Despre conceptul de downshifting şi ratele la bănci

Un comentariu la un articol de săptămîna trecută m-a pus un pic pe gînduri. Să spui că banii nu contează în viaţă e un pic deplasat. Într-adevăr, nu contează cînd nu-ţi pasă. Boemia e mişto însă doar pînă la o vîrstă. Cam pînă în momentul în care ţi se taie de băut votcă ieftină în parcuri, cu chitariştii, de locuit cu mai mulţi în aceeaşi casă şi, în general, cam în momentul în care te muţi doar cu partenerul de viaţă într-o locuinţă. Asta ca să nu spun că te căsătoreşti sau că-ţi întemeiezi o familie, că pentru unii ar putea suna deplasat.

La un moment dat, ai de ales: locuieşti cu chirie sau îţi cumperi o casă? În condiţiile în care, în prezent, rata la un apartament – în Bucureşti, cel puţin, dacă ai banii de avans – e mai mică decît o chirie, ce faci? Riscurile sînt, în principiu, aceleaşi. Dacă nu plăteşti rata la timp, banca te aruncă în stradă. Dacă nu plăteşti chiria la timp, te dă afară proprietarul. Deci, cam acelaşi lucru, cu amendamentul că mai repede te înţelegi cu banca – interesată să-şi ia dobînda – decît cu proprietarii.

Avantajul, în cazul chiriei, ar fi că te poţi muta oricînd. Dar ce faci? Plăteşti 30 de ani doar ca să “nu te simţi legat” de o obligativitate lunară? Care obligativitate? În cel mai rău caz, închiriezi apartamentul şi te muţi la părinţi. Diferenţa e că, după 30 de ani de plătit relativ aceeaşi sumă, rămîi cu o proprietate. Cu care faci ce vrei: o vinzi, o laşi nepoţilor, treaba ta. E, pînă la urmă, o investiţie, chit că la prima vedere ar părea că eşti mai cîştigat dacă nu plăteşti atîta amar de dobînzi băncilor care te jupoaie. Nu-i dai la bănci, dar îi dai proprietarului, deci tot atîta pierzi.

Acum, că tot ziceam de downshifting, există conceptul ăsta şi, într-un fel, cred că mai toţi românii îl practică. Eu îl practic. În afară de rate, nu cheltuiesc inutil, nu-mi iau ţoale de la Tommy Hilfiger în sus, nu sparg banii în fiecare seară în oraş şi aşa mai departe. Cît de jos pot să mai cobor? Să mă mut din Bucureşti, nu? Mă gîndeam şi la varianta asta, la un moment dat. M-aş muta la vreo 20 de kilometri distanţă, să las maşina la metrou şi să circul liniştit spre centru, dac-aş avea parcări păzite. Teoretic, se poate.

Doar că în timp ce e mai uşor să vorbeşti din cărţi sau din ce mai e la modă, nu e mai simplu să faci nişte socoteli logice, să vezi cu ce rămîi? Spre exemplu, eu cred că sînt mai cîştigat dacă plătesc rate la casă şi la maşină, în condiţiile în care ştiu că nu sînt în stare să economisesc. Chiar dacă-mi asum nişte bani aruncaţi pe dobînzi – asta e! -, dacă ar trebui să vînd ceva, rămîn cu mai mulţi bani decît dacă m-aş chinui să îi strîng. Sigur ar apărea altceva pe care să-i cheltuiesc şi n-aş pune tot atîta într-un cont.

Conceptul de downshifting, în România, este un pic deplasat. În teorie, cînd eşti tînăr şi ai nişte venituri, sau ai realizat deja nişte lucruri, poţi s-o faci liniştit. E visul meu să locuiesc într-o suburbie, însă abia atunci cînd îmi voi putea permite un SUV plătit integral, dintr-o trecere a cardului prin POS, şi voi avea o bojdeucă din asta. Promit că, după ce le am pe astea şi suficient în cont cît să le întreţin, o să jur că banii nu contează absolut deloc.

28 comentarii

  1. :) Ai pus un zambet pe fata mea…Cu extrem de rare exceptii in Romania, nimeni NU isi cumpara un SUV cu cardu’…Toti cei care vor unu’ si chiar mai mult, il pot si cumpara nu il vor cumpara cu…cardu’ pen’ca NU POT justifica banii (vamesi, poolitisti, judecatori, pooliticieni, fotbalisti, interlopi si altii similari). Cei care au muncit pe bani si si-ar putea cumpara unu’ isi fac un calcul si isi cumpara modele economice, usor de intretinut…Stiu multi oameni cu bani (si care au muncit d-adevaratelea pentru ei) care nu s-au indurat sa dea o caruta de bani pe asemenea “mofturi”. Ca idee: intereseaza-te de cat consuma un Tuareg (nu vorbesc de un kiu siban!) in oras, chiar cu motor dizal. Daca este auchei, intreaba si cat costa o anvelopa, si daca nervii tari, intreaba de una de iarna…

  2. pe scurt, te-au prins. ţi-au vândut visul de a “rămâne cu ceva” şi tu l-ai halit.

    altfel, ai dreptate, alex vorbeşte din cărţi, dar e tânăr şi îi lipseşte experienţa drumului sentimental pe care unii dintre noi am apucat să-l parcurgem.

