Sorin Ioniţă: “Chirieac şi SRS nu reprezintă un subiect de presă”. Serios?

ERATĂ: Am reuşit să-l confund pe Cristian Pîrvulescu, preşedintele Asociaţiei ProDemocraţia, cu Sorin Ioniţă, director de programe SAR. Cauza este gradul ridicat de oboseală, care mi-a dat peste cap atenţia distributivă (ochii în monitor, urechile ciulite spre TV), în contextul în care am rămas în minte cu figura domnului Pîrvulescu, ultima faţă pe care am văzut-o în emisiune. Îi cer scuze, însă nu înainte de a preciza că aspectele comentate în discuţia de mai jos rămîn în continuare perfect valabile.

Sorin Ioniţă, director de programe SAR, a scos pe guriţă, sîmbătă seară, la Realitatea TV, un porumbel cît un struţ de mare. Domnia sa a declarat senin că un caz în care doi – să le zicem foşti – jurnalişti sînt acuzaţi de şantaj nu este un subiect de presă.

Probabil că, pentru dumnealui, subiect de presă n-ar trebui să fie nici malpraxisul din spitale, nici judecătorii corupţi şi, în general, nici un caz în care un individ face o tîmpenie la adăpostul apărării pe care i-o iau cei din breaslă. De ce spun asta? Nu cred c-o să vedeţi prea des un medic inculpat de Colegiul Medicilor, la fel cum nu cred că o să vedeţi foarte des nici judecător condamnat din cauză că e corupt.

Două rateuri

Asta se numeşte “mafie”. Sau, aşa cum spune o vorbă românească, “o mînă spală pe alta”. Sau, cum ar spune domnul Sorin Roşca Stănescu, “un şantaj eşuat e o anchetă de succes” (citat găsit pe VoxPublica, dar nu mai ţin minte la cine). Două citate care n-au nici o legătură unul cu celălalt, dar care, împreună, definesc perfect situaţia. O situaţie pe care domnul Ioniţă ar numi-o, probabil, “testul trecut al democraţiei”. Însă, aşa cum în anii ’90 era confundată libertatea cu libertinajul, şeful ONG-ului confundă democraţia cu anarhia.

În aceeaşi emisiune, un alt (încă) jurnalist, Ion Cristoiu, legitimează “orice metodă prin care un jurnalist poate afla adevărul”. Domnul Cristoiu, la rîndul lui, uită un aspect elementar al oricărei societăţi civilizate: nimeni nu este (sau, cel puţin, n-ar trebui să fie) mai presus de lege. Un jurnalist nu este cu nimic mai bun decît un şantajist ordinar atunci cînd apelează la astfel de metode. Dimpotrivă, devine un şantajist ordinar şi atît. Haideţi să nu mai confundăm investigaţiile cu procedeele mîrlăneşti.

Şi un eşec suprem

De ce consider că domnul Ioniţă se înşeală cînd spune că Roşca Stănescu şi Bogdan Chirieac nu reprezintă un subiect de presă? Din cauză că presa ar trebui să fie acel cîine de pază a democraţiei. Şi tocmai din acest motiv ar trebui să ia atitudine cînd un coleg (mă rog, unul aşa-zis) calcă strîmb, să-l arate cu degetul şi facă tot ce e posibil pentru a-l decredibiliza şi pentru a-l da afară din breaslă. Se numeşte “curăţarea de uscături a unei păduri”.

Asta, bineînţeles, dacă se doreşte păstrarea unei minime doze de credibilitate a mediului în care lucrează. Păstrarea unor asemenea indivizi nu face altceva decît să scadă încrederea în întreaga presă. Şi tocmai asta face din cei doi un subiect de presă: acuzarea unor practici imorale. Dar… cui îi pasă?

Eşec suprem, în asta s-a transformat dezbaterea lui Robert Turcescu, de aseară. Dintr-o discuţie care s-ar fi vrut a fi despre presă, despre jurnalism şi despre credibilitate, despre modele de urmat, despre deontologie (da, Mircea Badea a dus în derizoriu această noţiune, ştiu), a ajuns un soi de baie turcească, o saună în care s-a încercat spălarea unor şantajişti. Iar asta nu face cinste nici postului de televiziune, nici celor invitaţi şi, cu atît mai puţin, presei, la modul general.

N-am avut răbdare să mă uit pînă la final. După ce mi s-a făcut mie ruşine, m-am enervat atît de rău, încît a trebuit să schimb postul.

22 comentarii

  1. domnul cu pricina precum si toti cei implicati in albirea santajistilor au cu totul alte interese acum. pe de o parte telul comun (jos basecu) si nu e de dorit deturnarea spre un subiect care arata starea de facto a presei romanesti. pe de alta se incearca recuperarea unor mari “analisti” dispusi sa fie mercenari. asa ceva nu se pierde.

