De ce oamenii simt nevoia să o ia de la zero. În altă ţară

De doi ani, cochetez cu ideea de a mă muta din România. Ştiu unde aş vrea să locuiesc, ştiu ce aş putea face acolo. În ultimele vreo două săptămîni, am înţeles şi nevoia unora de reconversie profesională, dar nu în România. Pur şi simplu, nevoia de a o lua de la zero, dar oriunde în altă parte, nu în acelaşi cerc social.

loud-enough

În principiu, vine un moment în viaţa fiecăruia în care ajunge într-un punct care nu-i mai permite să se bucure de viaţă la fel ca înainte. Fie-i vorba despre probleme personale, fie despre probleme profesionale. Există oameni cu o anumită pregătire profesională care nu-şi mai găsesc job, chiar dacă sînt foarte buni în ceea ce fac. Există oameni care nu mai găsesc nici o satisfacţie în jobul respectiv.

E mult mai simplu să porneşti de la zero în altă parte. Să-ţi faci bagajul şi să pleci, să cauţi ceva – orice – de muncă pînă reuşeşti să te pui pe picioare. Şi asta dintr-un motiv cît se poate de banal: de exemplu, dacă nu te angajează nimeni în domeniul pe care-l stăpîneşti cel mai bine, nu te va încuraja nimeni (nici din familie, nici dintre prieteni) să te apuci de altceva. Prejudecăţile cîştigă în faţa logicii. “Ce? Nu-i plăcea manager şi s-a apucat de gătit? Ce prost! De ce ai deveni bucătar?

E mult mai simplu, în orice altă parte a lumii, să transformi o pasiune în devenire într-un job pe care să-l faci cu plăcere, decît dacă ai încerca să o faci în acelaşi loc. Oamenii te judecă fie din cauză că nu te înţeleg, fie din cauză că sînt prea închistaţi în propriile mentalităţi, fie din cauză că ei n-au curaj să facă acelaşi lucru, deci resping din start ideea.

E mult mai simplu să porneşti de la zero în orice alt loc din lume exact din acest banal motiv: acolo, nu te ştie nimeni, nu te bruiază nimeni, nu te bate nimeni la cap, nu te judecă nimeni. Eşti doar un om normal care-şi vede de treaba lui şi încearcă să trăiască, să îşi găsească fericirea aşa cum ştie mai bine.

Unii pornesc de la zero în alt colţ de lume. Alţii preferă doar o pauză şi dispar cîte-un an. Celebrul an sabatic. Fie foarte low-cost, doar cu minimul necesar, fie tocîndu-şi toate economiile după ani de zile în care au muncit şi-au strîns, dar n-au avut o viaţă.

Societatea evoluează doar prin toleranţă şi acceptare. Cu un minimum de logică (adică întrebîndu-te “de ce a făcut asta?” înainte de a deschide gura şi a emite judecata lipsită de orice urmă de valoare) sau ignorînd cauza, acceptînd efectul şi bucurîndu-te că respectiva persoană poate s-o ia de la capăt liniştită.

De multe ori, tind să cred, această “luare de la capăt” se bazează pe dezamăgire. Un om dezamăgit de situaţia în sine, de oamenii din jurul lui, va lăsa totul în urmă şi va încerca să meargă mai departe. În altă parte.

Dacă îţi place acest blog şi vrei să-l susţii, cumpără de la eMag folosind acest link.

12 comentarii

  1. M-am “resetat” de 2 ori in ro. A 3-a oara mi-ar fi mult mai usor. Dar nu in ro, e prea deprimant sa o iei de la capat si sa te lovesti de aceleasi mizerii. Vreau altele. :)

  2. hm, motive mai spirituale decat ale mele. cand m-am gandit mai sincer de ce am plecat din romania a fost concluzia ca am vrut ‘sa fug de acasa’. sa las in urma vrajile de 2 bani de la munca, din politica, traficul nasol, dorinta neimplinibila de a avea o masina, dorinta imposibila de a avea o casa fara a lua cred, scarba de a cauta cea mai mica rata la banca s.a.m.d. din pacate nu am scapat total de romania. ma intreb daca chiar am vrut, si nu pot sa-mi dau un raspuns sincer.
    poate o fi asa cum se zice, ca problemele sunt in interiorul tau, nu in ceilalti.

  3. si totusi, ati pornit vreodata de la zero in alta parte sau numai vorbiti fara sa aveti experienta necesara? “E mult mai simplu să porneşti de la zero în altă parte”.

    daca da, va rog sa imi spuneti si mie, in cat timp v-ati gasit chirie, sau unde ati locuit in primele 3 luni? si in cat timp v-ati gasit de lucru?

  4. Poate nu chiar de la zero, caci Alex zice ca a planificat din timp. Ai nevoie de un minim, tocmai ca sa poti intra in “casa altuia”. Iar dupa aceea jobul si cariera nu vin deloc de la sine: ai mai multe posibilitati, insa pentru destui ani vei concura in diviziile inferioare. Daca insa nu esti pregatit sa te lupti in mod corect, chiar bogat precum Corina Dragotescu fiind, dupa ce emigrezi legal in SUA ramai abonat la banii guvernului USL. In acest din urma caz nu cred ca se poate vorbi despre o reala adaptare.

  5. sunt total de acord !……..

  6. Nimeni nu-i profet in tara lui :) Stiu setimentul … zi-ne si noua un pont, macar tara sau continentul:

    Ştiu unde aş vrea să locuiesc, ştiu ce aş putea face acolo.

  7. fara sa aiba midlife crisis, exista multi milionari nefericiti (multi iau droguri sa se simta bine).
    in general ai 3 optiuni: change it, love it, or leave it.
    de fapt, in ziua de azi poti fi, aproape in acelasi timp, sa zicem, programator, pescar, agricultor, sportiv, jurnalist, bucatar, timp sa ai (adica sa n-ai copii) si cel putin 28 de tari de ales unde sa faci asta.
    in top happiness danemarca iese pe primul loc, danezii se multumesc cu ce au (si au, nu lucreza mult, familia si prietenii au prioritate, nu banii, functia, si spre deosebire de romania, italia, regulile se respecta, fair-play).

  8. eu pot vorbi doar pentru mine, caci cred ca decizia de a lasa tot si a pleca poate fi motivata de multe chestii. la mine nu pot spune ca a fost dezamagire. am stiu de mult timp ca nu sunt eu in mediul romanesc, ca nu ma pot acomoda cu multe “boli” romanesti, ca mi-ar fi mult prea greu sa inchid de fiecare data ochii atunci cand ceva nu e in regula. asa ca m-am pregatit profesional/educational si chiar mental de devreme in scopul plecarii.

    ceea ce cred ca e subestimat – si tu scrii “e mult mai simplu sa pleci de la zero” – este tocmai acest reset. pe langa aspectul organizatoric, resetul emotional e foarte greu. oricat ai fi de neatasat de casa, de oameni, replantarea intr-un sistem strain nu e chiar simpla. esti singur, tu si gandurile tale. si sunt destule probleme pe care trebuie sa le depasesti. singur. intr-un loc unde nu esti mereu inteles, acceptat sau ajutat.

    da, e simplu sa pleci, iti trebuie doar un bilet de avion, dar e foarte greu sa ajungi.

  9. @Catalist: Sudul Spaniei :)

  10. Sper sa nu renunti la bloaga :)

  11. @miluch: eh, încă n-am plecat :))

  12. Alex, ce te-a tinut pana acum in Romania?