  3. Un singur lucru nu iei in calcul si a devenit destul de vizibil acum . Lumea nu merge spre mai bine intodeauna . Se poate ca un oras intreg sa devina indezirabil . Se poate ca un vecin mutat proaspat sa-ti faca viata un calvar . Se poate sa gasesti un job mai bun in alt oras . Se poate sa vrei sa pleci naibii din tara asta pentru ca pesta 20 de ani or sa fie aici numai pensionari , tigani si ex securisti . Vine cutremurul ,razboiul , inundatia , meteoritul . Si astea atarna in balanta . Oricum , cu mintea aia de pe urma zic : PESTE PERIOADELE de BULA SE TRECE STAND IN CHIRIE .Dupa aia daca esti optimist poti sa-ti iei apartament personal . Bula se detecteaza analizand in cati ani de chirie se acopera pretul respectivului imobil . La noi apreciez ca daca accepti peste 20 atunci teapa devine monumentala . Americanii merg cu un 15 la nivel de fair price . Aici vorbim doar de efectul pervers al creditului . Daca se faceau credite pe trei generatii se gaseau unii sa le faca si sa se concureze intre ei pana la 200000 euro pe o garsoniera . Inainte de credit se invarteau pe la 10000 iar salariile nu s-au marit nici pe departe cu cat s-au marit preturile la imobiliare .

    • @zoso: nu cred ca e vis, cred ca e un calcul, pina la urma. Mie-mi ies socotelile, cel putin teoretic.
      @Gamma: eu mi-am luat apartament pe bula sparte. Doamna mea imi zicea, acum trei ani, sa ne luam garsoniera in Iancului. O garsoniera in Iancului costa 80.000. Ne-am luat apartament cu doua camere, in 2009, cu 54.000.
      @Niemand: era o metafora.

  4. Păi tu nu prea îl practici, Alex. Downshifting nu e despre a nu-ţi cumpăra haine scumpe, come on. Şi nici nu susţine că banii nu contează deloc. Mmmm, cred că o să scriu un articol, că e prea mult de scris.

    • @Alexandru Negrea: dude, cred ca tu nu stii in ce consta conceptul. Pentru ca ce zici tu e asa: “nu poti sa fii fericit decit daca esti sarac”. Dude, no, thanks! Daca eu platesc doua rate, lunar, nu inseamna ca n-am un stil de viata in care nu-mi minimizez cheltuielile cit de mult pot. Tie ti-e mult mai usor sa vorbesti cind imparti cheltuielile unui apartament cu altcineva, nu-ti place sa conduci si nu vrei sa te-nsori prea curind. Cind esti intr-un cuplu, deciziile se iau impreuna, se fac compromisuri si asa mai departe, nu tine doar de ideile unuia.
      Ce-mi zici tu e “vinde masina”, chit ca masina nu-i a mea, ci a sotiei. Ce-mi zici tu e “vinde casa”, chit ca mie, matematic, mi se pare mai profitabil sa am o casa. Eu am fost in locul tau. Incearca sa te pui si tu in locul meu, sa vezi ca nu mai e la fel de simplu. Eu cred ca o rata la casa o pot suporta tocmai pentru ca nu ma duc in fiecare luna, in mall, sa-mi cumpar cite trei camasi la patru milioane bucata. Parca incep sa iasa socotelile, nu? Sau eu nu practic downshifting din cauza ca nu ma intereseaza sa stau cu chirie?

  5. @Vali pentru că alţii nu au reuşit, nu înseamnă că eu nu pot să sper că o să reuşesc altfel :))

  6. subi, amândoi ştim că nu e cazul.

    alex, ideea e puţin diferită. şi tu şi subiectiv sunteţi tineri. ieri gândeaţi altfel, mâine veţi descoperi viaţa la casă, poimâine pe unde face pişu găina. viata e un drum cu experienţe. ţie ti se pare ok downshiftingul. alex e insurat şi vrea cuib, pentru că a stat în chirii de 10 ani, de când a venit la oraş. noi, care am tot stat in locuri sigure, căutăm altceva. tu dacă nu mai ai chef de muncă mâine, te intorci acasă. nici o pagubă, eşti tot la oraş, e o piedică minoră. el, dacă e in aceeaşi situaţie, se intoarce la bacău, cu bagaj.

