cu singe rece. despre jurnalism

Deunazi, asteptind un troleu pe Dacia, un pusti se apropie de mine si ma intreaba… unde e Bulevardul Dacia. Ii zic ca e la mijlocul lui. Se intinde inspre Grivitei si inspre Mosilor. Nu, ca el cauta o rotiserie de pe Dacia, ca vrea sa se angajeze. Ca e la facultate, iar taica-su i-a zis ca de-acum tre’ sa se descurce singur, ca nu mai e treaba lui. E student la Jurnalism mititelu’ si ar vrea sa dea, la anul, si la teatru. I-ar placea lui, asa, sa fie jurnalist, asa s-a gindit el. Ca parca a fost bunicel la romana in liceu si scria compuneri dragutele, ca i-ar place sa scrie si la ziar.

Ma uit la el si nu imi vine sa cred. A terminat un liceu, a vrut facultate, a ales-o dupa nume, ca suna bine Jurnalism si Stiintele Comunicarii si-acum vrea sa se angajeze ca shaormar la un colt de strada, ca nu-i mai da tac-su bani de tigari cit e in facultate si tre’ sa se descurce. Ii mai strecoara muma-sa cite-un cin’ste de mii pe saptamina in geanta cu mincare pe care i-o trimite la locomotiva, da’ atit. El vrea sa se angajeze, sa traiasca si el mai bine, si s-a gindit ca s-ar pricepe destul de bine la invirtit lipia pe dejte. Si e student, mititelu’, la Jurnalism. El vrea sa fie ziarist. Si de asta se duce sa rastoarne pe-o lipie doua linguri de ketch-up, doua de maioneza, trei cartofi si doua bucatele de carne, trei felioare de castraveti si doua de ceapa.

Ma uit la el si ridic dintr-o sprinceana. Esti student la Jurnalism, vrei sa fii ziarist si te duci sa umpli chifle pentru infometati. O sa chiulesti de la cursuri ca sa ii umpli pe altii de E-uri. Il intreb de ce nu vrea sa isi caute un loc de munca prin presa. Hai, nu prin presa, macar sa scrie stiri pentru vreun site. BestJobs si eJobs sint pline de locuri din astea. Nu stie. Zice ca rotiseria aia… Ca nu ii da tac-su bani sa se intretina la facultate.

E negricios, tuns scurt, incaltat in adidasi, cu o pereche de blugi albastri cam spalaciti, un pulover pe git in rosu si negru si-o geaca bleumarin. Are privirea pierduta, e intr-o ceata totala. El vrea sa fie jurnalist. Am fost odata la rostiseria aia, da’ nu mai tin minte unde e. Da, ca mi-ar place-asa, sa fiu jurnalist, sa scriu la ziar. Ma intreb daca merita sa-i spun ce-l asteapta. Si imi raspund singur, sec: Nu. Nu, pentru ca el n-o sa fie jurnalist niciodata. Nici macar n-o sa incerce sa se angajeze. O sa esueze intr-o circiuma, carind prosopul pe bratul drept. N-are stofa.

***

Mi-a luat, cred, mai bine de doi ani ca sa pricep ca pentru a fi jurnalist iti trebuie mult singe rece. Si nu ma refer la faptul ca nu am stiut, ci ca nu am realizat. Ca nu mi-a fost ideea bine conturata in cap. Nu de alta, dar cind practici meseria asta, rar ai timp sa te gindesti la cite lucruri presupune. Iar a fi jurnalist, presupune sa ai suficient singe rece.

Fireste, acum depinde de ce intelege fiecare prin sintagma singe rece. Personal, legat de subiect, a avea singe rece inseamna sa nu te impresioneze nimic, oricit de ciudata, rea, impresionanta, grava ar fi situatia. Ma uitam mai devreme pe materialul pe care l-am scris pe blogul fostului loc de munca, cel despre accidentul de la Birlad, soldat cu 13 morti. Articolul a fost preluat de Observator de Bacau. Nu stiu daca numai pe site sau si in editia tiparita. Am intrat in spital la fel cum intram cu vreun an jumate in urma. Am stat la tutun cu directorul, ne-am intrebat de sanatate, l-am luat la misto “ca pe vremuri”, am purtat discutii serioase, mi-a zis ce ma interesa.

