rămâne de văzut cât de bine l-au priceput politicienii. Protestele din ultima lună arată o coeziune foarte puternică în rândul populaţiei, dincolo de divizarea pe criterii de diferenţe culturale între generaţii.

Cu toate astea, dacă încerci să faci o analiză demografică, fie ea şi superficială, pe vârfurile protestelor, vedem destul de clar că nu doar cei de 20-40 au fost în stradă, ci şi părinţii sau bunicii lor. Iar asta, cum ziceam acum vreo trei săptămâni, se traduce prin zicala “sângele apă nu se face.

Cultura globalizată

Eh, pornind de la protestele din România, au ieşit în stradă şi în Paris, duminică, vreo câteva sute de francezi, bulgarii ne invidiază, ba acum două zile a fost un protest şi prin Albania – deşi fără nici o legătură aparentă cu România.

Exemplul Franţei e relevant în contextul unei globalizări a culturii. Mă rog, termenul corect ar fi “migrarea către o cultură globalizată.

Am tot scris, de-a lungul timpului, ba pe aici, ba pe Facebook, despre cât de important este accesul la internet şi la reţele sociale, despre cât de uşor este acum să găseşti termeni de comparaţie între societatea de acasă şi “cum e la alţii“, asta fără să socotim libera circulaţie în Europa.

Însă citeam, de dimineaţă, o analiză interesantă despre generaţia care vine din urmă, copiii născuţi după 2000, care vor căsca şi mai mult hăul conflictului intergeneraţional.

Una dintre direcţiile pe care le expune autorul este tocmai asta: accesul nemărginit la informaţie.

Una dintre teoriile lui este aceea că reţeaua socială (indiferent de cum se numeşte ea) este fundamentul unei schimbări majore a ideii de colaborare.

Migrăm de la culturi locale şi naţionale către o cultură globală, cu valori identice – unele vechi, altele noi sau care urmează să apară -, la care tot mai mulţi vor adera, iar cine nu va reuşi să adere la ele, va fi lăsat în urmă.

Viteza de transfer a informaţiei nu e doar o formulă matematică aplicabilă fibrei optice, iar evoluţia exponenţială a tehnologiei va creşte exponenţial şi viteza de transformare a societăţii la nivel global.

Deja suntem prieteni pe Facebook, LinkedIn sau Tumblr cu oameni din Brazilia, SUA, China sau Australia, deja sunt vreo zece ani de când, în IT, există companii cu echipe care lucrează pe câte două-trei continente, un fel de early-adopters care încă nu sunt 100% implicaţi în noua realitate.

Însă noua generaţie va fi. Pentru generaţia celor născuţi după 2000, terenul de joacă din spatele blocului va fi pe telefon, tabletă, smartwatch sau ce se va mai inventa în viitor.

Teoria generaţiei Omega, aşa cum e ea numită în articolul citat mai sus, vine cumva în completarea unor alte teorii. Una e deja citată acolo, anume că trăim într-o perioadă în care inovaţia şi evoluţia tehnologică nu mai sunt condiţionate de sărăcie, precum revoluţia industrială, ci se întâmplă într-o perioadă a abundenţei.

Progresul economic şi imobilitatea socială

A doua, pe care nu ştiu dacă autorul a luat-o în vedere, este The Californian Ideology, o teorie apărută într-un eseu din 1995, care se rezumă, printre altele, la următorul citat:

American neo-liberalism seems to have successfully achieved the contradictory aims of reactionary modernism: economic progress and social immobility. (…)  [I]n a post-industrial, post-capitalist, knowledge-based economy, the exploitation of information and knowledge would drive growth and wealth creation while diminishing the older power structures of the state in favor of connected individuals in virtual communities.

