Democraţia selectivă – partea cu soluţia

Toată lumea cunoaşte, probabil, vorba lui Winston Churchill, care zice că democraţia e cea mai proastă formă de guvernământ cu excepţia tuturor celorlalte pe care le-am mai încercat. Citatul exact e aşa:

Democracy is the worst form of government … except for all those other forms that have been tried from time to time.

Comentând pe marginea protestelor, Dorin pune o întrebare altminteri logică: nu cumva, în bula noastră, vedem democraţia dintr-un unghi similar celor care gândesc fix invers decât noi? Mai exact, zice Dorin:

Democrația asta selectivă îmi reamintește încă o dată că oamenii care iubesc democrația o iubesc doar cât timp lumea e de acord cu ei.

Şi, în esenţă, are dreptate. Cu toate astea, lucrurile sunt mult mai nuanţate şi poate că ar trebui să privim lucrurile de la firul ierbii, nu să ne uităm de sus, cum fac teoreticienii, statisticienii şi economiştii, care-ţi spun că economia duduie în timp ce oamenii mor de foame.

Şi văzută de la firul ierbii, realitatea e cam aşa: oamenii votează pe promisiuni în funcţie de condiţia lor socială şi de educaţie.

Aceiaşi oameni îi vor sprijini pe conducători în majoritatea demersurilor lor, fie ele şi unele precum ordonanţele penalilor, pentru că aşteaptă să se vadă cu sacii în căruţă.

De asta avem două tabere, una care iese în stradă şi una care stă în casă. Asta nu înseamnă însă că există neapărat două bule, ci mai degrabă că unii nu mai pot tolera compromisurile, pe când ceilalţi le acceptă tocmai în speranţa că promisiunile vor fi îndeplinite.

E drept, România e un pic mai specială, iar cei care acceptă compromisurile o fac şi dintr-o perspectivă resentimentară.

Dădusem, pe Facebook, exemplul modului de gândire al lui taică-meu, căruia degeaba încercam să-i explic că ordonanţele penalilor nu fac altceva decât să dea drumul unor puşcăriaşi care au furat zeci de milioane de euro şi n-or să-i mai dea înapoi (el oricum nu pricepe că recuperarea e la ANAF şi nu la DNA) şi că dau liber la furat în continuare, problema lui era că Iohannis are un dosar cu o casă (prejudiciu irelevant în comparaţie cu ale cerlolalţi) şi că DNA nu i-a săltat încă pe Videanu, Berceanu, Băsescu, Udrea etc.

În esenţă, şi el are dreptate, câtă vreme Boc i-a tăiat pensia acum jumătate de viaţă, în timp ce urla presa despre averile celorlalţi.

Dorin are dreptate când spune că, atunci când se cere demisia din funcţii publice a celor cercetaţi penali, laşi loc de abuzuri. În acelaşi timp, există o rezolvare mult mai simplă pentru astfel de situaţii.

Ce lipseşte României este o lege a responsabilităţii politice. O lege care să spună clar că nu există imunitate pentru fapte de corupţie, că în Parlament n-au ce căuta oamenii cu condamnări penale, mai ales cei condamnaţi pentru corupţie, care să precizeze răspicat că un individ aflat într-o funcţie publică este suspendat automat în momentul în care este trimis în judecată şi îşi poate recupera postul doar în momentul în care este achitat şamd.

Mai exact, nu ne putem permite să punem lupul paznic la oi. Cu atât mai mult, nu poţi permite condamnaţilor pentru corupţie – practic, nişte hoţi – să conducă în continuare ţara. E la mintea cocoşului că vor fura.

Cealaltă problemă e cea a propagandei şi a stimulării masive a compromisului – adică ceea ce vedem pe TV. Pe asta n-ai cum să o rezolvi din scurt, dar dincolo de metaforele pompoase precum “inima liberă a României“, există o conştiinţă civică în rândul generaţiilor tinere.

Asta s-a văzut ieri, când au ieşit în stradă o sută de mii de oameni în toată ţara. Pe de o parte, asta înseamnă că mai avem o şansă ca naţie.

Pe de altă parte, e clar că problemele nu se pot rezolva în stradă la nesfârşit. Ce te faci dacă, în ciuda protestelor, Grindeanu Dragnea va trece, totuşi, ordonanţele penalilor? Le dăm foc? Or, asta nu tocmai confirmă propaganda de la TV?

