Cum s-a dus naibii presa scrisă

brainAm găsit un citat foarte interesant despre ce vrea cititorul, dintr-un articol – culmea! – despre conţinutul pentru tablete, dar care se aplică foarte, foarte bine presei scrise. Îi aparţine lui Rob Grimshaw, managing director FT.com, şi reprezintă o explicaţie pentru dispariţia ziarelor. Mai exact, ce n-au înţeles publisherii să facă odată cu “asaltul” site-urilor.

“People like a finite experience, there’s a sense of completion you get from reading a newspaper that you don’t necessarily get from today’s websites. What we are trying to do is let people have the best of both worlds.”

Contextul e următorul:

FT is updating its smartphone and tablet web app for the first time in two years with new features including the ability to personalise content and the option of downloading a static, digital version of the morning’s paper which doesn’t update continuously throughout the day.

Este motivul pentru care încă se mai cumpără reviste. Cititorul vrea cap şi coadă. Şi e vorba de comoditate. Scriam, de altfel – mi-e lene să caut articolele acum, – acum cîţiva ani, că viitorul printului este în analize, reportaje şi materiale serioase, nu în ştirile de ieri. Drept dovadă, cel puţin pe-afară, printul continuă să existe acolo unde oferă calitate.

Dragoş Novac zice bine ce zice:

Cred că asta este marea problemă a jurnaliştilor de presă scrisă care au fost forţaţi să treacă la online, un mediu total nou şi diferit faţă de paradigma printului, din toate punctele de vedere. La care trebuie să se adapteze şi pe care trebuie să îl înveţe, nu în care intră pe modul de gîndire pe care îl au în offline.

Uitaţi-vă, acum, la presa tipărită. Ce vedeţi? Ştirile de ieri, ştirile de ieri, ştirile de ieri. Nu tu context, nu tu analiză, nu tu previziuni, nu tu interviu, nu tu nimic. Culmea e că n-au învăţat nimic de la mediul în care au activat. De ce, ani de zile, au supravieţuit săptămînalele, deşi toate ştirile zilnice erau în cotidiene? Pentru că au venit cu ceva în plus, de aia. Pentru că n-au publicat ştiri, ci conţinut care, scuzaţi-mi limbajul de corporate bingo, a adus plusvaloare.

Ce fac jurnaliştii de print acum, indiferent dacă au rămas în print sau au migrat în online? Ştiri, ştiri, ştiri. Mai exact, ştirile de ieri, ştirile de ieri şi ştirile de ieri. Nu ce trebuie.

Online-ul este despre comoditate. Dai un refresh şi ai ştirile. Printul este despre profunzime. Despre o experienţă completă, care-ţi oferă ştirea, contextul şi explicaţiile. Iar evoluţia noului model FT, acela de a nu mai scoate la înaintare actualitatea, ci analiza, este foarte interesant de urmărit. Practic, aplică pe tablete filozofia printului, în condiţiile în care actualitatea e disponibilă în browser oricînd, fie direct pe ecran de 13 inci sau pe ecran de 3,5, pe mobil.

Pentru că, trăgînd linie, actualitatea o citim pe diagonală, iar contexul îl aprofundăm cap-coadă cînd avem timp, fie că asta se întîmplă la trei zile sau la o lună, atunci cînd, scuzaţi-mi sinceritatea, stăm pe budă.

8 comentarii

  1. …asa cum e articolul de fata :)

  2. Trist, dar adevărat. Mai ales pentru piata românească unde se mai adaugă şi lipsa de credibilitate a presei.

  3. Chiar am citit acest articol, nu doar primele rânduri. Asta e de bine, nu? :)

  4. O viziune a unui mod de informare in care utilizatorul selecteaza stirile de interes si le poate printa intr-un ziar personalizat apare in unele lucrari de anticipatie din anii ’70,cand nu exista conceptul de internet-cel putin unul accesibil publicului.Asadar,ideea nu e deloc originala,desi probabil,practica.Daca imi amintesc bine,ceva asemanator aparea si in “Cronica anului 2000” scrisa de Mircea Malita si publicata in 1969.

  5. problema nu e ca ar fi bagate stirile de ieri in presa tiparita, problema e ca toate talk-showurile si zvonurile devin stiri, si cum toata lumea le urmareste comod si gratis la A1, A3, B1 etc de ce ar mai citi rezumatele pe bani?

    sunt putine analize nepartinitoare si obiective si in print si in online

  6. Cred că redacțiile știu și ele asta, se vorbește pe subiect de vreo 15 ani. Problema e că nu s-a găsit încă modalitatea de a avea articole de profunzime, anchete muncite și reportaje mișcătoare și în același timp să scazi cheltuielile cu personalul. Și atunci umpli paginile cu știri. Și mori.

  7. uite ca se poate si in online; sper sa scoata si o varianta in engleza

    http://blog.decorrespondent.nl/post/46365101498/crowdfunding-record-for-quality-journalism