De ce cred moldovenii că a fost bun comunismul

mcd

Visul lui Ion Iliescu devine realitate: românii regretă comunismul. Ăia 45% care au declarat asta, cel puţin. 44% spun că, pe vremea aceea, se trăia mai bine. Dacă spicuim un pic articolul, vedem că bănăţenii sînt cei mai supăraţi pe regimul lui Ceauşescu, iar moldovenii sînt cei care îl apreciază cel mai mult.

Sînt două aspecte aici: 1. moldovenii au motive să spună că era mai bine atunci; 2. iluzia că se trăia mai bine în comunism. Şi o să încerc să explic un pic, desigur, din perspectiva mea, un om de 30 de ani, care a prins exact bucata de comunism care trebuia. O privire destul de superficială, căci n-am timpul necesar să aprofundez.

Moldova este, probabil, singura provincie care a fost lăsată baltă în toată istoria României. În Sudul României, avem cel puţin trei puncte economice importante: Bucureşti, capitala – şi, din experienţă, Bucureştiul e o cu totul altă Românie faţă de provincie, o complet altă ţară, – Constanţa, principalul port al ţării, şi Valea Jiului, de pe la 1850 încoace. Moldova, în cel mai fericit caz, a avut Iaşiul şi, să zicem, Galaţiul, deşi portul de la Dunăre cred că e relevant mai degrabă pentru ambele regiuni, Moldova şi Muntenia, nu doar pentru una singură. Moldova s-a bazat în principal pe agricultură şi mai puţin pe industrie.

Transilvania, pe de altă parte, a fost sub ocupaţie şi s-a bucurat de o atenţie mai mare comparativ cu răzăşii lui Ştefan. După unirea de la 1918, statul român a ignorat şi mai mult Moldova, concentrîndu-se mai ales pe Transilvania, unde au fost făcute investiţii semnificative. Din punctul ăsta de vedere, Moldova a fost o regiune năpăstuită, unde sărăcia a fost, în ultimii 200 de ani, la ea acasă.

Pentru moldovenii de la oraş, comunismul a fost mai mult decît binevenit, după ce au trecut peste şocul iniţial, căci a fost şansa lor de a trăi ceva mai bine fără să muncească la fel de mult. Tata-statul le-a dat locuri de muncă şi case, le-a făcut cîteva fabrici (dintre care doar vreo patru-cinci mai importante). La ţară însă, comunismul a făcut mai rău: după colectivizare, educaţia s-a făcut cu forţa, urmînd îndobitocirea conform cu programa propagandistică, iar veniturile individuale au fost raţionalizate. Îşi mai aduce aminte cineva de cooperative? Mai exact, unde-a fost sărăcie, oamenii au rămas în sărăcie.

Cumva, după nişte ani de zile, oamenii au asimilat comunismul cu stăpînul care le dă de mîncare. După ’89, cînd deja se instalase lehamitea, chiar dacă şi-au recuperat pămînturile, cheful de muncă era deja scăzut, iar dacă socotim şi sărăcia, nici nu-i de mirare că zonele agricole au rămas falimentare. Cît de repede să ari terenul cu boii, dacă n-ai bani de tractor? Ca să nu mai adăugăm şi faptul că mai peste tot s-au găsit nişte activişti sau nişte securişti cu mai mult tupeu care să preia CAP-urile / IAS-urile cu toate activele.

În condiţiile astea, Ion Iliescu a fost un pui de salvator cînd s-a decis continuarea socialismului pe un stil nou, “democratic.” Nici nu-i de mirare că fieful PSD-ului continuă să fie judeţele din Moldova, nu cele din Transilvania, spre comparaţie. În plus, după revoluţie, toată industria din Moldova a fost vîndută pe comisioane grase şi multă s-a dus la fier vechi. Practic, această regiune a fost prima care a intrat în faliment.

