Cum caută media românească nodul în papură

Nodul din papura presei româneşti. Să-l căutaţi bine, zic!
Nodul din papura presei româneşti. Să-l căutaţi bine, zic!

Odată cu transformarea ziarului Cotidianul într-un blog printat (apropo, au mai încercat şi alţii şi au dat faliment), am ajuns la o concluzie relativ tristă: e mult mai simplu să publici opt pagini de opinii şi comentarii (adică jumătate de ziar) decît să produci ştiri. De ce? În loc să plăteşti, să zicem, 10.000 de euro pe lună celor zece reporteri de pe Economic, care umpleau două pagini pe zi, plăteşti 4.000 şi găseşti doi oameni care îţi pot umple cîte o pagină fiecare. Cu opinii şi comentarii.

Nu sînt convins că astea sînt sumele, dar în economia mass-mediei româneşti a apărut un fenomen foarte interesant: toată presa geme de comentatori şi analişti, editorialişti şi alţii din aceeaşi categorie. Şi exemple găsim peste tot. În principiu, din cauză că necesită mai puţină muncă din partea angajaţilor cu normă întreagă, nu ai probleme cu deadline-urile (cel puţin teoretic) şi cultivi lenea: de ce să scoţi ştiri, cînd la fel de bine poţi umple paginile cu părerile personale?

Cotidianul, care acum (încă mai) are două pagini de opinii, este doar un exemplu în presa scrisă. Ion Cristoiu, de exemplu, umple zilnic o pagină în Jurnalul Naţional. Doar el. Şi dacă vrem, mai găsim. Interesant e că acelaşi fenomen se întîmplă şi în televiziune. Să ne uităm la Antena 3, de exemplu, unde Sinteza Zilei are două ore de discuţii inutile, care nu aduc absolut nici o informaţie nouă. Practic, se discută pe ştiri deja scrise. Acelaşi lucru se întîmplă şi la Realitatea TV. Cu ce mă încălzeşte că Stelian Tănase şi Mircea Dinescu bat cîmpii cu graţie?

E drept şi, în acelaşi timp, nu ai cum să negi că opiniile nu ar trebui să lipsească dintr-o formă de media, oricare ar fi ea. Orice cititor are nevoie să se mai intersecteze şi cu altfel de texte, nu doar cu ştiri seci. Dar, în momentul de faţă, se exagerează cu atîţia comentatori. Spre exemplu, la Sinteza Zilei este acel domn Bogdan Teodorescu, de formaţie şi profesie sociolog inginer, specializare hidraulică, prezentat ca profesor de sociologie pînă de curînd. După cîteva luni de participare activă la emisiune, dumnealui este prezentat ca analist politic.

Acelaşi lucru se întîmplă şi cu Radu Tudor, fost jurnalist la Ziua, care obişnuia să scrie despre armată şi servicii secrete, prezentat mai acum vreo doi-trei ani, la Antena 1, ca analist militar. Între timp, ajuns senior editor la Antena 3, este prezentat ca analist politic. Şi exemplele pot continua, dacă vrei, inclusiv cu Valentin Stan, pe care sînt convins că au fost la un pas de a-l prezenta drept analist politic, economic şi juridic, specialist în drept european, politică internaţională şi barbologie românească.

Unde duce acest tip de comportament păreristo-p’afarist? Într-un final, la degradarea meseriei de jurnalist. Să ne uităm la ultimii patru ani: cîte investigaţii ca la carte şi dezvăluiri pe bune (nu, cazul Elodia nu înseamnă dezvăluiri) ai văzut? Şi nu, cazul Ridzi nu se pune. De acord, este un exemplu de jurnalism ca la carte, dar nu pentru Bucureşti, ci pentru provincie, cîtă vreme o ţeapă de maximum 100.000 de euro nu e subiect de capitală, unde se trag tunuri de zeci de milioane de euro.

Recunosc, înainte de a mă muta în Bucureşti, cunoşteam mult mai bine România, problemele României, durerile oamenilor. După patru ani în care am tras, cînd am ajuns la un venit lunar mai mult decît decent – spre bun (eu consider că se poate mai bine, deşi alţii ar spune că e foarte bun), ajung să îmi cunosc în special propriile probleme. Din Bucureşti, restul ţării nu se vede. Bucureştiul, ţinta oricărui jurnalist din provincie care vrea să demonstreze ceva, este o lume separată care, într-un final, nu îţi oferă mai oferă o privire de ansamblu, ci un unghi îngust. Deşi eşti în buricul ţării, nu mai eşti în mijlocul oamenilor şi pierzi legătura cu adevărata realitate.