Am urcat la primul etaj, am stat de vorba cu seful sectiei ATI, aceleasi povesti ca si in cazul directorului. Am urcat la trei, la Chirurgie, am stat de vorba cu supravietuitorii accidentului. Si nu, n-am pus intrebari de genul cum va simtiti?. Am iesit din spital, l-am cautat pe seful de la Rutiera, i-am dat telefon, mi-a zis ce ma interesa. Am scris materialul, l-am publicat. Ce e de inteles din asta? Ca nu m-a socat nimic, ca nu m-a impresionat nici o secunda niciunul dintre cei internati.

De-a lungul celor doi ani de presa scrisa, am avut de-a face cu tot felul de oameni. Am fost la nu mai tin minte cite crime, am stat de vorba cu parintii criminalilor, cu parintii victimelor, cu neamurile lor, cu vecinii, am fost la inundatii si am stat de vorba cu parintii a trei copilasi de citiva ani, luati de viitura si ingropati in nisip la citiva kilometri departare, descoperiti morti pentru ca le ramasese cite o mina sau un picior la suprafata, linga cite vreun cocean, in ditamai lanul de porumb. Nu m-a miscat nimic, nu m-a impresionat nimic.

Ce ar putea insemna asta, la prima vedere? Ca sint un insensibil? Ca nu imi pasa? Ca nu ma doare? Ca bine ca nu sint eu in locul lor? Nu. Inseamna separarea meseriei de om. Inseamna ca in momentul acela, desi ii arati omului compasiunea, pe tine nu te misca nimic. Tu doar iti faci meseria. Sentimentele de mila, de groaza, de neputinta, de nefericire, ti le manifesti dupa ce ai scris materialul.

***

De ce n-o sa devina pustiu’ jurnalist in veci? Pentru ca e speriat de bombe. Pentru ca daca l-ai trimis la Morga unui spital, lesina doar de la miros. Pentru ca habar n-are pe ce lume traieste. Pentru ca ii e frica sa intrebe daca stie cineva, vreo rotiserie, pe undeva. Pentru ca ii e frica de viitor. Pentru ca nu s-a gindit niciodata cum e sa fii jurnalist, ce inseamna munca de reporter. Pentru ca, daca va incerca vreodata sa profeseze si va ajunge in fata cuiva cu gura mai mare, va incepe sa plinga. Pentru ca va fi trimis la plimbare fara sa apuce sa rosteasca primul cuvint din prima intrebare.

Pentru ca n-are singe rece. Pentru ca e speriat de tot ce il inconjoara si nu stie incotro s-o apuce.

***

– De ce vrei sa fii jurnalist? ma intreaba redactorul sef.
– Pentru ca stiu ca pot sa fac meseria asta. Pentru ca sint in stare sa stau de vorba cu omul, pentru ca sint in stare sa scriu un articol, pentru ca stiu ca pot. Pentru ca mi se pare ca ma reprezinta.
– Crezi ca un jurnalist poate sa schimbe lumea?
– Nu.
– Te inseli.
– Nu cred. Lumea se schimba singura. Jurnalistul poate doar sa ii arate directia.

August 2003. Aveam 19 ani si eram la primul interviu pentru un loc de munca. Ca sa fii jurnalist trebuie sa stii ca poti. Pentru ca e o stare de spirit. Pentru ca desi la inceput nu ai nici o satisfactie, nici nu iti inchipui cit de mult poate sa te bucure cind cineva te opreste pe strada si te intreaba: Dumneavoastra ati scris articolul ala? Nici nu stiti cit m-ati ajutat! Cum as putea sa va rasplatesc?. N-aveti cum. It’s just my day-fuckin’-job.

34 comentarii

  1. Wow! Nu itzi dai seama cata dreptate ai. Din punctul meu de vedere trebuie sa privesti problema chiar mai de sus, de peste day-fuckin’-job-ul de jurnalist. Cred ca potzi sa extinzi aproape tot ce ai scris ca un manual de conduita pentru orice bun profesionst. Eu lucrez software, nu are legatura directa cu jurnalismul, dar daca citesc printre randuri, toate “teoremele” se aplica perfect!