În mentalul colectiv (şi în lipsă de educaţie antreprenorială), cînd şomajul e pînă la cer, comparaţia se face la nivel subiectiv – pe vremea aceea, aveam locuri de muncă. Cine a avut curaj să înceapă ceva pe cont propriu e privit ca “patron,” chit că n-are nici un angajat, iar de-aici s-a dezvoltat o prejudecată: “e patron, are de unde, e bogat.” E o prejudecată foarte des întîlnită, bazată pe o invidie amestecată (pe de-o parte, pozitivă, admirativă, pe de alta – “dă-l dracu’, are bani, doar e patron“), chiar dacă realitatea e alta, iar “patronul” poate că mănîncă parizer cu pîine, ca-nainte de revoluţie, că afacerea e la limită.

Aşa apare iluzia traiului mai bun în comunism. Oamenii tind să-şi amintească doar lucrurile bune: aveai serviciu, partidul îţi dădea casă, economia duduia, rămîneai cu bani în buzunar. În schimb, uită că se prea poate că aveai bani, dar n-aveai niciodată ce cumpăra cu ei, sau că, de prin ’85-’86, pîinea se dădea pe cartelă, iar parizerul ăla se vindea doar în a doua şi-a cincea zi a săptămînii, şi doar dacă data era pară sau impară, ca la benzină (evident, asta e o exagerare voită.)

Ce nu-şi mai aminteşte românul – şi bucureşteanul cu atît mai puţin, căci în Bucureşti, din cîte-am priceput, pîinea nu se dădea pe cartelă – e că fiecare familie, în funcţie de numărul şi de vîrsta membrilor ei, avea raţie de pîine. De exemplu, bunicii mei aveau dreptul la o pîine zilnic, amîndoi. Copiii primeau cîte două sau trei felii, nu-mi mai amintesc exact. Cert e că un adult trebuia să se descurce cu jumate de pîine. Pîine care nu venea ambalată în plastic, ca acum, şi era tăiată în faţa ta de către “tovarăşa de la pîine.” Cărei tovarăşe, dacă nu-i plăcea de mutra ta, îţi putea da oricînd jumătatea mai mică. Asta ca să nu mai spun că pîinea era mizerabilă, iar uneori venea din fabrică deja mucegăită.

Moldovenii au fost întotdeauna mai pîrliţi, iar frustrarea sărăciei e cu atît mai apăsătoare. Aşa că n-are rost să vă mai miraţi de ce se votează cum se votează acolo. Tristul adevăr e că sărăcia e o boală grea.

29 comentarii

  1. ai priceput prost, painea se dadea pe cartela, aveam dreptul la un sfert de paine de persoana pe zi. mergea mama cu noi 3 la coada, ca sa primim o paine.

  2. care lucruri bune din comunism ? vrea cineva sa se mute in Coreea de Nord ?

  3. La Slatina primeam 2 paini pentru 4 persoane (2 adulti si 2 copii). In sezonul rece, curentul era intrerupt cate 2 sau 3 ore pe seara. Imi terminam temele la lumina lampii cu gaz. Uleiul, zaharul si faina erau pe cartela, nu-mi amintesc ce cantitati.

    Totusi,eu am fost privilegiat si ai mei cam faceau rost de multe, pe sub mana, evident. De fapt, pe toata scara erau 3 familii care se descurcau (tata, o vecina care lucra la tribunal si avea sot in cadrul armatei si o vecina asistenta cu sot la consiliul judetean) restul vecinilor lucrau absolut toti la fabrica de textile si faceau o foame CRUNTA.

  4. Intr-adevar, exista foarte multi oameni care cred cu tarie ca pe vremea comunismului se traia mai bine desi era cam greu … dar macar toti aveau un acoperis deasupra capului, nu erau someri la tot pasul, locuri de munca se gaseau – acum stam cu diplomele in geanta, aveai sa mananci cu portia, dar macar nu era problema obezitatii ca acum.

    Bineinteles ca sunt si aspecte negative, dar daca le cantaresti, care atarna mai greu? Acum sau atunci?

