Cum rămîn bogaţi… oamenii bogaţi

Un bărbat de vîrstă mijlocie, bine îmbrăcat, vădit bogătaş, intră, într-o dimineaţă, într-o bancă şi spune că-şi doreşte să facă un împrumut de 7.000 de dolari. Intenţionează să plece în Europa pentru vreo trei luni, într-o călătorie de afaceri şi, poate, şi-o scurtă vacanţă. Desigur, banca cere dovezile necesare că omul poate să returneze suma împrumutată şi o mică dobîndă de 19,50 dolari. Bărbatul e de acord, ba chiar anunţă senin că e dispus să-şi lase gaj maşina, un Rolls Royce vintage. Angajaţii băncii sînt mai mult decît fericiţi să accepte o asemenea afacere cu un potenţial de extremă profitabilitate, aşa că îi acordă împrumutul imediat.

Trei luni şi două zile mai tîrziu, bărbatul se întoarce bronzat, călcînd cu aceeaşi siguranţă în bancă, parcă mirosind a bani. De data asta, venise cu o servietă în care avea 7.019,50 dolari şi nişte documente, să ramburseze împrumutul cu tot cu dobîndă. În parcare, în timp ce-l conducea pe bărbat la maşina pe care o lăsase băncii pe post de garanţie, managerul îl întreabă: “Cît aţi fost plecat, am căutat mai multe detalii despre dumneavoastră şi am descoperit că, de fapt, sînteţi un om foarte bogat.” Bărbatul dă din cap aprobator. “Prin urmare, am fost foarte uimiţi să vedem că împrumutaţi de la noi în loc să vă folosiţi de banii dumneavoastră.”

Bărbatul îl bate pe umăr pe managerul băncii, rîzînd: “Dragă domnule, dar unde în altă parte credeţi că un om ca mine şi-ar fi putut parca Rolls Royce-ul, timp de trei luni, pentru nişte mărunţiş precum 20 de dolari?

***

Anecdota de mai sus e tradusă. Originalul, în engleză, aici. Mi s-a părut relevantă. Deh.

5 comentarii

  1. Bancul circulă în română de muuulţi ani de zile. Cea mai răspândită versiune este cea cu un evreu bogat.

  2. Mi-am adus aminte, dacă nu te superi că pun link, zilele trecute am citit un excelent comentariu pe această temă…

  3. Ştii, mă gândeam aşa: tipul nu-şi foloseşte Rolls-ul ca să meargă la aeroport, din moment ce-l duce la bancă. Pe de altă parte, e multimilionar. Aşadar are casă cu piscină şi cu garaj, că doar n-o sta într-o garsonieră în Ferentari…
    Păi simplu! Putea să-şi parcheze maşina acasă, în garaj.
    Desigur, trolez şi eu un pic. Bancul are un substrat finuţ, dar tradus într-o realitate cotidiană, nu prea funcţionează în exact aceleaşi condiţii.

  4. @Alex: Ai dreptate, la asta nu m-am gândit… :D