Conținutul în social media: absurdul la care s-a ajuns

Conținutul în social media: absurdul la care s-a ajuns

Acum o lună, scriam de dinamica banilor în social media, dar mi-a rămas ceva pe creier și vreau să las scris undeva chestia asta, că-mi par niște observații de bun-simț.

Când vine vorba de creatorii de conținut de pe internetul ăsta românesc, mi se pare că ne ducem cumva într-un ridicol. Acum cinci-șapte-zece ani, era simplu: scriai pe un blog și te rugai la Sfântu’ Google să vină trafic. Azi, lucrurile s-au dat complet peste cap.

Dacă te-apuci de făcut conținut, devine tot mai clar că trebuie să ai următoarele:

  • un site/blog pe care să scrii, pentru că încă mai depindem de Sf. Google
  • un cont sau o pagină de facebook, pentru că viralizarea, iată, nu se mai întâmplă prin mass e-mail și Yahoo! Messenger ca acu’ țâșpe ani
  • neapărat un canal de YouTube pentru că video este noul hype și advertiserii vor să-și vadă produsele și acolo, chit că zona de video a devenit deja supraaglomerată, iar de urmărit, sunt urmărite vedetuțe de care n-a auzit nimeni și care nu livrează nimic
  • un cont de Instagram unde, obligatoriu, trebuie să pui poze cu orice produs primit în teste și, dacă se poate printr-un contract nescris, să postezi cinșpe mii de instastories la care nu se uită nimeni (mă rog, 2% din urmăritori)
  • și stați că încă nu a fost descoperit Snapchat…

Mie, personal, mi se pare că lucrurile au cam început s-o ia razna și că nu mai există o separație a mediilor. Acum, toată lumea pare că trebuie să facă de toate și nu prea e OK dintr-un motiv relativ simplu: n-ai destul timp în viața asta să le faci pe toate. Hai cu exemplul.

  • ca să scriu despre monitorul ăsta, mi-a luat vreo trei ore. Doar partea de scris, căutat pozele prin telefon (că n-am avut DSLR-ul la îndemână în perioada în care am avut monitorul), editat, urcat etc.
  • ca să faci un video despre el, îți ia cel puțin vreo zece minute de filmat chestiile de bază, la care se adaugă partea de editare, cel puțin vreo juma’ de oră de stat în Premiere Pro – și aici vorbim de montajul efectiv al clipului și partea de voice-over dacă n-ai fost suficient de inspirat să vorbești atunci când ai filmat
  • iar problema cu voice-over-ul este că și ăla îți ia timp, că tre’ să mai pierzi jumate de oră sau o oră ca să scrii un text care să se plieze pe vreo trei minute, că nu toată lumea e Buhnici să vorbească juma’ de oră despre un produs, înregistrat și editat sunetul în Audition; în plus, chiar nu știu cine urmărește integral clipuri mai lungi de cinci minute
  • ca să pui pe Instagram ceva frumos, mai pierzi jumate de oră cu făcut poze pe orizontal și pe vertical – că alea pe orizontal tre’ să dea bine în feed, iar alea pe vertical trebuie cropuite la formatul 9:16, să intre frumos în instastory, plus timpul pierdut cu mutat pozele în telefon și pus tag-uri pe Instagram, tăguiala brandurilor în instastory etc.

Ce nu ia nimeni în calcul sunt detaliile. Că tot îmi scoate ochii Dorin suficient de des că scriu mai mult pe facebook decât pe blog, e mult mai simplu să lași acolo o postare din mai multe motive: nu trebuie să-i dai titlu, nu trebuie să pui un featured image care să atragă atenția omului atunci când postezi link-ul, nu tre’ să te gândești la tag-uri, nu trebuie să-i dai share și pe pagină și pe profil.

Același lucru se aplică și la YouTube. A devenit o adevărată știință să postezi un clip acolo. Trebuie un titlu care să atragă, chit că n-are nici o legătură cu ce se întâmplă în video, trebuie o descriere care să bifeze toate cuvintele-cheie pe care vrei să fie indexat, trebuie să pui o armată de tag-uri care să aibă legătură și cu keyword-urile și cu descrierea și cu ce-ți mai trece ție prin minte, ba tre’ să mai faci și o poză frumoasă – dacă se poate, și cu ceva scris – pentru thumbnail.

Practic, munca de producător de conținut înseamnă 90% transpirație întru research pe metode de promovare a conținutului și 10% inspirație și producție propriu-zisă de conținut. Mai mult muncești ca să-ți promovezi conținutul decât ca să îl creezi pur și simplu.

Bonus, cel puțin la partea de video, mi se pare că pe YouTube a ajuns să fie mai important cât de des postezi. Or, să-mi fie cu iertare, dar nu toată lumea are capacitatea de a ține un vlog zilnic despre nimic.

Și așa ajungem, de fapt, la această situație absurdă: tre’ să faci de toate, dar îți ia o zi întreagă, iar de plătit, nu te plătește nimeni. Acum, na, eu sunt mai bătrân pe-aici și mă mai știe lumea, mi-e mai ușor, dar pentru cineva care vrea să se apuce, în ziua de azi, de creat conținut, mi se pare că trebuie să vină cu bani de-acasă pentru trăit cel puțin un an de zile până începe să facă niște bani – asta fără să socotești investiția în echipamente (DSLR, compact, microfon, lumini) și licențe.

În plus, dacă te uiți la demograficele de pe YouTube, te iei cu mâinile de cap.

Am scăpat, într-o zi, la urmărit niște vloguri cu multe zeci de mii de vizualizări. Geme de dom’șoare cu mai mult acid hialuronic și botox pe față decât idei inteligente, și de puștani cu mai mulți cactuși de lins decât ceva serios de transmis.

Poate oi fi pierdut eu trenul social media, nu știu, dar mi se pare cumva aberantă situația asta. Și culmea e că nu-i vina agențiilor sau advertiserilor, ci fix a celor care obișnuiau să producă un tip de conținut și s-au gândit că e o idee bună să le facă pe toate.

E drept, eu nu mă plâng, nu trăiesc din blog, nici nu-mi propun, dar mi se pare firesc să las undeva aceste observații. Nu de alta, dar poate s-or mai prinde și alții cât de meta a ajuns zona asta de creare de conținut.

Dacă îţi place acest blog şi vrei să-l susţii, cumpără de la eMag folosind acest link.

1 comentariu

  1. Si undeva la mijloc in toate nebunia asta, am uitat de familie, prieteni si viata in general.
    It’s all about the money, shares, reach and meaningless things.