Cum va arăta presa tipărită românească peste un an?

Nu am suficient timp să scriu pe cît de mult aş vrea să încerc să fac o scurtă analiză subiectivă a pieţei româneşti de presă scrisă. Dar nu pot să nu remarc mişcările din ultima vreme şi nu pot să nu consider deja o certitudine faptul că printul românesc moare. Din păcate, nu va fi o moarte onorabilă, ci mai degrabă o cruntă agonie. Iar presa, vrem sau nu, pe limba ei piere. Sau, mă rog, pe literele ei, pe politicile editoriale proaste etc.

Ce s-a întîmplat pînă acum

Pe scurt, a început cu Sorin Ovidiu Vîntu, care a ras cam tot ce însemna print. E drept, unii au răscumpărat publicaţiile sau le-au preluat, pur şi simplu, dar nu cred că o să dureze foarte mult pînă vor muri cel puţin jumătate dintre ele. Cam doi ani, spun eu. S-ar putea să mă înşel. Sper să mă înşel. Dar nu despre reviste e vorba, ci despre cotidiene. Vîntu le-a omorît pe toate: Business Standard, Cotidianul, Gardianul, Ziua.

Zilele trecute, a mai murit un ziar: Evenimentul Zilei. Alături de el, săptămînalul Capital. Dacă al doilea are mai multe şanse de supravieţuire, EVZ va dispărea, cel mai probabil, în maximum trei ani. Probabil că înaintea sa va muri Gândul, care, aşa cum zicea cineva, e mai degrabă “sursă de presă” decît ziar. Nu-l citesc, dar aşa cum comenta “sursa citată”, ei scot subiecte bune, dar le dezvoltă alţii aşa cum trebuie.

Cocktail-ul Molotov al media: presa amestecată cu politica

De ce cred că EVZ n-o să reziste mai mult de trei ani? Din cauza modului în care a fost preluat, fie şi la pachet cu Capital. Mai exact, de către cine? De către nişte apropiaţi ai Partidului Democrat Liberal. Practic, Evenimentul Zilei devine, vorba lui Victor Ciutacu, “oficiosul” oficial al PDL. Din păcate, odată încurcată presa cu politica, rezultatul nu poate fi decît scăderea credibilităţii instituţiei media.

În momentul de faţă, e clar că Ringier a renunţat la ziar din cauză că avea pierderi, posibil foarte mari. Altfel, n-ar fi avut sens să renunţe atît de uşor. Şi e clar că, preluînd o gazetă, fraţii Păunescu ştiu clar cum să o susţină financiar. Desigur, ştim şi noi. Dintr-o serie de contracte cu firmele unor personaje din PDL, că doar e la mintea cocoşului. Şi, deşi sper să nu se întîmple, din publicitate de la stat. Şi să nu uităm, bineînţeles, prin eficientizarea costurilor. Adică reducerea personalului cu cel puţin 40%.

Împărţirea presei

Din păcate, odată cu preluarea EVZ, ne întoarcem cu vreo 15 ani în urmă, cînd destule ziare se ocupau cu şantaje ori cu servirea unor anumite interese. Ceea ce conduce la împărţirea presei scrise româneşti în două tabere: cea pro şi cea contra unor anumite formaţiuni politice. Vom avea o presă de stînga şi o presă de pseudo-dreapta. Se duce naibii orice urmă de independenţă a presei, iar totul se va rezuma la finanţare.

Vom avea un Adevărul de stînga-dreapta, funcţie de ce îl interesează pe Patriciu (să dea în guvern şi să sprijine sărăcimea, atunci cînd e momentul oportun, sau să dea în guvern sprijinind mediul de afaceri cînd are interese în zona asta). Vom avea un România Liberă struţo-cămilă, cîtă vreme acolo e incertă politica editorială, vom avea – atît cît va mai rezista – un Gândul unde încă nu se ştie exact care e nişa pe care speră să vieţuiască, un Jurnalul Naţional pro-PSD.

Şi un Evenimentul Zilei de stînga-dreapta, oscilînd între a nu critica măsurile stîngiste (sic!) ale guvernului (deh, baza partidului e “social-democraţia” înainte de liberalism) şi a trece cu vederea măsurile de dreapta, liberale, dar în acelaşi timp proaste. E drept, s-ar putea să exagerez, dar la asta se rezumă totul. Iar la tirajul actual al EVZ şi la ditamai lovitura de imagine pe care o va suferi în perioada imediat următoare, vom vedea peste un an, doi, cam cît de mare va fi scăderea.

Partea proastă

Înainte de cele de mai sus, ar fi trebuit să spun că deznodămîntul întregii poveşti a închiderii ziarelor, aşa cum îmi spunea un prieten, va fi deprofesionalizarea. Totuşi, fiind o consecinţă, e normal să scriu aici despre asta. Pericolul împărţirii în două tabere constă în transformarea unor publicaţii în unelte de propagandă, mai degrabă decît în instrumente de informare.

