Dependenţa de adrenalină (în afaceri şi politică)

Recent, aveam vreo două discuţii pe marginea politicienilor şi afaceriştilor români care ajung să înfunde puşcăria, apoi se întorc cu gura şi mai mare. Cel mai bun exemplu e Adrian Năstase. Am debitat o serie de teorii utopice, mai mult de dragul distracţiei, dar am ajuns, săptămîna trecută, la o concluzie.

politics

Să începem cu începutul. Nu ştiu ce averi “moştenite” are Adrian Năstase, dar circula o vorbă că, adunat, ar fi vreo 40 de milioane de euro. O fi, n-o fi, să zicem că, prin absurd, atîta are. A făcut puşcărie un pic, a ieşit, l-a mai spălat presa de casă, dar nu s-a gîndit nici o secundă să-şi vadă de milioanele lui de euro.

Pentru că exact asta a fost logica pe care, multă vreme, n-am priceput-o. Dacă tot ai făcut bani, te-au săltat o dată, de ce mai rămîi? De ce insişti să te mai bagi în politică? De ce continui să-ţi baţi capul, cînd există atîtea plaje de dormit pe ele prin Oceania, atîţia munţi de urcat prin Europa sau Tibet şi Nepal, atîtea oraşe de văzut prin lume, atîtea cărţi de citit pe drum?

Într-una din discuţii, interlocutorul meu propunea o soluţie sănătoasă (dar, desigur, utopică.) În momentul în care mai apare cîte unul din şatra asta îmbogăţită din contracte cu statul, evaziune şi, în general, din banul public, să aibă dreptul să-şi cumpere libertatea. De exemplu, păstrezi 5% din avere şi te muţi din ţară.

Restul de bani intră la bugetul de stat (indiferent de cont sau de numele firmei) şi ţi se retrage cetăţenia. Şi te duci liniştit şi trăieşti în ce ţară vrei tu, făcînd contracte cu ce state ai tu chef, dar nu cu statul român. Evident că e o soluţie utopică – dacă ăştia dispar, cine mai cotizează în următoarele campanii?

Revenind însă la prima idee, concluzia e simplă: oamenii ăştia sînt dependenţi. Nu de bani, ci de drumul pînă la bani. De adrenalina pe care o implică traseul. Sînt dependenţi de jocul de-a puterea. Pentru ei, îmbogăţirea e un joc, fiecare nou contract e o carte bine jucată. Trist e că aceşti oameni au impresia că scopul e puterea, cînd, de fapt, n-au nici o putere. Au doar bani şi depind de cei care le-au dat acei bani.

Toţi cei din gloata asta de îmbogăţiţi sînt la fel de inculţi, nu învaţă niciodată nimic, dar sînt fericiţi, în prostia lor, că pot juca jocul îmbogăţirii sau puterii. Pentru că, repet, nu e vorba de bani, ci de modul în care ei reuşesc să ajungă la vaca de muls. Altă explicaţie nu reuşesc să găsesc pentru îndîrjirea cu care vor să se întoarcă, în ciuda puşcăriei bifate.

Însă cel mai trist e că oamenii ăştia nu cîştigă nimic altceva în afară de bani. Rămîn tot nişte inculţi, tot nişte parveniţi. Şi nici noi, cei care, în fapt, sîntem nişte pioni în jocul lor, nu cîştigăm nimic. Toată lumea pierde.

8 comentarii

  1. Parca ziceai ca ai vazut House of Cards. Frank zice la un moment dat, ca e o diferenta mare intre putere si bani si ii uraste pe cei care nu fac diferenta. Iar el e acolo doar pentru putere.
    Unii fac politica pentru a se imbogati, iar altii o fac pentru puterea pe care le-o confera. Cred ca Adi se incadreaza in ultima categorie.

    • @Gabi: la noi, sînt doi-trei care o fac pentru putere. Ilici, Băse, Hrebe, d-ăştia mai grei. Năstase a făcut-o, iniţial, pentru bani. Problema e că ai noştri sînt ageamii faţă de ai lor, sînt nişte caricaturi.