  2. Ok, acum ai sange rece. Dar esti sigur ca peste ani tot ce ai trait pana acum, de care cu detasare spui ca nu esti interesat, nu te afecteaza/nu te va afecta?
    Nu e in sens rau pusa intrebarea, doar ca… esti sigur ca, desi acum nu pari ca simti ceva, peste timp nu vei acumula atata durere, groaza, suferinta, incat sa ajungi sa trimiti la draq tot jurnalismul si ceea ce vei fi atunci?
    Poate atunci o sa-ti doresti sa ai sangele rece de care zici acum… Si care atunci o sa fie altceva…
    E doar o intrebare.. nimic mai mult… O intrebare care intreaba daca nu cumva e totusi mult mai greu decat crezi sa separi meseria de om, asa cum zici tu…

  3. tocmai pentru ca esti om, fiinta cu sange cald :P, nu exista ceva in care sa nu transpara ideile tale, daca tu crezi ca analizezi lumea la rece, i have news:nu esti masina si nici nu scri pentru masini, ba chiar mai mult, faci asta, in mod inconstient, daca vrei, pentru oameni care au aceleasi idei ca si tine.

  4. Ca sa fii jurnalist nu iti trebuie doar sange rece. Iar daca povestile despre care scrii nu te misca nu inseamna ca esti profesionist, cel mult e o dovada de meschinarie si rutina. Voluntare, asumate doar ca sa dai impresia ca bravezi! O sa mai treaca anii si vei intelege ca e utopic sa separi omul de meserie. Adevaratii profesionisti le imbina in asa fel incat un procent insemnat dintr-una sa se regaseasca in cealalta si sa ii dea acel “ceva” care printe inca la public si care “face” un articol: ideea de umanitate si de atasament fata de rasa asta pe care o reprezentam cu totii: omul.

  5. :)

  6. timp liber … timp de pierdut pe strazi … timp de interactionat cu oameni … de vazut legaturi … de scris … de analizat … welcome to the fuking journalistic world ;)

    and it could be fun sometimes ;)

  7. just_me: nu. peste ani voi fi la fel. si asta pentru ca inca n-am trecut prin nimic. ma simt suficient de stapin pe mine incit sa trec peste toate. s-apoi cine stie? poate peste 20 de ani voi fi director de ziar :)) owner :p kiddin’.
    gramatica: nu ai inteles ideea. e taman invers decit ce zici tu. nu inseamna ca nu realizezi tragedia, ca nu iti arati compasiunea. pur si simplu nu suferi acolo. acolo nu ai timp sa suferi pentru pierderile lor. timp pentru asta ai abia dupa ce ti-ai facut treaba. atunci poti sa suferi cit vrei.
    bine, e drept, nu e cazul meu… :)). eu sint un ignorant, un indiferent si un insensibil =))

  8. Esti pe dracu’ !

    Inca un text foarte bun!

    Oricum baiatul despre care ai povestit nu are in momentul de fata nicio sansa sa iasa nici jurnalist, nici altceva. Pentru ca orice meserie sa o faci bine iti trebuie multa determinare si focus pe ea. Iar el habar nu are ce vrea.

    Bineinteles, pentru jurnalism mai trebuie, colac peste pupaza si alte lucruri pe langa cele necesare altor meserii, pe care unii le au si altii nu. Majoritatea, nu.

    Bravo tie ca le ai, fie ca te-ai nascut cu ele sau ai luptat sa le obtii.

