De unde nu e, nici Dumnezeu nu cere

În 1984, undeva în zona Israelului, o fată de 16 ani naşte un copil. Din cauza atacurilor dintre israelieni şi palestinieni, familia e nevoită să se mute în alt oraş. Nu se ştiu multe lucruri despre ce s-a întâmplat între timp, însă la începutul lui 2015, aflăm că acel copil, acum un bărbat de 30 ani, s-a mutat în Europa.

E politician, umblă întotdeauna cu 12 consilieri după el, îmbrăcaţi impecabil, are o gramatică excepţională şi un discurs perfect, lumea îl iubeşte şi are şanse foarte mari să fie ales într-o funcţie importantă în stat. Totuşi, într-o conferinţă de presă, live pe toate posturile TV şi pe internet, după aplauze, îşi ia cinci secunde de linişte, se uită spre mulţime senin, apoi vorbeşte. “Am venit să conduc lumea. Urmaţi-mă.” Şi îşi continuă discursul de mobilizat masele de oameni.

Ceilalţi politicieni, poliţia, procuratura se panichează, oamenii care nu-l simpatizează îl consideră nebun şi îl înjură, alţii fac mişto de el, alţii încep să se teamă, aşteptându-se la un nou Hitler. După alte serii de declaraţii similare, autorităţile hotărăsc că e un personaj incomod, cu potenţial de a stârni mişcări sociale ample şi de a crea haos şi violenţe.

Se ia decizia de a-l acuza de diverse tipuri de instigare. La proces, transmis live pe toate posturile TV şi pe internet, judecătorul îl întreabă ce a vrut să spună când a declarat, în conferinţa de presă iniţială, că e împăratul lumii. “Împărăţia mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăţia mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii mei s-ar lupta ca să nu fiu dat pe mâna voastră; dar împărăţia mea nu este de aici.”

Bărbatul este dus la o serie de controale psihologice, declarat nebun şi închis într-un azil.

***

În ultima sută de ani, 28 de indivizi au anunţat că ei sunt reîncarnarea lui Hristos pe Pământ şi că se apropie judecata de apoi, ocupându-se, printre altele, şi de înfiinţat secte. În cele mai multe cazuri, s-a terminat cu zeci de morţi din rândul celor care au achiesat ideilor noilor Mesia.

Dacă mâine ar veni Hristos pe Pământ, nu l-ar recunoaşte nimeni. În cel mai rău caz, ar ajunge închis într-un azil ca-n parabola de mai sus. Schimbaţi “dat pe mâna voastră” cu “dat pe mâna iudeilor” şi e citatul exact din biblia ortodoxă, aşa cum e ea tradusă în limba română.

Înseamnă, aşadar, că trăim într-o lume fără Dumnezeu?

***

Dumnezeu e inefabil. La fel ca infinitul. Toată lumea vorbeşte despre el, dar nimeni nu îl poate descrie. Nu poţi să demonstrezi că există, deci nu există. În acelaşi timp, există pentru că toată lumea îi discută existenţa. Cert e că, idee sau personaj imaginar, are poate cel mai important rol din istoria umanităţii, indiferent de cum a fost botezat.

Înainte de a fi scrise cronicile Iudeii, un individ pe nume Moise a plecat pe munte, să mediteze. De acolo, s-a întors cu zece legi pe care poporul pe care-l conducea ar fi trebuit să le respecte. Inventate de el sau glăsuite de Dumnezeu, este irelevant; dacă nu un personaj invizibil, cu siguranţă că ideea de Dumnezeu a dat prima constituţie a lumii.

Desigur, vorbim de un set de legi simple, de bun-simţ, primele valori morale care, astăzi, sunt aproape unanim acceptate. Nişte legi primitive, menite să oprească infracţiunile (furturi, crime) şi comportamentul cu potenţial de a leza vieţuirea în armonie a comunităţii, dar şi pentru a preveni transmiterea bolilor.

