Greu cu recomandările de cărţi pe internet când eşti depăşit de vremuri

A circulat peste weekend ştirea, Dan C. Mihăilescu încheie colaborarea cu eMag, în proiectul Cartea de la ora 5, după un an. Presupun că pe atât a fost semnat contractul iniţial, iar acum a expirat.

Transformarea din emisiune la ProTV în pastilă video online a fost primită cu atâta entuziasm, că primul video aproape că a atins 20.000 vizualizări. După care a scăzut la în jur de o mie în prima luna, iar din a doua s-a dus de tot.

În ultimele luni, media vizualizărilor pe YouTube a fost de 400 per clip, iar publicarea lor în paralel, pe Facebook, n-a fost nici ea mai productivă – între 1.000 şi 2.000 vizualizări.

Pentru eMag, ăsta oricum a fost un experiment, nu e vreo pierdere considerabilă. Există, totuşi, şi un câştig. Iar acela este experienţa.

Ce concluzii tragem de aici? În principiu, nu că oamenii nu ar fi interesaţi de cărţi, dimpotrivă, mai degrabă că asta se întâmplă în momentul în care încerci să duci în online un proiect gândit pentru TV. Dacă nu te adaptezi, mori.

E drept şi că nu-mi dau seama cum ar fi putut să adapteze proiectul ăsta pentru internet. Pastile de maximum un minut pentru câte o carte anume? Video-uri de pus în descrierile cărţilor vândute de eMag?

De fapt şi de drept, impresia mea e că cititul şi video-ul pe net se bat cap în cap. Pentru cineva obişnuit să citească o carte e mai simplu să citească o recenzie, drept dovadă că Bookblog încă rezistă după zece ani de la lansare.

Poate că, de fapt, era mai util, mai simplu şi mai ieftin ca proiectul să fi fost gândit încă de la început ca un blog, iar video-ul să fie secundar şi gândit multifuncţional (pastile de un minut, cum ziceam), şi pe blog, dar şi pe site-ul eMag.

Într-un fel, şi explicaţia lui Dan C. Mihăilescu, din ultimul clip, are sens: publicul probabil că şi-ar fi dorit mai multă interacţiune cu el, dar asta se întâmplă atunci când rezistenţa la tehnologie e mai mare.

Pentru că, spune chiar el, Mihăilescu nu ştie exact ce-i internetul, n-a intrat pe Google şi nu vrea să-şi facă pagină de Facebook. Or, trebuie că-i destul de trist pentru el să realizeze că e depăşit de vremuri.

În fine, nu cred că e vreo mare pierdere pentru online-ul românesc.

Scris de

Alex Mihăileanu

Alex Mihăileanu - Jurnalist din 2003, trecut pe la Business Standard şi Hotnews.ro, editorialist VICE România. Artist vizual în devenire.

6 comentarii

  1. Mie personal mi-a lasat o impresie foarte proasta faptul ca nu a intrat niciodata pe google. Poti sa fii mare intelectual si sa tii pasul cu realitatea, totusi. Saramago si Eco si cati altii aveau bloguri, fara ca asta sa ii faca mai putin intelectuali.

    Nu sunt de acord ca video-ul pe net si cititul nu se potrivesc.
    eu de ex. urmaresc cu interes asta
    https://www.youtube.com/channel/UCBQqk9LyKqQPb6lM6aoz_nQ

    Pur si simplu el nu se potrivea cu realitatea zilelor noastre.
    Hai, afara si cu pensionarii decrepiti de la catedre :)))

  2. Dorin a zis bine acum un an: omul vedea în fiecare carte doar o demonstrație de artă pură, neavând niciodată ceva de criticat.

  3. @Ionuţ Staicu: chiar am vrut să caut unul dintre articolele lui Dorin pe tema asta, dar m-am luat cu altele.

  4. alt link despre literatura promovata pe youtube. Dupa ce urmaresti 10 minute vrei sa recitesti/citesti cartea. Cam cum ar trebui sa arate orele de literatura:
    (nenea ala cu care a lucrat emag era analfabet digital, atata tot)

  5. Nici alegerea cartilor nu mi s-a parut prea inspirata. Sunt destul de multe carti populare care ar putea atrage vizualizari si implicit vanzari, dar nu prea se potriveau cu stilul lui.

  6. Booktuberii din România au ceva succes, chiar dacă majoritatea sunt adolescenți am văzut că reușesc să vorbească despre o carte mai bine decât Dan C. Mihăilescu.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.