  5. Andreea (sau dacă preferi Andru Shorin, de Ocupaţie Blogger): Nu mai bine v-aţi muta voi doi într-o cuscă la grădina zoologică? Are exact aceleaşi “beneficii” şi dezavantaje ca şi comunismul: se trăieşte bine, aveţi un acoperiş deadupra dovleacului, nu sunteţi someri, nu stau degeaba nici diplomele de Spiru Haret, aveţi să mâncaţi cu porţia dar măcar nu aveţi problema obezităţii. Bineinţeles că sunt şi aspecte negative, dar daca le cântăreşti, care atârnă mai greu? Aici sau la zoo? Căci conceptul de libertate oricum nu vă spune nimic…

  6. @Sakura, +1 pentru comparatia cu gradina zoologica, la fix

  7. @Sakura: Ia explică tu conceptul ăsta de libertate și avantajele. Că eu aveam niște gândaci de bucătărie în cămin și păreau foarte liberi. Ăia pe care nu reușeam să-i prind. În Somalia e o libertate completă, nu e nici un stat să te amendeze, să te bage în pușcarie, nimic. Eu zic să încerci să le explici ce bun e conceptul și ce mișto e viața în libertate.

  8. #Combo & Andreea
    o vizita intr-un sistem care inca pastreaza structura patriarhala a statului (va tine de mina, va da hrana cu lingurita si va spune ca e bine sa gindesti in versuri ca altfe se intimpla niste lucruri) e belarus sau transnistria (ca e mai aproape, mai usr de ajuns). zic sa incercati sa stati acolo, nu mult, o luna doua. m-am intrebat intotdeuna de ce vasile ernu sta frumos la caldurica si nu se duce pe metereze sa discute binefacerile socialismului, acolo ar fi mai apreciat. la fel si voi, nu mai va simtit traumatizati de viata de zi cu zii, ideologic rasuflati usurati, toata lumea ar gindi frumos si uniform… aici e prea mult pentru voi.. zau asa.

  9. comunismul oferea un anumit grad de siguranta pentru unii. pentru aia care nu gandesc foarte mult in viitor, pentru ca il vad durereos. cei care nu isi pot procura independenti painea de azi vor tanji dupa mila tatucului care le da juma de paine. dreptul la opinie nu conteaza, fiindca a avea opinie inseamna a gandi chiar si daca esti dependent. tot ce vor acesti oameni e sa-si vada painea zilnica, dar nu conteaza de unde. si astfel nu pot vedea ca sunt sclavi tinuti in saracie. si in saracie viseaza doar la painea zilnica. renuntand la reflexie asupra economiei in general. si fara reflexie pe termen lung raman mai departe saraci. e un cerc vicios, ce poate fi spart asa cum a scris Orwell in 1984, atunci cand masele isi vor dobandi constiinta propie. pana atunci telenovela si tabloide in saracie.

  10. Comunismul prin ideea de egalitate a facut sa ridice clasa de jos, majoritara, la un nivel peste ceea ce a fost initial, de multe ori un nivel cu mult peste visele membrilor acestei clase. In acelasi spirit de egalitate, cei care faceau parte dintr-o clasa superioara celei de jos, au fost redusi, limitati, condamnati pentru faptul ca ii ducea mitea sa faca mai mult, sa se ridice deasupra celorlalti. Astfel, a fost distrus orice fel de instinct primar de lupta pentru supravietuire si orice fel de concurenta pentru “mai bine”. In toate clasele sociale. Pe o parte, in clasa de jos s-a instalat un oarecare confort dat de faptul ca nu mai trebuia sa muncesti atat de mult pentru a nu muri de foame, iar pe cealalta parte, in clasele de sus, a intervenit crunta dezamagire ca orice ai face si oricat ai face, faci degeaba. Dupa schimbarea regimului a fost ca in desenele animate, cand personajul alearga pana dincolo de marginea prapastiei, iar in momentul in care realizeaza ca e in aer, are posibilitatea sa o ia fie in sus (daca are aripi), fie sa cada (ca majoritatea). Bineinteles, exista nenumarate nuante de gri, dar cam asta e principiul. Deci, Combo, dragule, este vorba de libertatea de a alege: sa faci mai mult, sau sa cazi ca bolovanul. Levitatia, in cazul asta, nu exista, si, culmea, nu e nimeni vinovat ca tu nu ai aripi sa te inalti, sau parasuta sa cazi mai lent. Andreea, imi pare rau ca trebuie sa te dezamagesc, dar in viata nu exista o centura de siguranta. Ce spun eu centura? Nu exista siguranta. Daca tu resimti lipsa centurii aleia, inseamna ca esti intr-o clasa sociala diferita de cea in care te crezi.