Odată cu evangheliile, au fost preluate de către apostoli şi învăţăturile, duse mai departe şi devenite, în Evul Mediu, o Constituţie neoficială în toată regula. Nu cred că neagă nimeni importanţa bisericii în istorie, cel puţin din acest punct de vedere. Creştinismul şi valorile promovate de creştinism au reprezentat, timp de vreo 1.500 de ani, principalele politici de convieţuire.

***

În 1789, o organizaţie secretă cu numele de cod Illuminati, a ieşit la suprafaţă şi a proclamat un manifest important pentru societatea contemporană. Glumesc, nu era nici o organizaţie obscură, ci era perioada în care lua amploare un curent despre care a învăţat toată lumea la orele de istorie şi literatură, Iluminismul.

Inspiraţi de contractul social al lui Jean Jacques Rousseau, francezii au citit, în cadrul Adunării Constituante Naţionale din timpul Revoluţiei Franceze, “Declaraţia drepturilor omului şi cetăţeanului“. În mare, le ştiţi, toţi oamenii s-au născut egali, au drepturi egale, libertate, proprietate, siguranţă etc.

Majoritatea valorilor creştine se regăsesc în acest manifest. Practic, 1789 este un an de cotitură în istoria omenirii, anul care stă drept fundament pentru democraţiile de astăzi. E momentul în care legile scrise în Biblie sunt înlocuite cu legi create de oameni pentru oameni.

(E drept, cu doi ani mai devreme, aceleaşi idei erau proclamate odată cu adoptarea Constituţiei Statelor Unite ale Americii, de altfel şi una dintre sursele de inspiraţie pentru francezi. Totuşi, “revoluţia democratică” începe în Franţa.)

***

În ultimele zile, Facebook-ul a vuit de strigăte împotriva Bisericii Ortodoxe Române. Pe fond, BOR nu are nici o vină pentru tragedia din clubul Colectiv, la fel cum n-au nici o vină nici victimele incendiului. Însă prin reacţiile lor, reprezentanţii Bisericii au făcut tot posibilul să-şi dea în stambă.

patriarhul-daniel

Dacă BOR are o vină, e aceea că nu-şi asumă responsabilitatea pentru declaraţiile şi faptele celor care o reprezintă. Zilele trecute, preotul Constantin Stoica, purtător de cuvânt al BOR, a decretat că rugăciunile adresate lui Dumnezeu nu sunt ascultate decât în locurile sfinte, în speţă, putem fi de acord că se referă exclusiv la biserici, capele etc.

Se ridică, aşadar, întrebarea: ce valoare mai au, în condiţiile astea, rugăciunile dinainte de culcare sau rugăciunile de la orele de religie? Ce valoare mai are crucea pe care ţi-o faci când treci prin faţa unei biserici? Niciuna, corect?

Astăzi, însuşi preafericitul a ieşit cu un comunicat în care acuză, practic, întregul sistem democratic. Capitalismul este duşmanul absolut, chit că Biserica Ortodoxă Română este aproape o definiţie a liberalismului. Scot din context o bucată de declaraţie:

Astfel, psihologia a ajuns să fie asociată unor tehnici şi practici oculte orientale, iar magia şi vrăjitoria au ajuns să fie nu doar teme de discuţii academice, ci chiar să fie promovate în mass-media ca fiind soluţii imediate pentru problemele omului contemporan. În realitate, aceste soluţii ocultiste, sincretiste şi confuze, amplifică şi mai mult criza spirituală, nu o rezolvă.

Va să zică, problema nu este că BOR nu a dat nici o dovadă de solidaritate, n-a ieşit cu o vorbă bună după tragicul eveniment de vineri noaptea, problema ţine de existenţa psihologiei şi de practici precum magia, vrăjitoria şi ocultismul.