Ajungi, ce-i drept, să comentezi din perspectiva ta, din acel unghi îngust căpătat în buricul ţării, de la înălţimea unui venit lunar mai mult decît decent, ignorînd, vrînd-nevrînd, ce se întîmplă cu adevărat în jur. Asta e realitatea. Asta este ce se întîmplă, spre exemplu, la Cotidianul: nişte domni sau doamne, cu venituri mari, vor comenta lucrurile în funcţie de ce se vede prin acea gaură a cheii prin care trag cu ochiul, trîmbiţînd idei foarte puţin relevante pentru omul de rînd. Adică, transpus în termeni de marketing, publicul ziarului se va rezuma la acel “top quality” proaspăt declarat, îngust prin prisma unghiului foarte ascuţit din care acei cititori de calitate privesc, la rîndul lor, lucrurile. Respectiv, nu va mai citi nici dracu’ ziarul. Şi aici mă refer la publicul larg, cel care produce cu adevărat vînzările unui ziar.

Se pierde informaţia. Se bat cîmpii, zi de zi, timp de cîte-o săptămîna sau două, pe acelaşi subiect. În fond, nu-i aşa?, de ce să produci ştiri cînd ai comentatori, analişti şi părerişti cît pentru o viaţă întreagă? Pînă la urmă, de la acel nivel “macro” al directorimii cu lefuri de zeci de mii de euro, indiferent de experienţa de jurnalist acumulată, nu se mai văd şi acele subiecte “micro”, care interesează publicul. Prin urmare, de la înălţimea salariilor de directori, nu se văd nici lefurile mici ale celor care caută ştiri, ba cu-atît mai puţin contează, cîtă vreme părerile pseudo-experţilor sînt mai importante decît informaţiile.

Nu vorbim aici de online, unde spaţiul de exprimare a opiniilor şi comentariilor este nelimitat, unde nu te opreşte DTP-ul în a publica, într-o secţiune de gen, cîte articole doreşti, unde îţi poţi face blog şi aşa mai departe. Vorbim de media clasică, unde interpretarea sintagmei “ce vrea publicul” se face în funcţie de ce ce vrea directorul editorial sau în funcţie de nu-ştiu-ce demografice calculate după algoritmi cu marje de eroare serioase.

În media românească, cel puţin în media “centrală” şi/sau “naţională”, se uită accentul pe ceea ce interesează. Aceleaşi ştiri pe care le poţi citi în toate aceleaşi ziare, tratate de cele mai multe ori din acelaşi unghi. Pentru că jurnalistul român a “evoluat” de la prezentarea informaţiei în mod obiectiv, corect, la păreri subiective, discuţii şi dezbateri pe marginea  nodului din papură. În fond, doar trăim în Ţara lui Papură-Vodă. Parol!

21 comentarii

  1. stimate blogger, te informez ca – in ultimele saptamani – s-au inventat atat radioul cat si televiziunea, iar de ieri exista ceva numit Internet! ca atare, unica sansa a unui ziar tiparit este sa publice Comentarii, Analize si Opinii atractive, in nici un caz sa dea stirile de ieri!

  2. meh, parca grasul ala era altceva, nu piscicolog. imi aduc aminte si iti zic

  3. Dar de Radu Tudor…mai intai era analist militar, apoi analist politic, acum comentator. Si fac pariu ca in afara de calitatea de tonomat bun sa dezvolte ce ii zice sefu, nu are niciun studiu de specialitate.

  4. Sunt un DTP-ist (in Bucuresti), asa ca parerea mea va fi pur obiectiva (sper).
    Vroiam doar sa scriu ca probleme “provinciei” (ce cuvant mizerabil!) care nu se vad de la Bucuresti… vorbiti de oamenii acestia de parca ei sunt rupti de lumea din Capitala, sau invers.
    As vrea sa nu uitati ca ziarele centrale ajung si in tara, televiziunile si posturile TV ajung si in tara. Nu stiu ce ati vrea sa scrie ziarele si ce ati vrea sa se dea la TV… vi se pare ca totul e monopolizat de evenimente/emisiuni/opinii strict bucurestene?
    Ce se intampla cu adevarat in jur de noi astia de ne-am “incuiat” in capitala nu vedem? Problemele de la Cocarlatii din Deal credeti ca ar avea interes national? Sau… care ar fi ierarhia?
    Ce inseamna cu adevarat jurnalist? Un istoric cumva sau are si el dreptul la opinie personala? Si la cati jurnalisti, ziare si posturi TV sunt in tara, nu avem atatea evenimente zilnice!

