Despre bunul simţ

Au ajuns sa ma amuze comentariile prin care mi se transmite cu toata dragostea cit de timpit sau de imbecil sint (noroc ca-s putine, ca altfel as incepe sa-i cred). Le multumesc frumos admiratorilor si le urez reciproca. Fireste, nu inainte de a mentiona ca n-au nici o sansa sa fie publicate. Ca sa inteleaga si de ce, poate ar trebui sa vada textul asta, despre bunul simt. Nu de alta, dar acu’ citeva luni, cind l-am scris, am facut-o tocmai pentru a explica de ce nu apar unele comentarii. Ah, si inca ceva, asta e ultimul comentariu de genul asta pe care il mai public. Inteleg ca sint timpit, dar de timpit ce sint, nu inteleg de ce-s asa, prin urmare vreau sa stiu si DE CE si vreau argumente. Daca le ai, s-ar putea sa public comentariul. Nu e normal asa? Da’ deh, cu cine sa vorbesti? Cu toti… [loc de completat dupa bunul plac]? Mai bine nu.

comm.JPG

4 comentarii

  1. eu astuia i-as fi dat accept, nu e mare branza, doar ca ii spuneam sa isi sustina parerea, si, evident, daca nu o facea dar continua, atunci nu il mai publicam, eu am parte de niste rusi cretinopati care imi fac spam cu niste linkuri porno, si nu inteleg de ce, din moment ce vad ca nu apare nimic la mine pe blog, tare as vrea sa imi explice un geniu, cineva, ce castiga cu asta

  2. Ce nu inteleg eu e de ce primesti mesaje din astea… Nu mi se pare ca scrii intr-un mod incredibil de socant, radical… sa starnesti asemenea reactii. Gasesc chestia asta foarte ciudata…

  3. Eu cred ca e consultantul in materie de job-uri, daaa e impresarul! Trebuia sa il lasi eu de obicei la blogul de pe weblog nu le stergeam si se plictiseau.

  4. eu zic ca e gagica dupa adio-u ala :)))
    si dupa folositul adj “tampit” din aceeasi gama cu porc si alte d’astea:))