  2. Parvulescu ca si alti ziaristi de “marca” si-au cam pierdut Busola si devin din ce in ce mai penibili …

  3. 1. Mare perlă a reuşit să scoată Ion Cristoiu. A scăpat din vedere că părţile cele mai mari din ambele înregistrări de cursă lungă (stenokilogramele) sunt ocupate cu redarea insistenţelor celor doi asupra torturatului Cătălin Macovei, ca să-i bage în cap că documentul semnat (ca martor) ar avea repercusiuni grave asupra lui, că deja începuse să fie transformat într-o acuzaţie de împărţire a banilor cu împrumutatul. Acesta este un prim „adevăr”. SRS şi BC îl executau de fapt pe CM “cu mâinile curate” şi prin metode tranşante, de tip mafiot , “prin care un jurnalist poate afla adevărul”.
    Ei operau pacientul cu prioritate şi cu instrumente aflate mai întâi sub incidenţa legii penale, pentru a-l „hipnotiza” să comită la rândul lui alte fapte de natură penală, şi abia după toate astea se afla adevărul al doilea, de aflat după… capul lui IC.

    2. La fel am găndit despre emisiunea „Penibilii cu Turcescu în frunte”. Au încercat inutil să spele ultimul răcnet al jurnalismului, deoarece s-au repezit cu jetul peste jegul grosolan rămas intact după eşecul înlăturării prin frecare cu raşpa.

    3. Dacă tot e vorba de câinii de pază ai democraţiei şi de faptele unor mafioţi mizerabili ca SRS şi BC, sunt foarte convins că pentru democraţie este mult mai păgubos şi mai periculos Cristian Pârţulescu. Cu fâsâitele lui şi alte asemenea implicări creează o atmosferă insuportabilă şi incompatibilă cu ceea ce pretinde.

  4. Alex: buna observatia, dar oricat imi venea sa-i sparg capul lui Parvulescu prin televizor, tot m-am uitat pana la capat si chiar am postat intreaga emisiunea. Trebuie sa ne uitam pentru ca acei oameni din platou sunt considerati elita presei, chiar daca lucrurile nu stau chiar asa, iar daca ii iei la puricat iti dai seama ca studioul a fost cam gol la capitolul ziaristi. Oricum, cel mai tare m-a enervat Parvulescu cand s-a trezit ca exista prea mult libertate pe internet si ca ar trebui cumva sa puna calus si singurului loc necenzurat pana acum. N-ai vazut mizeria?

  5. O alta vorba de duh a altui mare gazetar, spusa public: “Sa nu lasam adevarul sa ne strice o stire buna” – Alecu Racoviceanu – Gardianul.

  6. question: cum se pot afla, in alt mod, date concrete despre averile “negre” ale potentatilor din jurul lui Basscu? a, daca nu dorim sa se afle, atunci, desigur, facem parada deontologiei! nu ma mir, in acest caz, ca inregistrarile secrete asupra adverarilor lui basescu abunda, iar procedeul este privit ca firesc; tara lui whisky voda, ce mai! ma pregatesc de emigrare, scarba mi-a atins cote inadmisibile; va salut.

  7. Observații de bun simț asupra unor indivizi lipsiți de calitatea asta elementară. Pînă acum aveau pîinea și cuțitul în mînă și dădeau verdicte la televizor. Uite că se poate forma o opinie și înafara monopolului massmedia.
    Cu cît se ridică mai multe voci din blogosferă cu atît adevărurile lor se năruiesc mai repede. Ca și castelele de nisip la primul val.

    Personajele astea ne forțează să supunem adevărul la vot. Pîrvulescu ne învață să votăm în alb.
    Jeg și greață!

  8. @clujean
    Pe cale legală. Cătălin Macovei cu asta se ocupă. A fost numit acolo de Tăriceanu în 2008. Problema lui e că a început să verifice și alte persoane nu numai de la portocalii.

  9. inseamna ca ai pierdut perla pirvulescului despre cenzurarea blogospherii…

  10. eheee…e plina lumea de jurnalisti si de subiecte demne de a fi aduse in fara cititorului…si acest articol este unul demn de luat in seama, la fel si replica ce o comenteaza. De ceva vreme am inceput sa compar acest rol de jurmalist in societate cu un soi de avocat fara procese…suficient de imaginativ cat sa aiba ocupatie…oricum…e clar…jurnalistii lucreaza doar pentru ei…ca sa vezi

  11. @clujean,eu zic sa le smulgem unghiile celor pe care-i banuim ca ar putea sti ceva compromitator despre basescu.e ok,sau e prea moale metoda?

  12. Nu ştiu care a fost contextul în care a făcut Pîrvulescu remarca respectivă, însă probabil că a vrut să spună că subiectul respectiv nu trebuie să eclipseze alte teme, cum sînt apropiatele alegeri. În plus dezbaterea asupra subiectului se face din nou, ca la români: dăm cu subiectul de gard, ne revoltăm ca virginele de 40 de ani cînd vedem o sculă. Recunosc că metodele lui Roşca Stănescu sînt mizerabile, dar să fim serioşi: Cîţi dintre voi nu v-aţi folosit de “informaţii” despre unul şi altul, pentru a avansa în domeniile voastre ? Metoda se cheamă “a săpa” pe cineva şi e sport naţional în România.