Revenind, totuşi, la context, dacă intenţia lui ar putea fi bună, cu siguranţă că modul în care îşi exprimă ideile este cel puţin departe de realitate. Iată, aşadar, alt citat:

Orientarea ideologică a societăţii capitaliste secularizate încearcă să se impună tot mai mult în conştiinţa fiecărei persoane promovând o nouă concepţie individualist-materialistă despre lume şi viaţă, care pune sub semnul întrebării valorile tradiţionale creştine, refuzând orice formă de religie instituţionalizată în favoarea unei spiritualități individualiste, a eului autosuficient

Din păcate, inclusiv preafericitul face nişte confuzii grave. În primul rând, cuvântul “secular”, aşa cum se înţelege el astăzi, se trage dintr-o expresie folosită de un prelat, prin secolul 12, menită să fie un sinonim pentru “laic”, în ideea în care viaţa este trecătoare la fel ca timpul, ca secolele ce se duc unul după altul.

Secularismul, în sine, este un concept care ţine de separarea vieţii lumeşti de viaţa spirituală. Mai exact, lucruri care ţin de mâncare, loc de muncă, viaţă de familie, sunt diferite de ritualurile religioase şi gândul la Dumnezeu. În al doilea rând, trăind într-un actual context economic şi social, e absurd să nu ai o concepţie individualist-materialistă, iar formularea lui nu face decât să amintească de un experiment ratat numit comunism.

E drept că există o tendinţă crescândă de egocentrism, însă în acelaşi timp, realitatea îl contrazice pe patriarh, din moment ce, aşa cum am putut observa în ultimele zile, am văzut probabil cea mai mare dovadă de solidaritate din ultimii 25 ani.

Practic, a înfiera “secularismul”, folosind termenul în zeflemea, ca eufemism pentru jigniri de joasă speţă, şi a susţine că sunt puse sub semnul întrebării valorile tradiţionale creştine, e cel puţin deplasat, dacă nu chiar o manipulare sinistră din rea-voinţă, câtă vreme valorile creştinismului se regăsesc în toate constituţiile naţiunilor care împărtăşesc acelaşi sistem democratic.

***

Biserica Ortodoxă Română promovează fariseismul, de la modul în care acuză până la modul în care e organizată administrativ instituţia bisericii româneşti. Să ne amintim, totuşi, că fariseii erau o sectă (în traducere liberă, “fariseu” înseamnă “separatist”) desprinsă din iudaism.

Cam în aceeaşi manieră, BOR se separă de societate. Erau fariseii o mişcare socială şi politică? BOR este o mişcare şi socială, şi politică. Şi nu mă refer la ortodoxie, aşa cum greşit ar putea fi interpretat, ci la instituţia administrativă românească. Repet, nu discutăm de religie, ci de o instituţie administrativă.

În fapt, revolta românilor nu este împotriva ortodoxiei, aşa cum în mod pervers încearcă să sugereze reprezentanţii BOR, ci împotriva instituţiei bisericeşti aşa cum o vedem. Că apare o confuzie între BOR şi credinţă, ăsta e păcatul de care singur vinovat se face BOR şi modul în care înţelege să comunice. Şi s-a văzut în ultimele zile (rockeri satanişti etc.), înalţii prelaţi pare că trăiesc într-o realitate paralelă.

Promovau fariseii autoritatea propriei interpretări a religiei? Nu cumva face şi BOR acelaşi lucru? În realitate, exact asta se întâmplă. Reprezentanţii de frunte ai Bisericii Ortodoxe Române nu sunt cu nimic mai prejos de fariseii din Noul Testament. Se comportă la fel, au aceleaşi pretenţii şi aceeaşi lipsă de decenţă, dorindu-şi cu ardoare să fie principalul vector de opinie. Nu e absolut nici o diferenţă între aroganţa şi ipocrizia fariseilor şi aroganţa şi ipocrizia lui Daniel şi a subalternilor săi din conducerea instituţiei religioase.

Trebuie făcută, totuşi, distincţia dintre conducerea instituţiei administrative a ortodoxiei româneşti şi restul preoţilor, în majoritatea lor oameni de bun-simţ, cu un simţ dezvoltat al realităţii şi cu picioarele pe pământ.