Vom avea parte, în continuare, de extrem de multe ştiri politice, ne vom întoarce cel puţin în anii 2001-2004, la împărţirea ciolanului, la scandaluri, la acuze. Poate nu pe faţă, dar suficient de subtil încît să se prindă toată lumea. Iar asta va duce, bineînţeles, la scăderea şi mai dramatică a tirajelor.

Exit-ul Ringier

După vînzarea EVZ şi Capital, următoarea publicaţie pe listă pare să fie Libertatea. Sînt curios pentru ce ar dori Patriciu să aibă două tabloide şi, mai ales, cu ce l-ar ajuta. Dacă va cumpăra Libertatea, are două opţiuni: să ţină ziarul pe durata contractuală (un an, doi, funcţie de cum se înţelege cu elveţienii) şi apoi să-l închidă sau să îl omoare încet. Întîi prin reduceri de personal, apoi prin reducerea numărului de pagini şi tot aşa. Nu găsesc logica existenţei a două tabloide în acelaşi trust de presă.

E doar o bănuială, dar cred că Ringier intenţionează să iasă definitiv de pe piaţa românească. Nu mi-a picat fisa pînă acum, dar să ne aducem aminte că EVZ şi Capital nu sînt primele publicaţii la care au renunţat elveţienii. Înainte de cele două, a plecat ProSport către Publimedia. Comunicarea răscumpărării de către Publimedia a fost impecabilă – probabil realizată de cei din Pro, n-a dat nici un semnal că s-ar putea întîmpla ceva.

Prevăd că următoarele pe listă vor fi Unica şi TV Mania. Pe prima, probabil, o va vinde către Sanoma Hearst, mai ales că, dacă nu mă înşel, Unica e lider pe segmentul său. Pe a doua, iarăşi doar o bănuială, către Adevărul, care va renunţa, probabil, la suplimentul Click cu programul TV, ceea ce n-ar fi o mişcare fără logică dacă ar putea să livreze TV Mania la pachet cu Click abonaţilor, dar ar păstra-o separat şi la chioşcuri a vîndut-o către Bauer, la pachet cu TV Satelit, în 2007.

Online-ul Ringier

Tot la nivel de bănuială, nu m-aş mira ca declaraţiile reprezentanţilor Ringier legate de investiţiile în online să nu facă parte, în acelaşi timp, tot din strategia de exit. Însă aici nu mai vorbim de cumpărători de pe piaţa românească, ci probabil de alţii, de peste graniţe. Ringier nu pare, cel puţin în România, trustul care să investească în online, mai ales că nu are oameni care să înţeleagă online-ul – în orice caz, nu pe cel românesc.

Mi-aduc aminte de acum trei ani, cînd am avut un contract de consultanţă cu ei, că nici un şef nu ştia exact ce trebuie făcut. Nici acum nu cred că e foarte diferită situaţia. Să ne gîndim doar că online-ul românesc este o piaţă atipică, unde nu prind foarte des ideile de succes de afară. În primul rînd, degeaba aduc oameni de afară. Pînă se prind ei care e treaba în România, moare produsul. În al doilea rînd, Ringier n-au fost aproape niciodată inspiraţi în alegerea oamenilor de online sau, atunci cînd i-au avut, şi-au dat cu părerea alţii, care nu pricepeau despre ce-i vorba.

Prin urmare, nu văd un viitor strălucit pentru Ringier ca “trust” de media online, ci mai degrabă văd o strategie de consolidare a poziţiei pe piaţa online, în vederea vînzării.

Partea bună

După atîtea proaste, trebuie să existe şi o faţă frumoasă a lucrurilor. Aceea este că tot mai multe bugete vor fi redirectate către online, începînd cu cele de PR, mici, şi pînă la cele din agenţiile de media. Nu se va întîmpla peste noapte, dar se va întîmpla. În acelaşi timp, va creşte şi TV-ul, însă într-un ritm mai mic. Să ne gîndim doar că, în lipsa a şase din zece ziare – să zicem -, numărul de apariţii în presă a clienţilor agenţiilor trebuie, într-un fel sau altul, compensat. Ghici unde?

Însă partea cu adevărat bună este că, încet-încet, din cenuşa ziarelor decedate va răsări, în cîţiva ani, un ziar făcut ca la carte. Decăderea presei nu poate duce, într-un final, decît la profesionalizarea cel puţin unei instituţii serioase. Şi, cu un pic de noroc, în vreo zece ani, ne vom putea lăuda cu reportaje ca în New York Times şi cu analize precum în Wall Street Journal. Sper eu, cel puţin. Decredibilizarea masivă obligă, într-un final, la seriozitate şi la transformare în bine. Eu pe asta mizez.

Doar că, desigur, mai avem de aşteptat pînă atunci. Şi, desigur, ca să răspund întrebării din titlu: trist!

Surse foto: sxc.hu, dylanandrews.net, Ringier.

15 comentarii

  1. Am facut update dupa ce ai preluat povestea cu Libertatea. Pe scurt, Click isi va inlatura cel mai puternic adversar de pe piata: Libertatea. Publicatia nu va fi inchisa, ci va fi transformata intr-un ziar popular. Cam ce a fost acum 20 de ani, ca idee.