    • @Sarpele: interesantă ideea cu clasa de mijloc. Totuşi, în comunism, n-a existat clasă de mijloc, căci clasa de mijloc a fost redusă la a primi, la fel ca şi clasa de jos. Să zicem că “de mijloc” e reprezentată de orăşeni, dar nu e la mijloc, ci undeva între jos şi mijloc, mai aproape de jos. În rest, +1.

  11. Mai asta vara aveam o discutie la un pahar cu unchi-miu (76 ani), daca era mai bine pe vremea aia sau nu. Eu bineinteles sustineam ca e o prostie. Incet, incet i-am demontat toate argumentele. Cand n-a mai putut combate “mi-a dat fatala”.
    Mi-a zis asa: “Ma, totusi, era mai bine atunci, … ca eram tinar!”

    Ei, la treaba asta m-a bufnit rasul si pe el la fel. N-am avut cu ce-l contra.

    Adevarul e ca daca le iei la rece n-ai cum sa zici ca era mai bine. Daca insa cuantifici chestiile personale, ei bine atunci “Results may vary.” cum zice americanul.

    Spre exemplu, pe unchiul asta al meu il deranja faptul ca dupa ce-o viata a fost un ultra-profesionist si a castigat pe masura, acum are o pensie, cat dau eu o data cand ma duc in cora.
    In mai deranja si faptul ca sunt prea multi care epateaza cu cat au. Zicea ca si pe vremea cealalta erau, dar zicea ca se fereau mai mult, ca nu era totul asa pe fata.

  12. @Gogu: Și cineva din US sau Franța trăiește mai bine acum decât acum 20-30 de ani.

    @Șarpele: Mie mi-a plăcut exprimarea aia pompoasă cu “conceptul de libertate”. Pe de alta parte, idealizezi mult chestia asta cu fiecare face cât poate. Pentru ca plecăm fiecare de pe poziții diferite. Una e sa pleci dintr-o familie de clasă de mijloc, relativ educată, sa ai access la nutriție, educație, etc și alta e să pleci din țigănie, tac’tu hoț, mă’ta curvă, analfabeți amândoi.Chiar presupunând abilități identice, ți se pare că vor avea aceleași șanse să ajungă cumva la același nivel ?
    E, și toate chestiile astea, pe măsura ce trece timpul și generațiile se adună. De ce crezi că comunismul a prins atunci când a apărut ? Părerea mea este ca în sistemul capitalist de atunci, dacă te nășteai într-o clasă socială, aveai șanse minuscule să mergi mai sus, indiferent de abilități. Și revenind la ale noastre, daca te nășteai la Coborâții din Pădure, în 1970 , tată tractorist, mamă casnică, aveai mai multe șanse să ajungi doctor sau inginer sau orice decât ai născut în 1990.

  13. #Combo chiar ma.. nu inteleg de ce se chinuiau sovieticii cu tancurile ca sa aduca comunismul ca doar “că comunismul a prins”. te rog sa te uiti la orice fotografie din ’89. la oicare.. si sa vezi dac distingi inginerul, profesorul sau muncitorul din masa aia mare de oameni, imbracati la fel de prost, la fel de palizi si pirliti (ca doar traiau in epoca de aur).