În acelaşi timp, e drept că e foarte mare riscul să cazi în păcatul generalizării şi să consideri că toţi preoţii sunt la fel de hoţi şi nesimţiţi precum cazurile mediatizate sau la fel de îndoctrinaţi precum cei mai vocali şi, implicit, cei mai vizibili exponenţi ai BOR, şi mă refer aici mai ales la blogurile “dreptei credinţe” care înjură pe faţă oamenii care, de exemplu, ascultă muzică rock. Culmea însă, tocmai aceşti fundamentalişti sunt nu doar toleraţi, ci promovaţi de Daniel tocmai prin necondamnarea ereziei lor.

Trebuie, cumva, să mai aducem aminte de discuţiile evident stupide legate de înfierarea Halloweenului şi a rockerilor? Să amintim că exponenţi ai BOR promovau, în ciuda învăţăturilor lui Hristos – poate vă amintiţi de cuvântul “toleranţă” -, ura?

***

Biserica Ortodoxă Română este aproape o definiţie a liberalismului feroce. Multe dintre atributele liberalismului, ca gândire filozofică, se regăsesc în modul de acţiune al BOR. Ce-şi doreau liberalii, la începuturile curentului? Stat minimal şi intervenţie minimă a statului, proprietatea să fie în mâinile celui care are cu ce s-o administreze, taxe cât mai mici. Sună cunoscut, nu? Păduri, terenuri, maşini scumpe, edituri, agenţii de voiaj etc. În plus, BOR are şi monopol, deci ce şi-ar putea dori mai mult?

Paradoxal, BOR se opune altor atribute ale liberalismului, anume libertatea de exprimare, libertatea religioasă şi, precum spune preafericitul în declaraţia de presă de azi, tocmai nenorocitelor de societăţi democratice. Şi încă nu a ajuns la lupta împotriva guvernării seculariste.

BOR este, probabil, cea mai mare corporaţie din România şi profită de statutul actual, de banii de la stat şi de faptul că ANAF nu are acces la catastife. Instituţia administrativă numită Biserica Ortodoxă Română – şi, repet, nu ortodoxia ca religie – este coruptă până în măduva cădelniţelor ei şi include toate drăciile posibile, inclusiv mecanisme piramidale – vezi aici o întreagă listă – de împărţeală a banilor.

În fapt, vorbim de un business pe care Daniel şi acoliţii, dacă ar putea, l-ar transforma într-o dictatură, producând, de ce nu?, şi o Sharia ortodoxă drept lege suverană. Totul pentru profit.

Ieşirile în presă ale reprezentanţilor BOR sunt cel puţin manipulatorii atunci când se plâng că lumea acuză religia, când, în fapt, oamenii acuză BOR de nesimţire pură şi de nepăsare, de ipocrizie şi de aroganţă.

***

Îţi trebuie ceva experienţă de viaţă şi cel puţin un început de depresie ca să înţelegi rolul lui Dumnezeu în viaţa unui om. Educaţia creştină în sine nu e rea. Din religie afli de şablonul “Dumnezeu e mare”, e iubitor, suntem toţi copiii lui. Dumnezeu te iubeşte necondiţionat şi tu trebuie să-l iubeşti pe Dumnezeu necondiţionat.

În esenţă, după naştere, suntem singuri pe lume şi murim singuri. Nevoia de a fi iubit există, la fel cum există şi nevoia de a iubi, dincolo de orice instinct de reproducere, iar asta o poate explica foarte uşor orice psiholog, asta dacă nu îl consideri, la fel ca patriarhul Daniel, un oculist, un vrăjitor etc.

Prietenul invizibil, ideea, Dumnezeu sau cum vrei să-i spui, a salvat suficient de mulţi oameni care, la un moment dat, au simţit că sunt pierduţi. Din punct de vedere psihologic, un prieten imaginar – sau invizibil – al unui adult ar putea să denote un început de schizofrenie. În acelaşi timp, asta nu înseamnă că a crede în Dumnezeu te face schizofrenic, la fel cum a crede că poţi rezolva o problemă de matematică nu te face bolnav. Există o credinţă, o speranţă, sunt manifestări fireşti ale creierului uman.