  2. in primul film ‘Wall Street’ invatacelul Charlie Sheen isi intreaba maestrul Michael Douglas: ‘Cat de mult e destul?’. nu mai stiu ce raspunde ‘maestrul’. Raspunsul pentru astfel de oameni ar fi ca ei nu fac bani (investitii oneste sau furat) din necesitate ci din placearea jocului in sine. pentru ei e mai important traseul si nicidecum destinatia. de aceea le place sa intortocheze si sa lungeasca drumul.
    in 1984 poltitcianul dictator se destainuie ca el nu vrea puterea pentru bani, femei, castele, etc, ci pentru lucrul in sine, pentru placerea ce o ai cand dictezi destinele altora (in bine sau in rau as adauga eu. insa acest adagiu e nul in ochii dictatorului).
    lasand filozofia imi aduc amite de o gluma din Academia Catavencu’ de prim 97 (plus minus 2 ani) in care un guvernator strangea 3 averi: una pentru procurorul care vine si il intreaba de unde are ‘mosteniri’, una de dat circ si paine la popor sa nu il linseze din ‘revolta populara’ si restul ce mai ramane, lui. nastase&asociatii revin si macane nu neaparat ca au coruptia in sange ci pentru ca mizeria trebuie musamalizata incontinuu. mult vreme dupa moartea sa fiul sau se va smiorcai ca ‘tata a fost un om cinstit cu procese politice’.
    Interlocutarul tau a fost un naiv cam idiot (scuze ca jignesc) pentru ca:
    1)realism: trebuie ca statul sa aiba mecanisme de prevenire a jafurilor. prin mecanisme inteleg stucturi ca anaf, sri, etc., dar nu cu sefi numiti politic de aia pe care trebuie sa ii controleze. a amenda dupa ce frauda e facuta inseamna mai intai sa dovedesti frauda. ori tocmai aici guita cel mai mult nascase&co.: spera ca ceea ce e greu de demonstrat devine imposibil de demonstrat daca ‘cine trebuie’ baga bete-n roate’. si ei sunt primii interesati (material, social, istoric, etc.) de nerezolvarea problemei.
    2) naivitate: exista ‘paradisuri fiscale’. acestea sunt (printre altele) locuri de ascuns bani obtinuti ilegal. cum stii exact cat a furat politicianul x? si unde a dus banii? numai el stie si din motive de la pct1), nu are interes sa se ‘spovedeasca’.
    3) idiotenie: la logica asta, la o asa lege idioata vin si eu cu urmatorul model de ‘business’: fur de la stat 20 de milioane, dau inapoi 19 milioane (cei 95% prevazuti de legea lui gaga) si raman curat si cinstit cu 1 milion. suficient cat sa catar munti si sa citesc carti. bine, 20 de milioane e arbitrar ca sa raman cu 1 milion, dar pot fura si mai mult fiindca legea nu pedepsecte infractiunea ba chiar o premiaza (asta e esenta idioata a ei).
    Revenind la judecata ta, ‘oamenii acestia’ au ceea ce Freud numea complexe de inferioritate si superioritate. da, sunt inculti si prosti, realizeaza asta si acest lucru ii face sa se simta inferiori (compexul de inferioritate). Insa ca sa isi suprime compexele de inferioritate isi dezvolta complexele de superioritate: goana dupa bani, femei, castele, putere. dar aceastea sunt un contrabalans nu o rezolvare a sentimentelor de inferioritate a caror sursa nu s-a stins. asa ca vom asista mereu la sentimente de inferioritate ce vor fi contrabalansate cu cele de superioritate. gigi becali este un bun exemplu in acest sens.
    cat despre noi astilalti care nu stim sa ii penalizam noi ne meritam soarta. e o lege a cererii si ofertei in care oferta lor e in final acceptata de noi.

  3. “e o diferenta mare intre putere si bani si ii uraste pe cei care nu fac diferenta. Iar el e acolo doar pentru putere.”
    “el nu vrea puterea pentru bani, femei, castele, etc, ci pentru lucrul in sine, pentru placerea ce o ai cand dictezi destinele altora”

    O tipă pe nume Marguerite Yourcenar a zis prin vocea unui personaj cam aşa: “cei care cred că banii rezolvă totul sunt cei care au ceva bani, dar nu prea mulţi”.

    Puterea pe care ar deţine-o un şef politic (sau miliardar, Papă sau mogul media) e o iluzie. O iluzie în care plebea crede: “dacă aş avea io banii lu Voiculescu şi puterea lui Isărescu…”

    Hai să zicem că i-ai avea. Ce ai face după aceea? Ai cheltui pe vacanţe exotice, maşini şi gagici? Ai face leul să crească până ar fi egal cu un euro? (Şi ai suporta consecinţele când orice produs românesc va fi atât de scump încât nu îl va mai cumpăra nimeni?) Ai fora după gaze de şist pe care nu ţi le cumpără nimeni fiindcă gazul rusesc e mai ieftin? Ai construi oraşe în care nu stă nimeni, cum au făcut miliardarii chinezi?

    Ce înseamnă să fii cel care dictează? Putin şi-a făcut de cap şi nu i-a dictat nimeni nimic.

    De fapt nu dictează nimeni, asta e realitatea de rahat din spatele funcţiilor şi averii: fiecare nu face decât ceea ce lumea aşteaptă de la el. Indiferent cât de dictachior s-ar crede, poziţia şi puterea care i se atribuie ţin exact atâta vreme cât face ceea ce se aşteaptă de la el. După aceea, dispare ca măgarul în ceaţă.