  2. Adica ai avit un contract de consultanta cu un grup de presa, si acum explici on line, numind grupul, ce nu stiau directorii de acolo! Funny este un cuvant foarte politicos pt a descrie acest mod de lucru. :( Sa banuim ca nici dupa acel contract nu au invatat mare lucru despre online!?

  3. Este exact ceea ce iti spuneam la postul anterior. Management deplorabil,dezinteresat, influente politice, in fata ai pus un contract de mizerie sau optiunea de a pleca. Nimic bun nu poate rezulta de aici.

  4. Off topik.
    Nu doar lipsa unui al doilea i cu rol de articol hotărît la plural (bani sportului etc.) poate fi taxată ca greşeală, ci şi folosirea greşită a unei expresii, recte „funcţie de” (specifică matematicii) în loc de „în funcţie de”: (un an, doi, funcţie de cum se înţelege cu elveţienii).
    Asta pt. că tot erai tu atît de sigur pe tine că, dacă îţi citeşti materialele şi înainte, şi după publicare, vigilenţa asta a ta te scuteşte de greşeli :). Toţi greşim,infailibil e numai … Papa de la Roma :).

  5. cum nu mai sunt vectori de știri, acestea apărând online și la TV, ziarele – cele care-și merită acest nume – au 2 posibile soluții pentru a supraviețui: 1) migrarea masivă în online, oferirea unui conținut editorial de calitate + analize + reportaje, totul contra cost (cam ce se vrea cu NY Times și WSJ) – sau dacă nu, atunci susținute de publicitate și 2) aceeași creștere a calități, însoțită de tiraje reduse pentru acea categorie – în continuă scădere – a celor ce vor să citească și altceva decât tabloide și nu au au acces la Internet

  6. TV Mania si TV Satelit au fost vandute inca din 2007. Sunt coordonate de Ringier, dar detinute de Bauer. O situatie similara o au si Bravo + Bravo Girl.

  7. “Mi-aduc aminte de acum trei ani, cînd am avut un contract de consultanţă cu ei, că nici un şef nu ştia exact ce trebuie făcut”.
    Ma uit si vad ca ai 25 de ani acum, deci tu la 22 ani ofereai consultanta la Ringier. Abia terminasesi liceul. Adevarate genii din Carpati in tara asta.

  8. deprofesionalizarea la cîţi se poate aplica, pentru că mulţi sunt vai mama lor? o parte din vina căderii o au şi gazetarii pentru că nu prea mai citeşti un ziar care se termină în patru staţii de metrou.

  9. “odată cu preluarea EVZ, ne întoarcem cu vreo 15 ani în urmă” EV ca ziar este unul dintre multe nume, nu e piatra de capatii, faptul ca patricu, vintul au omorit o presa nu insemna ca era cu 15 ani in urma inca dinainte? ringier parca nu facea presiuni pe vremea lui Nastase ca sa o lese mai moale ca ar vrea si ei cascaval – deci numai reduta in lina intii nu erau.

    “Evenimentul Zilei devine, vorba lui Victor Ciutacu, “oficiosul” oficial al PDL” pe ciutac il inteleg dar pe tine nu. la ciutacu asa este realitatea sa, i se pare normal sa fie de vinzare si i se pare prostesc sa existe o presa ‘normala’.

    “Sînt curios pentru ce ar dori Patriciu să aibă două tabloide şi, mai ales, cu ce l-ar ajuta.” pt bani, pt ca gunoaile produc banii, pt ca ‘tabloidele’ umane gen stan, badea&co produc bani etc. pt ca presa qualiti trebuie sustinuta ca de obicei nu produce.

  10. Neagu Djuvara in ” Amintiri si povesti mai deocheate” la pag 63 scrie “atunci/1929/, un ziar bucurestean- nu ma stiu de era guvernamental sau de opozitie- a publicat imediat…” vreau sa spun ca mie mi se pare absolut normal sa existe ziare cu orientarea politica declarata , asa cum este de fapt si societatea romaneasca la ora actuala

  11. 1. presa romaneasca moare pentru ca nu are nici patroni si nici manageri. oricum, eu cred ca va muri actuala forma de presa din romania.

    2. faptul ca patriciu a investit deja in tabloide arata calitatea umana a mogulului roman. tabloidul e o investitie onorabila pentru cineva care si-a facut averea din presa. sa zicem murdoch. cand intri in topurile bogatiei cu bani castigati in afaceri cu petrol, cand atingi o pozitie onorabila in forbes, a investi in tabloide arata ceva: bani facuti aiurea, zero investitie in comunitate, zero respect pentru imagine.

    e ca si cum bill gates s-ar apuca acum sa investeasca in presa tabloida.
    in occident exista o decenta a bogatiei, o dorinta de a da inapoi ceva comunitatii. chestii care lipsesc spatiului estic populat de indivizii care cred ca a fi capitalist inseamna doar a–i exploata pe ceilalti. (vezi si opozitia lui patriciu fata de sindicate in rompetrol).

    p.s. nu-mi spuneti ca patriciu face bani din click sau din libertatea. ala nici maruntis nu este pentru el.

  12. interesant postul