  14. Combo, bunicul meu din partea tatalui s-a nascut intr-un sat de pe langa Slatina, fiind penultimul din vreo opt frati. Eh, cand el s-a saturat de mizeria de-acolo (mers descult la scoala iarna si alte chestii din astea), a decis ca vrea sa se faca pilot. A facut scoala de ofiteri si a ajuns inginer de zbor. Apoi, in ’44 a fost singurul supravietuitor in urma prabusirii avionului in care se afla. A stat 13 luni in spital de unde a iesit cu un picior mai scurt, iar pentru asta, comunistii l-au rasplatit: l-au degradat si a trebuit, invalid fiind, sa o ia de la zero ca muncitor necalificat pentru ca “a tras in avioanele lu’ Stalin”. A iesit la pensie prin ’77 ca subinginer (cea mai inalta functie in care putea ajunge fara studii superioare), iar memoria colegilor din in institutia in care a lucrat a ramas ca un fel de legenda. Acum, te rog, incearca sa ma convingi ca de fapt lucrurile stau altfel si ca eu idealizez. Cu un exemplu de om care a luat-o de la zero, a ajuns sus, a cazut iar la zero si a “iesit” mult peste medie, cred ca nu ai nicio sansa.

    @Alex Ai completat exact ce lipsea in comentariul meu: nivelul de egalitate care era mult sub clasa de mijloc, dar ceva mai sus decat clasa de jos, suficient cat sa-i multumeasca pe acestia din urma.

    Comunistii au reusit in Romania (si nu numai) sa distruga cu adevarat intelectualii. Fara intelectuali nu avem locomotiva si ne va lua mult timp pana o sa ne vindecam. Pur si simplu nu mai avem elite. Nu mai avem nici macar un sistem de invatamant in care sa “fabricam” elite. Nu avem nici macar un plan pentru un astfel de sistem. Mai rau, nu avem nici macar idee ca ne trebuie asa ceva.

  15. @zippo: Și comunismul în Rușia s-a nășcut din spuma mării. Franța a avut decenii un partid comunism puternic cu susținere populară, Italia la fel. Grecia a avut război civil, pe care comuniștii l-au pierdut pentru ca s-au băgat britanicii, etc
    @Șarpele: Păi și eu ce naiba spuneam bre ? Că indiferent de cât de jos plecai, în comunism aveai șanse să te ridici. Și discuția ar fi dacă acum este la fel, și eu spuneam că acum e mai greu.

  16. Combo, n-ai inteles, bunicul meu s-a nascut in 1913, deci de ridicat nu s-a ridicat nicidecum in comunism. Comunismul l-a trantit la pamant de unde s-a ridicat pana unde i-a fost permis sa se ridice. Mai clar: i-au interzis sa se ridice la un nivel mai inalt de subinginer, cu toate ca fusese ofiter si inginer de zbor. Da, comunismul le-a permis unora sa se ridice mai repede decat ar fi facut-o altfel, dar in acelasi timp au distrus ce era “sus” si tind sa cred ca cei care au reusit sa se ridice sunt mult mai putini decat cei care au fost “nivelati”. Privim lucrurile din perspective diferite.

  17. Șarpele, cred ca diferența de perspectiva este că eu zic că sunt mult mai mulți cei care s-au ridicat vs. cei care au fost forțați în jos.

    De altfel, e pe http://businessday.ro/01/2014/doua-motive-pentru-care-aproape-jumatate-dintre-romani-inca-mai-regreta-comunismul/ un articol pe aceiași temă, și acolo vezi că: “A scazut puterea de cumparare: potrivit Bancii Mondiale, in anul 1989, venitul/membru de familie calculat in dolari la valoarea din 2005 si ajustat cu puterea de cumparare a fost de $347, iar in 2011, a fost de doar $207, in scadere de la $227 in 2008, detalii in graficul de mai jos, click pe imagine pentru marire.” Deci, ajustat cu inflația și coșul de consum, oamenii câștigau în medie cu 50% mai mult în 1989 decât acum. Un motiv destul de bine întemeiat să zici că era mai bine atunci.

  18. baieti, cititi ‘1984’ de Orwel. se gaseste pdf pe net, pe undeva. acolo e o teorie politica interesanta: clasa de jos nu stie nimic, clasa de mijloc stie cum merg lucrurile si vrea sa fie sus, clasa de sus vres sa ramana sus la butoane. Revolutiile au fost cand clasa de mijloc a imbarligat clasa de jos ca o sa o duca mai bine, s-a instaurat sus si apoi a decis ce a vrut cu fosta clasa de sus. clasa de jos tot jos a ramas, dar ‘a participat la revolutie’. ex. ilici era esantionul 2, ne-a prostit ca o vom duce bine, a ajuns sus, nea nicu a ajuns in cimitir.
    ca sa nu mai existe revolutii trebuie sa nu mai existe clasa de mijloc. si asta se face prin distrugerea oricarei memorii si oricarei forme de ratiune independenta in oameni. ceea ce fac antenele acum.
    restul sunt gargare despre ce sistem e mai bun, daca ia de la saraci si da la bogati, de ce sunt aia bogati, etc.