  9. A fi jurnalist inseamna a avea sange rece….Acesta este un lucru cert…Si consider ca un profesionist ar trebui sa fie in asentimentul tau referitor la ceea ce ai scris…Bineinteles ca nu poti sa iti exteriorizezi sentimentele in fata a mii de oameni…Ceea ce simti…ascunzi…ceea ce este de ascuns…arati…Cred ca in asta consta meseria de jurnalist…Practic…sunt direct interesata de ceea ce se poate spune despre acest job pt ca si eu sunt o viitoare jurnalista…si sunt constienta de faptul ca odata cu aceasta meserie…,a voi detasa de tot si de toate…poate chiar si de viata de familie…A fi jurnalist inseamna din punctul meu de vedere…implicare si daruire….iar aceste doua elemente esentiale pentru triumful in jurnalism sunt cele care iti ocupa tot timpul…Apreciez faptul ca intr-adevar esti un profesionist si ca sentimentalismele le asterni abia dupa ce ai pus punctul pe foaia pe care ai scris articolul…

  10. Chiar daca e vorba de your day-fuckin’-job, a scrie materiale pentru presa scrisa iti pot spune ca nu e egal cu a scrie materiale pentru TV. Si ti-o spun din proprie experienta. Nu am foarte multa experienta…hai sa spunem ca ti-o spun din punctul de vedere al unei absolvente de jurnalism, care momentan are un loc de munca. Inainte de a ma angaja, nu aveam sange rece si nici macar nu credeam ca imi va placea si mai mult. Una e facultatea in care inveti multa teorie si putina practica si alta e sa fii pe teren. De cand am facut insa si stiri pe eveniment nu cred, sigur trebuie sa poti sa ai sange rece. Imi place cum scrii, dar in privinta presei scrise vorbesc mai mult fotografiile. Daca stai si vizionezi un material intreg dupa ce ai filmat si ti se spune sa caroiezi imaginile ca e prea mult sange, e groaznic. cel putin daca nu esti obisnuit. Cand vezi mai departe de imagini, in spatele lor, e un sentiment care se transforma in mai mult decat o stare de spirit.

  11. da stii ca poti sa faci totul, stii ca esti facut sa lucrezi cu oamenii, stii sa realizezi un articol, stii ca aceasta e doar o meserie data naibii unde trebuie sa dai din coate ca sa poti ramane in top, ca Gigel sa te poata opri pe strada si sa iti multumeasca pentru ceea ce ai scris. ce ai uitata sau poate ca nici nu-ti trece prin gand ca ai avea este DEMNITATEA DE A FI OM INAINTEA ORICARUI JOB. Nu i-au apararea nimanui, nu arunc cuvinte numai de dragul de a-mi da cu parerea insa mai gandeste-TE, nu credeti ca DUMNEAVOASTRA duce-ti acest articol la o extrema???

  12. Inca de copil imi doresc sa studiez jurnalismul…de ce jurnalism?cu siguranta singuru motiv nu este k imi place romana si sunt destul de buna la acest capitol(motivul ”mititelului”dupa parerea jurnalistului cu ”sange rece”) ci cred k cel mai important e sa iti placa oamenii,sa iti doresti sa comunici cu ei ,sa le cunosti trairile si sa incerci sa ii intelegi…cat despre” sangele rece”cu care trebuie sa tratezi aceasta meserie…e un subiect intr-adevar subiectiv dar eu nu as spune k”desi ii arati omului compasiunea,pe tine nu te misca nimik” ci mai degraba ,asa cum toti suntem actori pe scena vietii,cei care aleg meseria asta ar trebui sa fie niste actori mai talentati,intr-atat incat sa mascheze sentimentele de tristete,compasiune etc ,provocate de necazurile prin care trec oamenii .Un singur lucru este cert,asa cum fiecare dintre noi este diferit,fiind unici prin natura noastra,la fel si meseria practicata ne influenteaza diferit vietile in functie de personalitatea si caracterul fiecaruia…..tot ce am spus sunt generalitati pt ca nu sunt in masura ca altii sa dau exemple reale,practice si asta findca sunt de abia la liceu …

  13. deea: ai putea incepe prin a invata gramatica limbii romane ;) si, mai ales, prin a scrie romaneste. unii, d-alde mine, urasc k-ul in loc de “ca” si tot restul prescurtarilor.