  4. Concluzia eu zic ca e corecta, dar explicatia usor gresita.. Ei sunt intr-adevar dependenti, dar in mai mica masura de putere si bani, si intr-o masura mai mare de alte persoane. Persoane care au puterea adevarata, care i-au ridicat si coborat dupa cum au dorit, care le-au dat “foi de parcurs” cu ce au de facut. Care au avut puterea sa se uite in groapa la scheletul lui Nastase si i-au zis “ridica-te si umbla” si el s-a executat. Nu are de ales, iar daca catelul se dovedeste ascultator, banii si puterea sunt doar o mangaiere pentru calea pe care au urmat-o.

  5. Kathy,

    1) banii sunt o marfa in general convertibila. spre exemplu, daca esti bolnav poti cumpara medicamente. insa oricat de multi bani ai avea, nu poti cumpara medicamente pentru vindecarea completa a cancerului. asta pentru ca astfel de medicamente nu exista. degeaba ai tu o marfa (banii) daca nu exista si cealalta marfa (medicamentul anti-cancer). “cei care cred că banii rezolvă totul’ sunt cei care nu realizeaza ca NU intodeauna gasesti marfa pe care o cauti. ori cel putin nu gasesti marfa care crezi tu ca te poate satisface.
    nascase a vazut puterea ca pe o sursa infinita de bani. aceasta a fost marea lui prostie generata de ‘o foamete de arta’, de ‘o goana dupa frumos’.
    2) a fi puternic este o abilitate, nu un scop. De exemplu ai puterea (abilitatea) sa te arunci de la etaj, dar cum scopul de autoconservare e puternic, prea putini fac acest gest. Doar cei ce doresc sa se sinucida folosesc aceasta putere. (Ar mai fi de zis ca NLP descrie puterea ca nivelul neurologic 3 ‘competente’ si nivelul neurlogic 4 ‘valori’. insa Alex il crede pe zoso cand scrie ca TOTI nlpistii sunt tepari). (sau ca chackra 3 e a vointei – adica a puterii – iar chackra 4 e a iubirii – a compasiunii) (in ambele cazuri nivelul mai mare il conduce pe nivelul mai mic, si numai daca nivelul mai mic e ‘dezechilibrat’ atunci nivelul superior devine confuz)
    da, poti avea putere (politica sau financiara) insa daca nu stii cum sa o folosesti o vei risipi aiurea. A se vedea ilici care a ajuns o deziluzie pentru multi simpatizanti din 90, constantinescu, boc, chiar si base s-a mai erodat. pe partea financiara milionari la loto ce au ajuns inapopi saraci sau milionari ce au pierdut (apoape) tot in criza.

  6. @Kathy Bates
    De fapt nu dictează nimeni? ce concluzie!?! cum vine asta? nici Kim Jong-un?
    Fiecare nu face decât ceea ce lumea aşteaptă de la el? Lumea, in general, asteapta un trai mai bun. Ceea ce cred ca inseamna, dupa caz, “marfa” mai ieftina, salarii mai mari, poate institutii care functioneaza normal si corect. Cum toate acestea inca nu s-au realizat, sa inteleg ca asteptarile sunt altele?
    După aceea, dispare ca măgarul în ceaţă? Ai citit articolul?
    “Recent, aveam vreo două discuţii pe marginea politicienilor şi afaceriştilor români care ajung să înfunde puşcăria, apoi se întorc cu gura şi mai mare. Cel mai bun exemplu e Adrian Năstase. “

    1. Nici el. De fapt, dacă ai căuta cu Google ce are de zis un anume B.L. Myers din Seul despre coreeni în general şi nordici în special ai afla că ei au o motivaţie mai rea chiar şi decât pumnul de fier al unui dictator.
    2. Lumea, în general, aşteaptă un trai mai bun, şi fiecare şef politic care ţine la cariera lui face paşi mai mari sau mai mici în direcţia asta. Exemplu: cum s-a aşezat în fotoliul de prim-ministru, Pontosul a reîntregit salariile tăiate şi ieri vorbea de pensiile “nesimţite” care ar trebui reîntregite şi ele cât mai curând. De ce o făcea? Fiindcă era el culmea generozităţii, Maica Tereza? Nu, fiindcă ştie că depinde de votul publicului obişnuit, care s-a cam plictisit de sărăcie.

    Altfel dispare şi el ca alţi măgari în ceaţă. Adică Ţapu’ Constantinescu, Boc-poc, PNCŢD în general…

    Chiar aşa, cât ar mai sta în scaun un şef politic care spune “de mâine se taie iarăşi salariile”!?