  5. eh, in sfarsit ai o opinie la care pot sa ader. presa romana e plina, mai nou, de analisti, si mai putin de ziaristi. imi e dor de zilele in care realitatea tv si antena 3, prezentau din 30 in 30 de minute, stiri …. nu opinii, pareri, aberatii… mai nou, ascult BBC (cand sunt in Bucuresti) pt a afla stiri, si imi forma propriile opinii….

    iar cazul Ridzi…e doar o deturnare de la marile probleme prin care (va) trece Romania… a furat, ok, ati descoperit, bravo, dar move on… nu sta bunastarea romaniei in cazul ridzi

    in fine, un comentariu de 2 parale…hai noroc! paharul sus!

  6. Ai dreptate legat de “transformarea” lui Radu Tudor. De fapt acest lucru il zice si el destul de des daca l-ai urmarit. Insa ceea ce pentru mine conteaza e ca e totdeauna extrem de informat, chiar obsesiv de informat si din punctul meu de vedere e unul dintre adevaratii observatori ai scenei politice romanesti (ca analist politic deja suna aiurea).

    Ceea ce ma enerveaza pe mine e cand stiristele, prezentatoarele de stiri incep sa-si dea cu parerea. Sau daca au un invitat in platou, incep sa se ia la tranta cu el in caz ca parerea lor personala e diferita. That’s really annoying.

  7. Cred ca lucrurile difera in functie de tipul de media. In general, informatia de tip “stire” are o circulatie mult mai rapida acum, in special datorita internetului dar nu numai. In mediile interactive (internet, dar intr-o oarecare masura si TV si radio) exista loc atat pentru “stire” cat si pentru “opinie” si asta la viteze mari si aproape simultan. In presa scrisa, majoritatea informatiior de tip “stire” sunt deja “vechi” pana ajung la tipar. Si atunci “opinia” tinde sa capete o anumita pondere. Daca vorbim de jurnalismul “de investigatie” este adevarat ca lipseste, pe de alta parte nu putem avea pretentia ca un astfel de tip de articole “de substanta” sa acopere zilnic cea mai mare parte a informatiei de ziar (astfel de investigatii, daca e sa fie serioase, nu se ivesc zilnic si necesita cercetari de durata). Cred ca, in tonul articolului de fata, daca e sa remarc ceva care lipseste din presa actuala este dezbaterea de substanta, pe chestiuni de fond, de principiu, de impact. Problema nu e ca cineva isi da cu parerea, ci modul in care isi dau azi comentatorii nostri cu parerea si despre ce. Nu exista in discutie teme majore, despre cadrul lumii in care traim. Despre relatiile fundamentale din societate, despre principii si reguli comune etc. (vezi dezbaterea pe coduri, de exemplu… nu trebuie sa fii jurist ca sa pui intrebarea desprece ti se pare just sau nu, ca act sa comportament in societate). Discutiile cu adevarat importante, de fond, (alte exemple: controverse despre ce inseamna toleranta in societatea romaneasca, formulate simplu, pe intelesul tuturor, cu opinii pro si contra pana unde si ce este premis sau interzis), discutiile de fond lipsesc. Si se bate apa-n piua cu opinii despre fenomene de suprafata, despre stiri trecatoare, etc. Controversele majore, de principii, si opiniile pe aceasta tema ar face si ele rating, daca s-ar purta in termeni simpli, accesibili publicului. Si se poate. Dar cand se discuta furtunos banalitati, apare lipsa de substanta si inflatia de “opinii”

  8. Excelenta observatie, finalizarea fiind falimentul! Atit al presei scrise, cit si al posturilor tv care nu fac altceva decit sa invirta vorbe. Mai rau, pe exact aceleasi 3-4 subiecte. Si mai rau, cu copy-paste. Rau de tot. Cu youtube si martorocular. Plus niste google, de unde afli mai multe decit isi poate imagina pina si vanghelie, numai ca afli ce au scris altii. Or, uniformizarea dusa dincolo de triumviratul ante scinteia-romania libera-scinteia tineretului (astea tot mai aveau, unul o rubrica din tribunale, unul 2-3 scriitori pe saptamina rubricanzi, altul pagini bune de sport) indreapta linistit, domol, dar inexorabil spre ingropaciune. O lene de gindire atotstapinitoare, o supusenie totala, in cele din urma antigazetarie. Pacat, mai ales ca, pare minor, dar nu e, oamenii astia care vor ramine fara slujba nu vor avea nici ajutor de somaj, sunt platiti pe drepturi de autor. O tristete…