Dumnezeu însă acoperă nevoia de a te simţi iubit. Poţi fi raţional şi, în acelaşi timp, să suferi de o doză de “nebunie” firească, în măsura în care Dumnezeu este reprezentarea speranţei – inclusiv de viaţă. A trăi creştineşte nu e o ruşine, a crede într-o fiinţă superioară sau într-o idee, iarăşi, nu e o ruşine. Există mii de oameni de ştiinţă, care se ocupă de lucruri cât se poate de raţionale, şi care cred în Dumnezeu.

Însă Dumnezeu e intim, nu este o bătaie cu cărămida în piept, nu ar trebui să fie o ideologie şi nu ar trebui să fie mârlănie, aroganţă şi ipocrizie. A trăi creştineşte nu înseamnă a urla că cei ce ascultă rock sunt nişte satanişti şi merită să moară, aşa cum un preot scria pe internet, citat de tot soiul de habotnici spălaţi pe creier.

Unde este, deci, comportamentul creştinesc? La nişte oameni care se distrau paşnic, ascultând o trupă care cânta o piesă despre schimbarea sistemului – şi nu despre moarte şi diavoli, aşa cum insinuează propaganda BOR – sau în “drepţii creştini” care insultă şi doresc, în fapt, moartea unor oameni care n-au avut nici o vină, fără a se informa câtuşi de puţin despre care era subiectul melodiei?

Ce fac reprezentanţii BOR nu e altceva decât propovăduirea unei doctrine discriminatorii, anticreştine. Este, dacă vreţi, strategia lor de marketing.

***

Relaţia mea cu Dumnezeu e destul de simplă. El mă tolerează pe mine, eu nu ştiu dacă există  şi nici nu-mi pun problema în mod deosebit. Nu ştiu dacă să cred sau dacă să nu cred, nu ştiu dacă mă pot numi ateu, nu-mi bat capul cu asta, dar, în toate cazurile, sunt agnostic, nu cred în poveştile celei mai vândute cărţi din lume.

Din punct de vedere strict raţional, pot înţelege nevoia unui om de a crede în Dumnezeu şi nu exclud posibilitatea ca, într-o zi, să încep să cred în existenţa lui – făcând abstracţie de ideea enunţată la început, că Dumnezeu e inefabil, şi, deci, există.

Sunt însă la fel de conştient că, primând gândirea emoţională insuflată de BOR, dacă în perioada următoare va fi să mor, mulţi vor putea considera evenimentul drept pedeapsa lui Dumnezeu pentru lipsa mea de credinţă şi nu cred că ar fi de mirare pentru nimeni că ăla este rezultatul îndoctrinării şi manipulării BOR. În fond, Dumnezeu ar trebui să ne iubească pe toţi în mod egal. Nu şi pentru habotnici.

***

Prefer să cred că există un motiv pentru care fiecare dintre noi are creier şi că, dincolo de emoţii şi manifestări psihice, există o raţiune pe care fiecare ar trebui să o folosească la capacitate maximă. Din păcate, habotnicia se naşte din luarea de-a gata a unor idei, de altfel  îndesate cu toptanul din fragedă pruncie, fără cap şi fără coadă şi fără a stimula folosirea creierului.

Nu vreau să mai amintesc de manualele de religie ilustrate cu pedepsele aplicate de Dumnezeu copiilor, în condiţiile în care însăşi ideea de Dumnezeu, de la Hristos încoace, este promovată drept iubire. Iubirea divină nu ar trebui să pedepsească, deşi dacă te iei după doctrina BOR, lucrurile stau cum vrea consiliul ecumenic. Deci, Dumnezeu e bun şi te iubeşte sau Dumnezeu te pedepseşte? Eh, uite o dilemă.