  19. @ Combo : “Părerea mea este ca în sistemul capitalist de atunci, dacă te nășteai într-o clasă socială, aveai șanse minuscule să mergi mai sus, indiferent de abilități. ”

    Gresit. Strabunicul meu a provenit dintr-o familie cu 16 copii. Taica-su voia sa-l faca negustor, el a fugit de-acasa, a facut seminarul de teologie si ulterior facultatea ca bursier al statului roman+job de grefier la tribunal. Cand au venit comunistii, avea 50 de hectare ale lui, tractor Lantz, case in Bucuresti ale caror chirii le reinvestea in agricultura si planuri mari, de care evident ca s-a ales praful. A contribuit la reforma agrara din 1921, fiind deputat din partea partidului lui Averescu.

    Dar la 4 dimineata era pe camp… doar la bulgari am mai vazut oameni la ora aia pe camp, in zilele noastre.

  20. @Dana:

    Anumite categorii ale populaţiei, şi în special categoriile ei cu venituri reduse, depind de o “centură de siguranţă socială”: căsătoria, sprijinul familiei, al mamei-soacre, prietenia vecinilor şi a colegilor de muncă, respectul profesorilor de la şcoala la care îşi duc copiii, simpatia poliţaiului de la secţia de cartier şi a funcţionarei de la impozite, regularitatea programului etc

    De asta apare paradoxul comunismului: “prefer să stau la cozi în frig, să mănânc pâine pe cartelă, să mă toarne colegii, dar să am parte de respect şi să nu aibă toţi cocalarii nas faţă de mine” – toate cele înşirate mai sus, fără de care nu puteai supravieţui în acele timpuri, acopereau lipsurile, găurile din buzunar şi frigul.

    Pe un alt site, un comentac lătra ceva de genul “era normal să existe orfelinate care să ucidă prin mizerie şi foame, copiii aceia erau eşecuri genetice şi nu puteau să facă parte dintr-o societate civilizată…”

    Fiecare dintre porcăriile Iepocii lu’ Tovarăşu’ avea sens pentru aceia care îşi imaginau că scopul final este “o societate civilizată”/”aşezată”. Rămân invalide nişte femei? Mare rahat, fac mamele-eroine altele. Ai televizor 2 ore pe zi? Şi ce!? Ia nu mai pierde tu atâta vreme la TV, că te distrage de la muncă. N-ai ce mânca? Eşti neadaptat, ăia adaptaţi ştiu să reziste. Un dascăl idiot şi beţiv te pune să-i reciţi lecţia învăţată pe dinafară? Mare rahat, aşa înveţi să fii conservator şi disciplinat… pentru ei tot ce se întâmpla în jur era un sacrificiu necesar pentru a te forma după chipul şi asemănarea lor. Adică bătut în cap, fără imaginaţie, conservator, aşa arăta un tip civilizat. Gata să îşi joace rolul pe care i l-au scris alţii de la naştere până la moarte. Muncitorii să muncească, poliţiştii să scrie amenzi, profesorii să vorbească, hoţii să fure, elevii să vină regulat la şcoală, autobuzul să vină în fiecare zi la oră fixă şi aşa mai departe. Asta era miza jocului. Pentru ea meritau sacrificaţi nişte pioni.

    Nu e oarecum suspectă migraţia în masă a unor oameni care erau maturi atunci, deci acum au 45-65 de ani, de la un devotament total, de robot, pentru “nobilele idealuri”, spre o manie religioasă de talibani? Cel care era în stare să măcăie Tezele lu’ Tovarăşu’ dintr-o suflare acum bate bisericile şi face mătănii? Atunci puteai să fii ridicat de Secu’ fiindcă nu credeai în “nobilele idealuri”, acum rişti să fii bătut în stradă fiindcă nu eşti respectuos cu religia?