  9. Cum zice si marele ganditor Cheloo:
    – Lumea e plina de specialisti, artisti, cunoscatori, licentiati, reprezentanti, consultanti si toti isi pierd timpul analizand…..
    http://www.trilulilu.ro/Andrei1983/a88bf334febf55

  10. Bogdan Teodorescu n-a fost prezentat NICIODATA drept sociolog. Apropo de scrisul dupa ureche…

    • Ai dreptate, nu ca sociolog, dar a fost prezentat ca profesor de sociologie. Am modificat şi în text :)

    • Nici macar asa: profesor de comunicare publica (sau politica)

    • O sa caut inregistrarea video. Profesor de sociologie i s-a spus. Da’, pe bune, asta e singurul lucru pe care l-ai retinut din textul asta? Ocupatia lu’ Teodorescu? Asta e un mizilic, pina la urma (si apropo de “dupa ureche”, n-am avut niciodata pretentia ca fac jurnalism pe blog). Era vorba de altceva, la ideea in sine asteptam comentariu.

  11. Subscriu în totalitate. Adevărul este că avem o țară în care se petrec disperant de puține lucruri cu adevărat importante raportat la cîte televiziuni „de știri” avem. Și atunci acestea lungesc pelteaua dincolo de orice bun simț. Ajung să inventeze evenimente pentru a avea ce comenta la nesfîrșit. Apoi jenează prezența obsesivă a acelorași figuri, indiuferent de subiectul în discuție, ceea ce dă un puternic aer de sărăcie. Un exemplu de acum vreo două zile la Realitatea se discută cazul Ritzi. (umflat pînă la grotesc, între noi fie vorba). Ideea este de a stabili o conexiune cu campania Eba. Intrat în direct, Tolontan spune cinstit că nu au nici o dovadă că banii s-ar fi dus în această direcție. În acest timp, pe burtiera ecranului scrie mare: Cît a costat Eba? Judecata e deja făcută, sentința dată înainte de emisiune. Strașnici jurnaliști. Chiar, se încumetă cineva să analizeze cît din marasmul în care trăim se datorează presei și nu politicienilor?

  12. Cand se reduc salariile si la Money Express? Si acolo sunt multi sefi incompetenti, care nu fac mai nimic, si traiesc pe seama redactorilor.

    Apropo de reducerea salariilor, anul trecut unul dintre editorii de la aceasta revista a amenintat ce demisia. Ca raspuns, a primit o marire de salariu. La fel si prietena lui, care lucreaza tot acolo, si care nu stie sa scrie 2 cuvinte din capul ei.

    Poate ca acum primesc exact ceea ce merita…

  13. Pastrind proportiile, o comparatie cu New York Times merita a fi introdusa in aceasta discutie. Am ales editia din 9 iulie ac, care numara 26 de articole la rubrica Opinion. Iata CV-urile primilor doi “columnisti” din seria acestor articole:
    1. Bono ( semneaza pur si simplu Bono fara first name) : leader ar formatiei rock Irish rock band U2; din 1998 activist social in Africa pentru probleme de saracie si asistenta medicala (SIDA); 2003 Legiunea de onoare; 2008 premiul Nobel ( Man of Peace”.
    2. Paul Krugman : profesor de economie si afaceri internationale la Priceton University; 20 volume cu circulatie internationala si peste 200 lucrari stiintifice; octombrie 2008 nominalizat pentru prmiul Nobel in economie.
    Ii citesc pe columnistii de la NY Times de aproape doua decenii. Ma indoiesc ca distinsii comentatori citati in acest articol au avut curiozitatea sa afle cum se scrie un comentariu/opinie in “presa mare”. Poate ar fi fi aflat si cine are dreptul sa scrie…

  14. De aia mi s-a luat de toate televiziunile de “stiri” romanesti si m-am mutat cu bagaje cu tot pe cnn. Si antenei 3 si irealitatii tv le urez faliment placut. Managerii lor nu sunt suficient de destepti incat sa gandeasca o televiziune de stiri normala asa ca isi merita soarta ce o vor avea.

  15. Eu l-am vazut pe Bogdan Teodorescu prezentat drept profesor de marketing politic, sper ca nu asta romaneasca. Radu Tudor a facut Jurnalismul si niste masterate, probabil toate in acelasi timp ca e la moda.

  16. las ca nu mi-e rusine nici cu cititorii, nici cu ascultatorii..uneori te socheaza nivelul de inteligenta al comentariilor de pe site-ul ziarelor sau televiziunilor.