Depresia

Boala secolului XXI. Cam aşa văzusem, la un moment dat, că e definită depresia. Şi este. Căci ne stresăm, obosim, ne demoralizăm, devenim pesimişti şi încetăm să ne mai gîndim la viitor. Ne gîndim la prezent, la şirul de probleme interminabil, la cît de multe urmează să vină peste noi şi la cît de rău va fi. Se acutizează mai ales atunci cînd lipsesc un job full-time, nişte colegi glumeţi şi optimişti şi un mediu familial pozitiv.

Astăzi, e Ziua Mondială a Sănătăţii Mentale, iar tema pentru 2012 este chiar depresia. Nu, depresia nu este genul acela de boală mentală. Nu te transformă în maniac, nu te transformă în obsedat, nu te îndeamnă la omorît oameni şi nici nu te face un măscărici. Te macină pe tine, în interior, pînă te destabilizează complet. Îţi pierzi încrederea în tine, nu îţi mai poţi vedea clar propriile realizări, nu mai contează nimic din ce faci bine. Importante, pentru un om deprimat, devin doar mărunţişurile, micile greşeli, care trec în ochii lui drept uriaşe, care-l apasă şi care-l minimizează în propriii lui ochi.

Depresia este precum un vierme într-un măr. Din afară, ceilalţi văd un om model, bun, extraordinar la ceea ce face, perfecţionist, iubitor. Înăuntru, omul e măcinat de propriile angoase, chiar exagerate. Nu-şi mai găseşte puterea să fie optimist, să se gîndească la lucrurile bune sau să iasă la lumină. Rămîne în întuneric, considerînd că acolo îi e locul. Se gîndeşte doar la probleme, la cît de multe sînt, şi uită să se gîndească la soluţii.

Depresia e o boală cruntă şi imprevizibilă. Şi nu se tratează decît cu multă răbdare, vorbind despre probleme şi adresînd întrebările potrivite. Nu cu răspunsuri şi nu cu sfaturi. Depresia nu poate fi vindecată de doctor. Doctorul poate trata însă rezultatul final e determinat doar de pacient, de voinţa lui de a ieşi dintr-o stare care-i face rău şi pe care, de cele mai multe ori, o conştientizează.

Nu vă jucaţi cu depresia. Nu certaţi, nu daţi sfaturi şi nu încercaţi să răspundeţi la întrebări. Ascultaţi, întrebaţi la rîndul vostru şi oferiţi optimism.

Dacă îţi place acest blog şi vrei să-l susţii, cumpără de la eMag folosind acest link.

11 comentarii

  1. “Nu vă jucaţi cu depresia. Nu certaţi, nu daţi sfaturi şi nu încercaţi să răspundeţi la întrebări. Ascultaţi, întrebaţi la rîndul vostru şi oferiţi optimism.”

    Sau poti sa-i urasti, ca se poarta mai nou 🙂

  2. @Bogdan: am rîs la comentariul tău, dar să ştii că nu e deloc amuzant.

  3. E un fel de ras amar (al meu cel putin). Si asta din postura tatalui unui baietel cu SD.

  4. Daca Bogdan cu un baietel cu SD (Sindrom Down) are puterea sa glumeasca, atunci noi nu avem dreptul sa intram in depresie. SD este o mutatie genetica, deci practic boala fara leac si e deprimant sa-ti vezi copilul crescand asa. Multa putere Bogdan!

  5. @Jean Valjean: sa stii ca acum nu e chiar atat de deprimant. Am dat-o in depresii acum 6 ani cand s-a nascut cupilu’ si am aflat ca are SD. Sincer sa fiu atunci habar nu aveam ce inseamna asta, iar cautatul pe internet m-a bagat in boala rau. Dar a trecut 🙂

    Oricum, Alex are dreptate: trebuie sa vrei sa scapi de depresie si cel mai mult te ajuta o doza sanatoasa de optimism. Nu suplimente alimentare, nu “adevaruri” argumentate cu google.

  6. Gresesti putin, depresia este “genul ala de boala”. Formele usoare sunt tolerabile in societate, treci pe langa depresivi in oarecare siguranta. Dar maniaco-depresivii, cei care sufera de depresie in forme grave, sunt periculosi in primul rand pentru ei insisi. Vezi sinucigasii.

  7. Eu sufar de depresie! Sunt zile in care nu ma ridic din pat…nu am gasit un leac.

  8. Si eu sufar de depresie si unele perioade sunt foarte dificile. Doar medicul psihiatru reuseste sa imi tina sub control atacurile depresive si cred ca fara tratament azi nu as mai fi aici, de foarte multe ori imi trec prin minte ganduri suicidare. este teribil pentru ca nu le pot controla. oricum incerc sa depasesc momentele acestea si citesc foarte mult despre acest subiect pentru a intelege bine maladia asta. cele mai interesante articole le gasesc pe http://www.depresiv.ro

  9. Acum 4 ani am suferit o depresie, cel putin asa credeam eu. Am divortat si am avut senzatia ca toata lumea mi s-a clatinat si urmeaza sa se destrame. Parca mergeam din rau in mai rau in fiecare zi. Am tinut-o asa pana acum un an cand la recomandarea unei prietene am fost la o serie de sedinte de coaching cu Anne de la Centrul Armonia (prietena mea saraca imi tot spunea de luni de zile…) In timpul sedintelor, ce pot sa spun M_AM DESCOPERIT. Am reinvatat cine sunt, ce sunt si cat de frumoasa sunt, am invatat cum sa fac fata diverselor situatii si cum sa ma privesc. Evident ca nu era depresie in adevaratul sens al cuvantului, ci doar uitasem cine sunt. Sunt mandra de mine pentru pasul facut. De multe ori depresia o confundam cu gandirea negativa, o imagine despre noi dezastruoasa, etc…