    Dacă stai bine să te gândeşti, un maniac religios ortodox nu se deosebeşte prea mult în felul său de a se purta şi a vorbi de un comunist. Nici în relaţiile familiale. Nici în felul în care mănâncă. Nici în felul în care face sex. Nici în împrejurările în care devine agresiv, loveşte şi e în stare să şi ucidă.

    Ghici în care regiune e plin de maniaci religioşi mai ceva ca în Afganistan şi se înmulţesc de la o zi la alta.

  21. ,,Transilvania, pe de altă parte, a fost sub ocupaţie şi s-a bucurat de o atenţie mai mare comparativ cu răzăşii lui Ştefan. După unirea de la 1918, statul român a ignorat şi mai mult Moldova, concentrîndu-se mai ales pe Transilvania, unde au fost făcute investiţii semnificative,,

    Pe bune ? ia uite aci investitie maxima in transivania dupa 918

    ,,Băncile ardelene, odinioară mândria acestei provincii, în plin progres înainte de război, astăzi sunt doborâte la pământ. Preoţimea, intelectualitatea, partea mai înstărită a ţărănimii au suferit pierderi de miliarde. Dar ceea ce este mai dureros este lipsa de credit ieftin pentru ţărănime, care nemaiputând emigra în America, nu mai este în stare să-şi procure pe această cale capitalurile de investiţiune necesare progresului ei, desăvârşirii şi modernizării economiei rurale. Dintre toate consecinţele grave ale regimurilor ce am îndurat, starea de stagnare economică a mândriei ţărănimii ardelene, care au urmat pe conducătorii ei politici în toate luptele din trecut cu însufleţire şi a alergat cu încredere curată la Alba-Iulia ca să voteze unirea, este fenomenul care ne umple mai mult de durere adâncă pe noi cari am mers în fruntea ei în timpul acelor lupte.
    Singura clasă socială care a sporit, în Ardeal şi Banat ca număr este funcţionărimea, în special clasa micilor salarizaţi publici. ,,

  22. Cred că lucrurile au stat mult mai simplu: în Banat sunt cei mai mulți supărați pe comunism pentru că erau la granița cu vestul, în special cu sârbii care o duceau cu mult mai bine decât noi. În schimb, moldovenii n-au avut cu ce să compare.

  23. Vizavi de Valea Jiului, afirmația ta nu este adevărată. De la 1850 la 1918 s-a trăit normal. După aceea a venit sărăcia. După 1946 a venit sărăcia lucie.

    Nu aveam apă decât câteva ore pe zi, nu se găsea mâncare, nu aveam electricitate, nu aveam căldură, nu aveam infrastructură de transport rutier, nu aveam nici opțiunea de a merge în altă parte.

    Tot ce au investit comuniștii în Valea Jiului s-a făcut strict pentru profitul țării, nicidecum al statului, drept dovadă având o lungă istorie a revoltelor țărănești.

    Valea Jiului n-a fost și nici nu este un loc favorizat. Din contră. Chiar din contră.

  24. Erată: Tot ce au investit comuniștii în Valea Jiului s-a făcut strict pentru profitul țării, nicidecum al statului, drept dovadă având o lungă istorie a revoltelor țărănești.

    Am vrut să spun: Tot ce au investit comuniștii în Valea Jiului s-a făcut strict pentru profitul țării, nicidecum al oamenilor, drept dovadă având o lungă istorie a revoltelor minerești.

  25. Ei, lasati, e faina democratia, avem pitipoance nud pe facebook, ce vreti mai mult ?!

  26. Ma exaspereaza ideea asta cu toata lumea avea locuri de munca. Dar, desi toata lumea avea locuri de munca, nu se producea mare lucru. Daca 3 oameni sapa un sant si 3 vin in urma lor sa-l acopere, iata!, 6 oameni au de munca. Asa era si in comunism. Ca a venit capitalismul si valoarea maretelor fabrici ridicate de Ceausila aveau valoare 0 pe piata si erau falimentare.