Copiii lui Iliescu

Scriam pe facebook, acum câteva zile, următoarele:

Când – și dacă – cineva o să scrie o istorie a politicii românești între 1990-2016, ar trebui să dea volumului titlul “Copiii lui Iliescu.” Serios. Dacă scazi cohorta de la ultimele alegeri (USR-ul și câțiva rătăciți în PNL), toți sunt epigonii Nemuritorului. Unii inteligenți, majoritatea niște idioți sau retardați, dar toți sunt copiii lui.

Să dezvolt un pic: clanul politic strâns de Iliescu la începutul anilor ’90 este cel care ne-a adus în situația de azi. Dacă, în loc să promoveze foștii securiști și vânzarea pe nimic a industriei, ar fi făcut un pustiu de bine și ar fi încercat să dezvolte o clasă politică serioasă, n-am mai fi avut în parlament golani precum Șerban Nicolae.

Iată la ce mă refer: “Doamnă, penală este mama care v-a făcut așa nesimțită” și “Nu vă hliziți fasolea inutil la mine, întâi spălați-vă pe dinți, aveți între dinți mâncarea aia de deputat” și, evident, preferata mea, “Eu am o poză în care dumneavoastră faceți sex anal.

Ei sunt rezultatul muncii de-o viață prestată de Iliescu întru “bunăstarea” națiunii. Liviu Dragnea este rezultatul lui Iliescu. Victor Ponta este rezultatul lui Iliescu. Traian Băsescu este rezultatul lui Iliescu. Raluca Turcan, de la PNL, e rezultatul lui Iliescu.

Nemuritoru’ a avut de făcut o alegere simplă: să creeze un clan mafiot sau să creeze un parlament bazat pe niște valori morale și pe competență. A ales prima variantă, cea în care primează nevoile și obiectivele partidului mafiot, creat după chipul și asemănarea partidului comunist.

Partidele din ultimii zece ani (cu excepția celor noi, înființate anul trecut) urmează același model brevetat istoric. Indiferent că se numește PSD, PNL, PDL, PMP, UDMR, toate promovează în politica românească nu oamenii competenți, ci oamenii fideli partidului.

Așa au ajuns interlopi precum Cătălin Voicu în parlament, așa a ajuns Șerban Nicolae, șoferul lui Voicu, în parlament. Principiul lui “noi muncim, nu gândim“, ușor ajustat ca să iasă “noi urmăm ordinele stăpânirii“.

Așa a ajuns Raluca Turcan în parlament, șefă în PNL, partid aflat în opoziție, dar care se ceartă cu USR. Serios, în timp ce USR băga amendamente peste amendamente, peneliștii votau… în lipsă de cvorum. Cam asta e mintea dumneaei. Nu interesul comun.

Aceștia sunt epigonii lui Iliescu, “oameni politici” care habar n-au pe ce lume trăiesc. Așa ajunge ca un senator PNL să ceară plafonarea dobânzilor prin lege, probabil ca să nu-i crească rata la bancă. O aglomerare transpărtinică de inși pentru care parlamentul nu înseamnă bunul comun și nici bunul simț, ci realizarea și legiferarea propriilor interese. Daniel Zamfir habar n-are în ce partid e sau ce înseamnă să fii liberal. Încă un individ profund incompetent.

Aceasta este clasa politică a României. Cu o mână de excepții, în legislatura curentă au intrat doar astfel de indivizi. Oameni cvasifideli partidului și conducătorului, ajunși acolo pentru leafa de parlamentar în schimbul căreia apasă niște butoane, învârt niște bile sau ridică mâinile când li se cere expres. Asta și-a dorit Iliescu: o masă de manevră întru atingerea propriilor scopuri. Cu asta ne-am procopsit noi: cu niște incompetenți care fac totul pentru atingerea scopurilor altora.

Dacă îţi place acest blog şi vrei să-l susţii, cumpără de la eMag folosind acest link.

1 comentariu

  1. Dacă Profesorul Tolkien ar fi fost român, ar fi scris:

    – Copiii lui Iliescu
    – Stăpânul Manelelor
    – Poveștile Neterminate ale Loviluției
    – Pesedillion