Din păcate, Biserica Ortodoxă Română – şi, repet, pentru a nu fi înjurat gratuit, vorbesc despre instituţia administrativă, nu despre religie sau credinţă – refuză să se reformeze şi preferă să rămână la mentalitatea de Ev Mediu, bucurându-se, în acelaşi timp, de toate avantajele modernităţii. Mai lipseşte jihadul.

În altă ordine de idei, Papa Francisc transmite condoleanţe, fie ele şi din considerente politice sau măcar politicoase, în care-şi exprimă empatia. În acelaşi timp, prefericitul înfierează românii revoltaţi că BOR n-a avut nici o ieşire în public. Îi înfierează pe cei care trăiau cu speranţa că Biserica Ortodoxă Română le va transmite măcar câteva cuvinte de bine, menite să aline câtuşi de puţin suferinţa miilor de oameni afectaţi de incendiul din Colectiv.

Nu atacă nimeni religia ortodoxă, însă toată lumea condamnă comportamentul arogant şi ipocrit al mai marilor reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe Române, care, zilele astea, au demonstrat încă o dată că nu ştiu ce e aia empatie şi, din păcate, au arătat că, de fapt, nu au nici un Dumnezeu.

Şi de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere.

20 comentarii

  1. Bun articol, bun bun. Eu m-am gandit de multe ori ca Steve Vai e Dumnezeu, dar omul nu a sustinut niciodata asta, deci nu e. Si din moment ce canta rock, o buna parte din oameni ar zice ca e de cealalta parte.

  2. Excelent materialul dlui Mihăileanu.
    Prăpastia între filozofia creștină și BOR se adâncește din ce în ce mai mult.

  3. Am trimis un comentariu (ne)ortodox la Hotnews, despre cum se catara vrajmasii bisericii pe cadavrele mortilor. Nu a aparut. Dogmatismul liberal e prea increzator in propria-i autosuficienta pentru a permite opinii eretice. Ce spune sau face biserica nu mai conteaza catusi de putin. Daca face X e rau ca a facut, daca nu face e rau ca n-a facut, exact cum a zis patriarhul. Inchizitorii pusi pe harta cu institutiile traditiei nu pot scapa ocazia acestui eveniment picat ca mana cereasca.

  4. Foarte bun articol! Îmi e ciuda într-un fel ca apare abia după o nenorocire…

  5. Superb articol Alex. Felicitări! Cred ca îmi citești cumva gândurile :) .

  6. Pentru ca aceasta structura odioasa sa dispara, trebuie ca ortodoxismul sa dipara inainte. BOR nu s-a nascut din senin, ea este oglinda gandirii, metehnelor si obsesiilor turmei pe care o pastoreste, ea este materializarea poftelor si frustrarilor celor ce ii imbratiseaza invataturile. Reprezentantii ei sunt reprezentantii celor ce cred in aceasta si au ridicat-o la rang de institutie suprastatala.
    Crestinismul este o religie violenta si vulgara, o religie nascuta din ura si invidie, imbratisata de oameni de la periferia societatii (dovada ca si acum cei care umbla cu o mie de cruciulite lipite pe parbiz, care invoca biserica si pe marele sfant de la prislop, sunt oameni lipsiti de educatie, viciosi si violenti), o religie care propovaduieste obedienta, ura, discriminarea si violenta gratuita impotriva celor ce nu se supun asa zisilor trimisi ai divinitatii.
    Ca sa lasam in urma Evul Mediu, trebuie sa aruncam la gunoi toate religiile violente, sa ne cautam alte repere spirituale, care sa ne ridice ca indivizi si nu sa ne aduca gramada in niste temple infecte, unde niste escroci sa ne invete depre avantajele de a urma orbeste calea lor, singura adevarata.

  7. Excelent articol, Alex. Felicitari.

  8. Excelent articolul!

  9. @Alex, din pacate tu bati campii cu acest articol. Liviu are perfecta dreptate.
    PS: ai auzit de codul de legi Ur-Nammu? Hai sa nu mai dam citate din scufita cu trei iezi si merele de aur sau din biblie si sa suferim aiurea de lucruri pe care nu le cunoastem (vezi moise si cea mai veche constitutie ??!!??).