  14. Alex:asta e singura remarca pe care o poti face la adresa comentariului meu?…sincer ma asteptam la mai mult din partea unui jurnalist cu experienta de 2 ani dar probabil ,,sangele rece”cu care zici ca esti,, inzestrat”te face sa nu vezi dincolo de aceste greseli…eu zic ca stapanesc destul de bine gramatica limbii romana dar nu am vrut sa acord atentie scrierii corecte pentru ca nu asta era scopul meu ci doar sa imi exprim o opinie.Iti intelegeam replica daca as fi fost angajata si asta ar fi reprezentat articolul meu…anyway ,this is ”just your day-fuckin’-job” isn’t it?:D

  15. deea: am patru ani de presa, nu doi. dar nu despre asta e vorba. aia a fost singura replica pe care ti-am dat-o pentru ca “findca” se scrie cu doi de “i”, adica “fiindca”. nu stapinesti gramatica limbii romane deloc bine. nu mai spun de cite virgule iti lipsesc din comentarii.
    in alta ordine de idei, stai pe-aproape. o sa postez cit de curind ceva legat de meseria asta, poate o sa intelegi mai multe.

  16. 4 ani???ok…am inteles ce mi-ai spus inca din prima replica iar in a doua replica nu ai facut decat sa te repeti.Oare singura remarca pe care ar trebui sa o faca un jurnalist asupra unui comentariu este:,,nu stapanesti gramatica limbii romane deloc”?Cu siguranta nu o stapanesc la fel de bine ca un jurnalist care profeseaza de 4 ani si cred ca am destul timp sa invat.Problema mea era alta…am intrat pe site-ul asta,si altele de acest gen,din dorinta de a cunoaste cat mai multe despre jurnalism si am lasat comentariu ca sa aflu daca gandirea mea ,cu privire la ce inseamna a fi jurnalist,este una apropiata realitatii sau este gresita…eu incercam sa aflu parerea unui jurnalist cu privire la un simplu coment si tot ce imi poate spune este ca trebuie sa invat gramatica limbii romane…oare asta nu se numeste superficialitate?sau poate ca eu nu stiu sa ma fac inteleasa si gresesc…sau poate nu…

  17. aaa…. o sa stau pe aproape pentru ca sper ca o sa imi spui si altceva despre meseria asta,nu numai ca trebuie sa invat gramatica…oricum respect pentru faptul ca ai 4 ani de cand practici profesia asta.

  18. deea: este o meserie foarte frumoasa, dar si parsiva, in acelasi timp. este, probabil, una dintre cele mai ingrate meserii din lume.
    merita sa o practici, dar la un moment dat ti se taie. iar momentul ala apare atunci cind vezi colegi care iau spagi, cind vezi oameni care scriu doar ca sa se laude ca scriu la ziar, cind vezi toate nulitatile dindu-si importanta.
    depinde foarte mult de ceea ce intelegi din meseria asta, depinde foarte mult de felul in care o vezi, de motivele pentru care vrei sa o practici.
    uite, hai sa iti propun o chestie: scrie un soi de eseu (nu e chiar eseu, la fel cum nu e nici articol, da’ e pe-acolo pe undeva) despre meseria de jurnalist. sau nu, mai bine, argumenteaza-mi de ce vrei sa devii jurnalist. scrie un material pe tema asta: de ce jurnalism? promit sa il public aici (pe subiectiv.ro, adica, nu intre comentarii) si sa specific ca e al tau. si promit ca o sa-i trag de mineca pe mai toti jurnalistii care imi citesc blogul sa ti-l comenteze. si sint destui: Iulian Enache de la Cotidianul, Victor Ciutacu de la Jurnalul National, Victor Kapra de la Ziarul Financiar etc.
    trimite-mi textul pe mail: subiectiv @ gmail . com
    ce zici?

  19. merci de propunere…nu vreau sa ma avant si sa spun ca accept…tot ce pot spune este ca o sa incerc si daca voi considera ca realizarea mea va fi suficient de buna pentru a o trimite atunci asa voi face…

  20. aaa..si sa iti spun si motivul pentru care procedez asa…pentru ca ceea ce eu voi scrie vor fi doar presupuneri…si e mai greu sa fi la subiect atunci cand nu ai nici un fel de experienta in domeniu.

