Cum se face business în România. Profile de afacerişti români

woods

În ultimele vreo două săptămîni, tot citind diverse articole pe teme economice, mi-a venit o idee: cum ar fi să încerc să generalizez un pic şi să categorisesc tipurile de afacerişti români? Desigur, e doar o generalizare, dar din multe puncte de vedere, cam aşa arată, de la un nivel încolo, mediul de afaceri autohton.

E drept, excepţii sînt destule (de exemplu, fraţii din spatele lanţului Dedeman, Radu Georgescu şi nu numai), dar numărul lor e mic comparativ cu cel al businessmenilor “de top,” mai ales dintre cei cu companii cu cifre de afaceri de zeci de milioane de euro şi, implicit, dintre cei pe care-i vedem pe sticlă. A se lua în calcul că nu vorbesc de multinaţionale şi nici de companii care reuşesc să ajungă, în mod cinstit, la cifre de afaceri de două, trei, zece, treizeci, cincizeci, o sută de milioane de euro pe an. Căci, da, există.

Aşadar, avem aşa:

Micul întreprinzător – chioşcarul

Cel mai des întîlnit businessman de România este chioşcarul. Cel mai probabil, a lucrat într-o companie de stat şi a profitat de disponibilizările colective. A luat între 12 şi 48 de salarii compensatorii, a închiriat un chioşc şi s-a apucat de vîndut pîine, conserve, alcool, tutun şi dulciuri. Cei mai inspiraţi au reuşit să evazioneze suficient încît să mai deschidă cîteva chioşcuri, apoi au reuşit să-şi deschidă lanţuri de supermarketuri. Îi găsiţi mai ales în provincie, fiecare oraş are cîte doi-trei din ăştia. L-am adăugat pentru că merita menţionat, e omniprezent, dar relevanţa lui e minimă comparativ cu a următorilor.

Imobiliarul

Sînt băieţii care au reuşit să facă bani din imobiliare (fie din intermedieri, fie au reuşit să se descurce de alte fonduri, la un moment dat – fie prin prieteni, fie investitori care-au văzut potenţial în ideile lor) şi care au găsit momentul propice să se apuce de dezvoltat ansambluri rezidenţiale, clădiri de birouri sau de vîndut terenuri. Cei mai mulţi dintre ei au făcut foarte mulţi bani pînă la venirea crizei.

Au pornit cu ceva capital, s-au împrumutat de la bănci, au construit (şi au mai spălat nişte bani între timp) şi au vîndut cît de mult au putut. Apoi a venit criza şi n-a mai auzit nimeni de ei. Ştiţi vreun afacerist care a făcut bani din imobiliare (dezvoltare, în principal) care să fi investit în alt business între timp şi care să fi avut succes? Eu n-am auzit de niciunul (luaţi-l, de pildă, pe Elan Schwartzenberg – în afară de ţeapa luată de la Vîntu, ştiţi să mai aibă vreo mare afacere de succes?; şi nu e singurul.)

Băiatul deştept

De la nivel mic la nivel mare, există destui astfel de “băieţi deştepţi” care ştiu să facă bani doar din afaceri cu statul. La nivel mic, cred că cel mai simplu exemplu este centrul de copiere de lîngă orice sediu ANAF, poliţie, primărie etc. Instituţiile n-au niciodată formulare, trebuie să le cumperi de lîngă. La nivel mare, există sute, poate mii de astfel de indivizi, în toate industriile, de la software pînă la construcţii (de la clădiri şi pînă la autostrăzi.)

Genul ăsta de pseudoafacerist a ajuns la contracte cu statul fie pe filieră directă, fie prin şpăgi, fie prin prietenii cu cine trebuie. Dacă i-ai lua toate contractele cu statul, n-ar fi în stare să producă un model de business viabil şi ar falimenta în doi-trei ani orice altă afacere pe care ar porni-o. Genul acesta de băieţi deştepţi, care ştiu doar să sugă de la stat, nu au nici un pic de viziune. Au avut nişte idei la timpul potrivit şi speră că le va merge la nesfîrşit. Îşi fac griji la fiecare patru ani, cînd se schimbă puterea. Noroc că trăiesc în România.

Tunaru’

Din aceeaşi categorie cu cele două de mai sus (nu trei, doar ultimele două,) adică oameni cărora nu le poţi spune businessmen ci, cel mult, bişniţari, fac parte cei ce reuşesc să tragă un tun bun şi să trăiască zece-douăzeci de ani din asta. Nu se pricep la altceva, însă au făcut suficienţi bani încît să o ducă bine. De exemplu, intri în industria petrolieră, faci profit cît poţi, dezvolţi afacerea, apoi o vinzi. Mai încerci una, alta, dar nu-ţi iese şi vin băncile peste tine. Ba mai divorţează şi nevasta de tine. Sau faci ca Vîntu şi creezi un FNI.

Concluzii

Astea sînt doar cîteva tipologii. Sînt oameni cu care poţi face business doar dacă eşti la acelaşi nivel cu ei sau dacă eşti un peşte mai mare. Dacă eşti mic, un furnizor, de exemplu, aştepţi mult şi bine să-ţi iei banii şi nici nu poţi să pui condiţii legate de clauze contractuale, că ai nevoie de banii ăia ca să trăieşti. Semnezi ce ţi se pune-n faţă şi-ţi faci şapte cruci, după care scuipi în sîn, să ai noroc.

România n-are nevoie de asemenea afacerişti. Din păcate, singurul beneficiu pe care existenţa lor îl aduce oamenilor este motivaţia de a pleca din ţară cît mai repede.

6 comentarii

  1. cam slab. exemple negative poate da oricine.
    incearca sa faci rating cu articole pozitive.
    noi te sustinem :D

  2. si eu zic ca e prost articolul… exista mult mai multe tipologii.
    la cei mici ar fi chioscarul imobiliarul si
    antreprenorul fara educatie – plin de bune intentii dar fara educatie financiara o da de gard de nu se vede,deobicei ori e un fost corporatist ori tanar antreprenor cu bani de la mama si tata.
    ar fi mijlocii si mari
    cand cei de mai sus dupa un pic de succes vor sa se dezvolte si o dau de gard… ca nu e totuna sa lucrezi singur sau sa ai zeci de angajati

    si altii dar nu mai am timp sa scriu

    oportunistii – care fac au o afacere buna intr-o nisa sau undeva unde e necesara dar nu au nici viziune nici educatie ca sa inteleaga de ce merge si la primul semn de concurenta o dau de gard

    • @mihai: am zis că sînt cîteva, n-am zis că nu sînt mai multe. Eu zic de ăia pe care-i vezi pe sticlă. L-ai mai văzut pe Schwartzenberg cu vreun business de succes după imobiliare?

  3. Lu’ chioscarul ala ar trebui sa-i pupi picioarele ca din taxele platite de el,
    tu ca ziarist neplatitor de taxe,
    beneficiezi cam de tot ce-ti pune tara asta la dispozitie.
    Ca sunt servicii proaste, nu mai conteaza atata timp cat nu contribui la ele.

    Asa ca mai usor cu pianu pe scari, ca face zgomot.

  4. o fi si @Codrut chioscar..