În fine, trăgând linie, facem noi mişto zicând de “restauraţie”, dar genul ăsta de abordare politicianistă n-a mai existat în România din epoca lui Adrian Năstase.

E clar că foamea e mare, iar miza nu e decât un mizilic de 6,6 miliarde euro. La atâta purcoi de bani, e destul de clar, cum zice şi Vlad Petreanu, că decriminalizarea abuzului în serviciu e scopul, nu mijlocul.

Interesant de văzut este cât de departe vor merge. Moise Guran pică în capcana teoriilor panicarde, dar dacă luăm ideile lui drept teorie de lucru şi chiar constatăm că Dragnea taie ori contribuţia la NATO, ori contribuţia la UE, chiar avem nişte probleme serioase şi ar trebui să ne gândim şi la luarea în serios a celeilalte forme de conspiratită, anume importanţa factorului rusesc în zonă.

Dar trecând peste asta – spun că încă nu-i momentul, totuşi -, tot ce se poate face astăzi este tocmai împingerea unei legi a responsabilităţii politice.

Dragnea a dat nişte semne populiste când a propus referendumul pentru renunţarea la imunitate, ceea ce ne-ar face să presupunem că, la presiunea publicului, şi-ar împinge partidul să treacă o astfel de lege.

Dar, acum, să fim serioşi, vorbim de Dragnea, pe care nu poţi să-l crezi nici când spune adevărul.

Cert e că singurul mod în care se poate face ceva rămâne educaţia civică, sprijinirea – într-o formă sau alta – a civismului, a implicării. Democraţie selectivă sau nu, “bula” nu e chiar atât de mică pe cât am crede.

PS: Văzusem un comentariu al unui inteligent, ceva de genul “ăia 100.000 din stradă să stea şi ei o zi la puşcărie, să vadă cum e” şi încă unul, “să se pună în locul ălora din puşcării” măcar teoretic. Genului ăsta de argumentaţie emoţionalo-stupidă ar trebui să i se răspundă cu “să se pună şi ăia din puşcării în locul oamenilor cinstiţi“. Nu cei care-au ieşit în stradă au încălcat legea.

(Foto: Cristian “Igu” Vasile)

2 comentarii

  1. Eu incerc sa schimb mentalitati si sa implementez solutii luand modelul de la suedezi, descriind ce fac ei, prezentand problema de la noi si oferind solutia: https://www.romaninsuedia.ro/genealogia/

    Am facut pana si o rubrica dedicata: https://www.romaninsuedia.ro/category/de-preluat-in-romania/

    Cred ca e o atitudine mai buna, decat sa ma enervez pe Facebook. Ca altfel, n-am cum sa ies in strada, de aici din Suedia. :-)

  2. E corectă soluția:
    ” o lege a responsabilităţii politice. O lege care să spună clar că nu există imunitate pentru fapte de corupţie, că în Parlament n-au ce căuta oamenii cu condamnări penale, mai ales cei condamnaţi pentru corupţie, care să precizeze răspicat că un individ aflat într-o funcţie publică este suspendat automat în momentul în care este trimis în judecată şi îşi poate recupera postul doar în momentul în care este achitat şamd.”

    Aplicarea acestei soluții pare a fi o misiune imposibilă atâta vreme cât:
    – Puterea Legislativă este infestată letal de indivizi cercetați penal
    – Puterea Judecătorească este supusă unor presiuni politicianiste uriașe
    – Puterea Executivă își arogă drepturi de legiferare
    – O parte semnificativă a Mass-media (Cîinele de pază a Democrației) este ținută în captivitate de mogulii de presă penali în timp ce CNA a slobozit și întărâtat haitele de șacali și coioți mediatici asupra libertății de exprimare.

    Până nu sunt dovediți și condamnați cu executare și cei care și-au însușit, în mod ilegal, timp de un sfert de veac, miliarde de euro din bugetul statului nu va fi posibilă adoptarea unei Legi a Responsabilităţii Politice.

    Asanarea Legislativului de Penali cade în sarcina Puterii Judecătorești. Acest dificil proces este în permanență amenințat cu anihilarea de către Penalii care au Putere Legislativă și posedă o impresionantă putere economică rezultată din activitățile lor penale.

    Pentru o Democrație sănătoasă este necesar:
    -Principiul Separației Puterilor în Stat să fie respectat cu strictețe;
    -Să nu mai fie permisă manipularea mentalului colectiv prin minciuni media;
    -Procesul de votare să fie protejat 100% de interferența factorului politic.