  21. ok, nu o lua ca pe o tema pentru acasa, pe care ti-o da profa de romana sau mai stiu eu ce alt prof.
    pur si simplu scrie: scrie de ce crezi ca ti s-ar potrivi meseria de jurnalist si de ce ai practica-o.
    trimite-mi textul asta si mai departe vedem noi ce o sa se intimple. promit sa iti explic mai multe pe parcurs. considera ca asta e un prim pas :)

    oh, and… chill. nici eu n-aveam nici un strop de experienta cind am intrat in presa. ba, mai mult, eram proaspat iesit de pe bancile liceului.

  22. ok…imi place ideea de asociere a conceperii acestui text cu ,,un prim pas”:) si multumesc pentru disponibilitatea de care dai dovada.

  23. nu ai pentru ce :)
    explica-mi motivele pentru care vrei sa devii jurnalist si o sa te ajut cum pot.
    dar, inainte de toate, “just do it!”.

  24. multi studenti dau la facultatea de jurnalism pentru ca suna bine
    dar, cand vezi exact ce implica aceasta meserie te razgandesti.
    din afara pare frumos…

  25. buna;))…stii…eu sunt in clasa a X-a, dar ma gandeam sa dau la facultatea de jurnalism, cu toate ca unele persoane imi tot spun, incercand sa ma convinga ca nu este ceea ce imi doresc de fapt si ca nu as putea s-o fac. Nu cred ca stiu destul de multe despre ce presupune jurnalismul, dar cred, sunt chiar convinsa ca are si partile lui bune. Si ma gandeam ca in afara de singe rece, pe care nu cred ca e necesar sa il ai de exemplu atunci cand vrei sa scrii la o revista pentru adolescenti, sa spunem, este vorba si despre faptul ca ar trebui sa-ti placa ceea ce faci, iar din punctul asta de vedere, nu prea sunt lamurita, jurnalismul semnifica numai politica, stiri despre razboi, sau ceve de genu’, sau poti sa faci facultatea de jurnalism si apoi sa lucrezi in televiziune?… sa spunem…:D A….si faza cu ” faci facultatea de jurnalism si apoi o sa te intretina parintii” e adevarata, sau poti sa duci o viata decenta daca lucrezi ca jurnalist? ;;) 10X

  26. Buna!…sunt eleva in cls a-XI-a si de ceva vreme ma framanta ideea de a urma Facultatea de jurnalism.Nu pentru ca imi place cum suna,sau ca ma incanta ideea de vedetism asa cum am mai citit undeva,ci pentru ca pur si simplu consider ca asta trebuie sa fac,altundeva nu m-as vedea.Am incercat sa ma documentez,sa citesc cat mai mult despre ceea ce presupune aceasta meserie,am vazut opinii pro si contra,avantaje si dezavantaje,pot spune chiar ca m-a ajutat si parerile voastre.Mi-as dori insa mai multe informatii…asta ca sa ma pot lamuri pe deplin.V-as fi recunoscatoare pentru orice amanunt…..

  27. Mi-a placut la nebunie articolul despre jurnalism. Sincera sa fiu,daca nu ai fi scris ca te-ai angajat in presa scrisa,plecand de pe bancile de liceu,nu mi-as fi imaginat ! Am citit si discutia ta cu Deea si iti dau dreptate. Pentru a putea deveni un jurnalist cel putin mediocru,trebuie sa stapanesti foarte bine limba romana. Defapt,acest factor este cel mai important pentru a putea intra in presa scrisa sau orice alta ramura a jurnalismului. Sunt abia in clasa a 8-a,an terminal. Dirigintele meu este profesor de matematica. Inca din clasa a 5-a, eu eram cea mai activa,cea mai comunicativa la dirigentie. Toti profii mei au observat ca am ceva mai aparte. Acum , in clasa a 8-a, cand mai am 3 luni si completez fisele pentru liceu,am cerut parerea mai multor profesori din scoala mea.Atat profesorul meu de romana,un profesor de nota 20,cat si dirigu` , m-au inndrumat catre Liceul Pedagogic Tulcea,profil Filologie. Acestia au stat de vorba cu mama si i-au spus ca sunt extrem de deschisa la minte si ca la orice problema pusa,gasesc o solutie plauzibila,ca nu exista discutie purtata intre mine si cineva,in care eu sa nu folosesc o maxima,un proverb sau o zicala. Toti profesorii,rudele,chiar si unii prieteni,i-au spus mamei ca sunt facuta pentru un liceu si o facultate care presupune uman,limba romana,comunicare. Imi place sa scriu,sa citesc,sa scriu poezii.. De ani de zile ma gandesc numai la facultatea pe care mi-as dori sa o fac. Jurnalismul ma tenteaza cel mai mult. Imi pare enorm de bine ca am dat peste acest articol. Ce as putea face? Ce imi poti spune despre ce as putea face pentru a deveni un jurnalist bun.. in primul rand pentru a intra la facultate? M`am gandit la Universitatea Ovidius Constanta. Mersi mult ! :*