    • @Leon: irelevant respectivul cod de legi, eu vorbesc de adopţie ca magnitudine, compară ca ordin de mărime. Iar Liviu bate cîmpii, ortodoxia nu trebuie să moară – probabil că ar fi de preferat, dar nu e necesar -, ci sistemul trebuie reformat.

  10. Patriarhul Daniel a spus că nu trebuie să judecăm moartea celor din Colectiv ca pedeapsă.

    “De aceea, niciodată nu trebuie să judecăm pe cei trecuţi la Domnul pornind de la felul în care ei au trecut din această viaţă, deoarece taina vieţii, ca şi taina morţii, sunt taine mai presus de înţelegerea noastră ” ( vezi pe http://basilica.ro/taina-vietii-ca-si-taina-mortii-sunt-taine-mai-presus-de-intelegerea-noastra-110329.html )

  11. @Vasile: Cica NOI nu trebuie sa judecam moartea celor din Colectiv ca pedeapsa, insa ei (popii) declara public ca e pedeapsa lui Dumnezeu ca sunt rockeri..

  12. Foarte bun articolul !!

  13. 1. Papa Francisc a lansat albumul “Wake Up!”, cu predicile lui pe fondul cântecelor rock, ceea ce îl face şi pe el niţeluş satanist. Asta e una din privinţele în care rednecii neoprotestanţi şi rednecii ortodocşi cad de acord. Cu toate că în celelalte aspecte se tratează unii pe alţii precum câinele cu pisica.

    2. Discuţiile legate de înfierarea Halloweenului şi a rockerilor sub motivul satanismului nu sunt chiar atât de stupide. De fapt se încadrează într-un model logic: “demonii”, în perioada romantică (Eminescu a folosit şi el motivul demonului) erau simboluri ale revoltei sociale. Nu politice. Nu ajută la nimic să te revolţi împotriva unui şef şi să-i iei capul, dacă ai de gând să continui toate politicile lui. Ori la noi ideea de revoltă din motive sociale a fost îngropată înainte să fi apărut primul comunist pe lume: pe vremea lui Iorga. Indiferent de regimul politic, de formele de violenţă folosite pentru a-l instala, comunişti, socialişti, regalişti, liberali dintre cei vechi, structura socială rămânea aceeaşi. Împărţirea pe caste, cu cei mai în vârstă în frunte, “intelectualii” sub “muncitori” şi “originea sănătoasă”, baterea copiilor, învăţatul mecanic, toceala de robot, recitând lecţia ca pe o poezie, căsătoria cu toate ciondănelile şi frecuşurile obişnuite.

    Automobiliştii, clubberii, huliganii de fotbal, fetele de la pagina 5, arhitecţii, olimpicii, băsiştii sau programatorii erau toţi la fel de satanişti: ieşeau în afara structurii sociale obişnuite. În limbajul babelor comuniste de la uşa blocului, nu aveau respect. Motivul pentru care toţi îşi luau scuipaţii regulamentari de la toate celelalte categorii sociale, chiar şi de la Alex şi Zoso.

  14. Excelent articolul! Fara patos, argumentat, documentat. Incepand de astazi voi dezvolta o obisnuinta in a va citi articolele.

  15. Excelent articolul!Bravo Alex!Ma bucur sa vad ca mai sunt tineri de calibrul tau.

  16. Da, un articol foarte bun. Felicitari

  17. wow, ce de ‘bun articol’ :)) si care ma intrebam daca macar tu ai citit articolul pana la capat :))

    ma rog, apropo de secularism si egocentrism (ca pana pe-acolo am rezistat) vreau sa las linkul asta aici
    http://science.hotnews.ro/stiri-stiinte_fundamentale-20573265-copiii-din-familiile-non-religioase-sunt-mai-altruisti-mai-atenti-decat-cei-din-familiile-religioase-studiu.htm

    si studiul
    http://www.cell.com/current-biology/pdf/S0960-9822(15)01167-7.pdf