Ideile astea au deja 20 ani vechime şi, cel mai probabil, nimeni nu le-a luat foarte în serios la momentul respectiv, cu excepţia teoreticienilor. Dar dacă e să le luăm în serios acum, sumarul ar arăta cam aşa:

  • imobilitatea socială (adică lucratul de acasă pentru angajatori de peste mări şi ţări, de exemplu) ia locul liberei circulaţii a forţei de muncă (în vremuri imemoriale, adică acum vreo 10-15 ani, asta însemna migrarea efectivă dintr-o ţară în alta)
  • comunităţile virtuale (reţelele sociale, poftim; Facebook etc.) au devenit locul în care discuţi cu prietenii mai des decât o faci în viaţa reală
  • structurile de putere ale statului sunt puse la îndoială tocmai prin iniţiativa privată/colectivă, care poate propune schimbări şi care le poate genera – inclusiv prin organizarea unor proteste de stradă pentru, să zicem, referendumuri – prin nişte unelte banale precum site-uri pentru petiţii online (modelul britanic este foarte interesant; guvernul are un site de petiţii unde, dacă se strânge un minimum de semnături, o iniţiativă cetăţenească trebuia luată în considerare drept propunere de lege şi votată în parlament – teoretic, şi la noi există ceva similar, dar nimeni nu dă doi lei pe semnăturile online)

Ei bine, teoria asta se aplică lejer inclusiv la societatea românească. Începi să protestezi de pe laptop sau telefon, apoi ieşi în stradă. Nu mai e nevoie să te deplasezi în cârciumi cu prietenii ca să pui la cale de-o conspiraţie a lui Soroş.

Dacă ne gândim că viitorul va fi oricum în cloud, inclusiv în materie de guvernanţă, deja putem să ne imaginăm ce schimbări fundamentale or să apară în societate.

Încet-încet, lumea se aliniază la o cultură globalizată, la o societate globalizată, iar primele semne nu-s doar protestele inspirate de ici sau colo, ci întregul mecanism de gândire şi de liberă circulaţie a ideilor.

Poate nu peste patru ani, dar peste opt, când adolescenţii de acum vor avea drept de vot deja de vreo doi-trei ani, actualul sistem politic va fi complet depăşit de realitate. Actualii politicieni vor intra în istorie drept călăii democraţiei şi ai viitorului tinerilor de azi.

Desigur, revoluţia nu se face ca-n teorie, iar practica ne omoară, mentalităţile vechi vor mai dăinui o vreme, dar hai să comparăm, totuşi, clivajul uriaş dintre protestatarii din Piaţa Victoriei şi cei de la Cotroceni.

Acum, hai să ne imaginăm cum ar putea arăta un protest peste opt ani în Piaţa Victoriei versus unul la Cotroceni. Hăul dintre generaţii va fi uriaş.

Într-un fel sau altul, avem norocul sau oportunitatea, cum vreţi să o numiţi, de a asista la una dintre cele mai mari schimbări de paradigmă din istoria omenirii. Ştiţi vorba aia, “revoluţia va fi televizată”, nu? Eh, noi o vedem pe viu, cu ochii noştri, o vedem şi la TV şi o vedem şi pe Facebook.

Şi o vedem cam la fiecare doi-trei ani, când ne schimbăm iPhone-ul, Androidul sau laptopul. Fiecare generaţie de tehnologie accelerează “revoluţia.” Şi nu e doar o revoluţie tehnologică, ci una culturală în sine.

O să ne distrăm.

(Foto: Ioana Moldovan)

Scris de

Alex Mihăileanu

Alex Mihăileanu - Jurnalist din 2003, trecut pe la Business Standard şi Hotnews.ro, editorialist VICE România. Artist vizual în devenire.

2 comentarii

  1. Mobilitate/imobilitate sociala inseamna cu totul altceva decat spui in articol. In plus, nu mi se pare in regula ca dai un citat trunchiat si chiar oarecum falsificat, care astfel ajunge sa insemne cam opusul fata de ce spunea autorul lui.

    Mi se pare ca ar mai fi trebui sa adaugi un citat, tot de pe pagina de wiki despre Californian Ideology. Iata-l, nemodificat si netrunchiat, din Adam Curtis:

    “The original promise of the Californian Ideology was that the computers would liberate us from all the old forms of political control, and we would become Randian heroes, in control of our own destiny. Instead, today, we feel the opposite—that we are helpless components in a global system—a system that is controlled by a rigid logic that we are powerless to challenge or to change.”

  2. @bogdan: corect, ai dreptate, am făcut eu o confuzie acolo cu mobilitatea socială, mă gîndeam la cealaltă mobilitate. Altfel, legat de partea a doua, ce să zic?, we’re getting there.