  28. Foarte interesant textul.Observ ca dintre cei care ti-au scris,majoritatea sunt studenti la jurnalism sau isi doresc in viitor o cariera in aceasta directie.Mda.
    SI EU sunt studenta la jurnalism,si eu imi doresc sa ajung jurnalist de televiziune.Nu o sa spun vreau ,pentru ca nici o forma de invatamint de pe planeta asta nu te “face” ceva. Esti singur, ceea ce “te faci” e optiunea ta.
    Orice forma de invatamint e absolut necesara pentru ca te invata ceva. Iti baga in traista,iar ce faci mai departe cu traista e problema ta. In rest nu ma apuc de numarat metehnele scolilor de jurnalism de prin Romania ca stim cu totii, fiind multe, sint cam greu de numarat.Sunt curioasa,si o sa te intreb si pe tine ,ce parere ai despre toate scolile astea de jurnalism (de 3,4,6 luni)care se deschid tocmai pentru a-l ajuta pe viitorul jurnalist in aprofundarea cunostiintelor.Eu recunosc,in acesti aproape 3 ani de facultate am ramas cam cu nimic.Profesori prea ocupati sa mai ajunga la seminarii,colegi prea obositi pentru a se trezi la cursul de la 7 30 ,filosofie si logica in locul initierii tv s.a.Nu dau vina numai pe ei.Uneori a fost dezinteres si din partea mea,insa cu siguranta facultatea de stat nu se compara cu cea particulara.Tocmai pentru ca respect ceea ce faci si apreciez cum scrii,iti cer parerea .Cineva din radio ma sfatuia sa nu-mi pierd timpul si banii cu astfel de cursuri si scoli.

  29. si daca nu am sange rece, daca nu ma pot detasa usor de problemele celor din jur, daca ma angajez intr-o rotiserie sau daca imi vine sa plang atunci cand cineva imi vorbeste pe un ton ridicat si superior…inseamana ca nu o sa pot niciodata sa devin jurnalist??? am trecut in clasa a xii-a si as vrea sa merg la jurnalism……..dar din cate am citit pe aici nu prea am ce cauta…….adica mi se cam potriveste descrierea de la inceput. am auzit si de la o persoana cunoscatoare ca viata asta e mai aspra……si mai ales pentru o tanara ( esti inconjurata de personaje masculine dure, directe, timp liber nu mai ai atat de mult…) este adevarat? seste necesara o sustinere materiala si facultatea de jurnalism este singura utila pentru meseria pe care mi-o doresc? eu inca mai vreau ,desi am citit toate comentariile publicate aici. m-au cam speriat mai ales ca eu tinteam foarte sus(ma visez de mica lucrand in televiziune, la o emisiune de stiri) cred ca raman cu visele……..v-as ruga sa-mi raspundeti…e important pentru mine…si daca mi-ati putea da alte cateva detalii m-as bucura mult