    Din povestea respectivă se pot trage doar următoarele concluzii:

    1) Sorin Roşca Stănescu e un ticălos fără scrupule (asta dacă mai avea cineva vreun dubiu).

    2) Bogdan Chireac, deşi nu e vreun înger, a căzut de prost aici, pentru că a încercat să-l ajute pe bolovanul ăla mai tînăr (Macovei) să iasă dintr-o situaţie potenţial compromiţătoare (partea a doua a înregistrărilor sînt relevante aici).

    3) Iar Macovei ăla e un prost sinistru, dar asta nu înseamnă că nu e şi şmecher, pentru că băiatul s-a dus cablat la întîlnire, după care a predat înregistrările îngerilor la care se închină, probabil din echipa lui Băsescu, care au considerat că acum e momentul să le dea drumul în piaţă, pentru a decredibiliza presa şi ziariştii ostili preşedintelui. Dobitocul nu s-a gîndit că aşa îi distruge şi cariera lui Chirieac (o carieră respectabilă construită cu greu, în ani de zile), şi care i-a fost un prieten adevărat aici (a căutat să îndulcească tensiunea de pe terasă aducînd vorba de amante, şi apoi a încercat să-l înveţe cum să iasă din rahat.
    Însă, uite că uneori prietenii nu trebuie ajutaţi.

    • Bogdan Chirieac sa-l ajute pe Macovei? Probabil glumesti. Ala nu se cheama ajutor, se cheama bluf. Chirieac nu si-a construit cu greu o cariera de jurnalist, ci a construit-o in umbra lui CTP, dupa care a ajuns sa faca afaceri cu statul. Sau poate ai uitat deja afacerea cu STS-ul, unde a vindut Motorole…

    • Personal consider ca cei doi au folosit o metoda care in negocieri poarta numele de”politist bun, politist rau”.Cred ca toti am observat-o prin filme, cind se fac interogatorii la politie.Politistul rau e primul la “servire”il ia pe sus pe interogat, uneori la propriu, dupa care in scena apare baiatul bun, care-l scoate din ghiarele nebunului.Acest baiat bun primeste totul pe tava din recunostiiinta, sau de frica(ptr ca daca victima nu colaboreaza iara intra baiatul rau in actiune ).Asta s-a intimplat si acum, cu BC pe post de baiat bun si cu SRS pe post de baiat rau.Ca politistii in anchete si cei doi sint de fapt”pe felie”si puteau oricind sa joace scena,daca ar fi cerut-o conjunctura,cu rolurile inversate.

  13. Buna seara,
    domnul Parvulescu si-a semnat aseara propriul certificat de deces in fata oamenilor liberi, atit ca ONGist, cit si ca asa zis analist politic.
    A fost jenanta emisiunea la fel ca prestatia lui Parvulescu.

  14. “orice metodă prin care un jurnalist poate afla adevărul”.

    inteleg ca dl tristoiu ar fi intru totul de acord cu tortura, rapirea si, de ce nu, uciderea unor rude, pentru “a afla adevarul”.

    si daca cineva ar vrea sa afle nisre adevaruri… de la el??? ar mai fi de aceeasi parere?

  15. Sunt toti niste oportunisti si niste escroci la fel ca politicienii pe care ii critica

  16. De acord cu cele 15 comentarii.Actiunile persoanelor incriminate exprima caracterele lor urate si au ajuns niste oameni de nimic. Ma revolta faptul ca au adus atingere oamenilor de presa. Traim intr-o societate in care nu mai avem incredere in nicio institutie,PRESA ramanand singurul nostru justitiar,arbitru sau
    sprijin.Presa este cea care dezvaluie tot felul de nelegiuiri,determinand politia si
    justitia sa-si faca datoria.Fara o presa corecta vom fi pierduti, vom dispare ca
    natiune si vom merita a disparea.

  17. v-ati uitat aiurea la emisiune. nu pirvulescu a facut afirmatia, ci sorin ionita. corecta observatie, indiferent cine a facut-o. parvulescu a spus ca trebuie sa reglementam internetul. si mai corect.

    daca nici la televizor nu puteti sa va uitati ca lumea, cum sunteti analist?

  18. Odată cu intervenţia eratei despre confuzie, tocmai pentru a elimina orice confuzie, precizez că eu nu l-am confundat cu nimeni pe Cristian Pârţulescu. De altfel, nu am făcut nicio referire la ideea de preselecţie „a fi sau a nu fi un subiect de presă”.
    Îmi menţin declaraţia de la pct.3, începută cu „sunt foarte convins”. În schimb, nu sunt deloc convins că Sorin Ioniţă n-are o explicaţie rezonabilă pentru confuzia lui.