  30. Consider ca tot ce ai spus in articolul “despre jurnalism“este adevarat..Un adevarat jurnalist nu se lasa influentat de nimic,separa locul de munca de sentimente…Sentimentele in acesta meserie nu au ce cauta,te fac instabil si incapabil de a capta informatia asa cum trebuie…
    Cat despre faptul ca multi aleg facultatea de jurnalism “ca le suna bine numele“ da cu siguranta asa e insa este pierderea lor..
    Sunt genul de persoana care stie exact ce vrea si cat poate sa faca…Am ales facultatea de jurnalism ptr ca altceva nu ma vad facanD…Probabil ca acum la admitere voi vedea daca sunt sau nu facuta ptr jurnalism….Consider de altfel ca un adevarat jurnalist este acela care in situatile de criza nu se pierde,capteaza informatia exact cum e si o ofera publicului fara nici macar o urma de subiectivitate….
    Totusi nu exista doar persoane ca tine…Sunt multi jurnalisti care habar nu au pe ce lume traiesc,ce sa mai zic de vorbit..Ideea e ca traim intr-un sistem in care se promoveza prostia acest lucru ma face sa cred in anumite momente ca juralismul numai e ce era odata….
    Doar cateva zile pana la admiterea la facultate,am vrut la bucuresti dar m-am multumit cu Constanta deoarece am ajuns la concluzia ca nu conteaza locul in care studiezi atata timp cat o faci…
    Jurnalismul in conceptia mea inseamna dedicatie totala,obiectivitate,impersonalitate…….
    Cat despre tanarul jurnalist ce a ales facultatea dupa nume;)))il asteapta o cariera de facut swaorma;))eu insa spre deosebire de tine i-as fi acordat o sansa daca ar fi fost dornic de a invata…Insa faptul ca nu a ales sa scrie ptr un ziar indiferent ca era sau nu platit e de condamnat…Ptr a castiga orice in viata trebuie sa lupti,sa bati la multe usi,sa fi pregatit de refuzuri si sa ai incredere in tine;sa sti ca poti:P
    Nu e de ajuns sa vrrei sa fi jurnalist,trebuie sa te comporti ca un jurnalist,sa muncesti pana iti sar `capacele“..
    Ma amuza comentariul lui mirunescu“tocmai pentru ca esti om, fiinta cu sange cald :P, nu exista ceva in care sa nu transpara ideile tale, daca tu crezi ca analizezi lumea la rece, i have news:nu esti masina si nici nu scri pentru masini, ba chiar mai mult, faci asta, in mod inconstient, daca vrei, pentru oameni care au aceleasi idei ca si tine“
    Nu inteleg ce e asa greu de inteles ….sangele asta cald de care vorbeste il ai acasa,in familie,intre prieteni nu la locul muncii..Ce ar fi acum sa incepi sa plangi in timp ce ii iei interviu unei femei ce tocmai i-a murit copilul?odata i-ai da o stare si mai proasta decat o are si ai fi si incapabil de a te concentra asupra informatiei pe care o dai publicului..
    Mi-a facut placere “sa-mi dau cu parerea“ pe blogul tau…Succes si la mai multe articole reusite precum acesta…:)

  31. BUNA! Eu am 17 ani si jumatate, m-am hotarat sa fac jurnalismul si chiar am fost la un ziar local (sunt din Tg-jiu), unde am inceput sa fac practica. Mi-ar face placere sa-mi adaugi adresa de mail in lista ta si sa stam de vorba despre jurnalism.

  32. adica shawormari dintr-astia reprezinta marea concurenta la fjsc? ha!

  33. Dreptate , da perfecta dreptate !

  34. Scriu şi eu acum să nu adorm, DAR …

    Abătându-mă de la subiectul principal al acestui blog şi trecând peste nenumăratele opinii expuse aici, pro sau contra Jurnalismului, iată că putem face o analiză a unot vieţi, destine în cei şase ani de existenţă a acestui blog.

    Ce o mai fi făcând tipul care voia să lucreze la rotiserie? Dar Deea, dar GreenEyes, Cora, Dora, Roxana şi toţi ceilalţi? Câţi dintre ei or fi ajuns să studieze Jurnalismul?

    Întrebări fără săspunsuri din 8 octombrie 2012

    UNIQUE … om cu ştate vechi în presa nouă