  7. Da, e si multa ipocrizie in cei care promoveaza downshiftingul. In conditiile in care in Romania vreo 90% din oameni traiesc in diverse forme de saracie, chiar si sa discuti despre downshifting este nepotrivit cel putin. Dupa parerea mea downshiftingul este un alt mod e a epata. “Ia uitati lume cati bani am eu si totusi cat de modest sunt!” :)

    Cat despre rate vs chirii, e ca discutia cu diesel vs benzina. Adica e ceva matematica la mijloc, dar de multe ori este o ocazie buna pentru continuarea luptei de clasa. Asta cand se epizeaza alte subiecte mai interesante, gen USL vs PDL, Occident vs Orient, Steaua vs Dinamo, incalzirea cu centrala vs Radet, etc… :)

  8. Alex, te enervezi degeaba şi ai impresia că spun lucruri pe care nu le spun. WTF? Eu am adus vorba despre downshifting când ai scris despre mondenitatea aia cu 20.000 de euro şi nu mai ştiu ce, nu mă interesează ce faci tu cu banii tăi. Îţi vorbesc despre o mentalitate, nu despre un obicei de consum.

    Putem să avem o discuţie relaxată, sau o putem lăsa aşa, dude :)

  9. @vali – chiar crezi că eu aş putea să renunţ la tot atât de uşor? Come on, fii serios…

  10. @Alex Posibil să exagerez, dar eu chiar cred în lucrurile astea şi nu înţeleg de ce mi-ai da în cap pentru asta. Sper la mai bine, până la urmă.

    Ştii cum se vede de la mine ce-mi spui tu? “Taci, bă, cu prostiile tale, viaţa e grea, treci şi transpiră şi intră în rândul lumii”. Serios? Asta vrei să-mi transmiţi? Ok, nu sunt căsătorit încă, dar aşa îmi pregăteşti tu drumul ăsta?

    Eu încă mai vreau să schimb nişte lucruri, totuşi.

    • @Alexandru Negrea: bai, nu zic asta, zic “practice what you preach”. Serios, ma gindesc de un an de zile sa ma mut la tara si sa fac mobila, ma pasioneaza domeniul, e liniste, pace, nu cheltui mai mult decit trebuie, toate-s bune si frumoase. Si cu toate astea, n-o fac, ca m-ar costa mai mult sa ajung acolo decit daca as ramine unde sint.
      Ideea e ca vorbind din chestii pe care le citesti pe net, dar pe care nu le-ai facut, nu rezolvi nimic. Eu iti zic din experienta ca nu-i chiar atit de simplu. Vrei, nu vrei, tot transpiri ca sa ajungi unde vrei tu. Nu zice nimeni ca nu e bine sa speri, daca n-am spera, am fi cu totii in pamint, cu o cruce la cap. Nu zice nimeni ca nu e bine sa crezi in anumite chestii, dar nu-mi da sfaturi daca tu nu le-ai pus niciodata in practica. Conceptul e misto, mai putina poluare, mai mult aer curat, viata mai sanatoasa, dar… si aici, ceva se rupe. Tu vorbesti din perspectiva ta, care e corecta, dar o sa ti se schimbe cind o sa ajungi in alta etapa a vietii si o sa incepi sa gindesti altfel.

  11. @Alex em: era, desigur, o metafora…dar care, din pacate, dezvaluie o mentalitate omniprezenta la multi tineri din ziua de astazi: vila, suvu’ si eventual, cumparate dintr-un salariu. Totu’ este sa arat ca “am reusit”. Valoarea este diferita de bani, ca idee. Ca alta idee, cu cat mai multe suvuri pe strasse, cu atat mai putin oxigen pentru copii tai (eventual viitori) dar care sunt sigur ca ii iubesti. In loc sa le oferim “o existenta in puf” (la 55 grd vara si 15 % oxigen) mai bine (dar mai greu!) ne-am stradui sa le lasam o lume locuibila care sa aibe si alte animale in ea in afara de pisici, caini, gandaci si sobolani…Este trist undea au reusit sa ne aduca o gasca de securisti idioti la numai 23 de ani de la prabusirea unui “rege” cu 4 clase…
    In alta ordine de idei: daunsiftin’ este renunatarea nu la bani, ci la un trai trepidant in favoarea unuia traditional. Adica mutat la tara si trait din ce iti ofera pamantul si bratele tale (o idee foarte buna si sanatoasa). Nu inseamna ma mut la Dalga, da’ continui sa lucrez la megaracle (ca sa nu se simta nimeni ofensat). Utilzand pentru transport masina/tren/metrou (care TOATE contribuie la poluare), mancand la junkfoodrestaurant in continuare si cumparand din megalomarket petrol sintetizat in forma de mancare (este o forma foarte costisitoare de a-ti trage un cancer dupa 50 de ani)…Si cum spunea un antevorbitor, 45% din locitorii acestei tari NU pot face downsifting pentru ca deja sunt acolo…

    • @niemand: e o mentalitate sanatoasa, ca obliga oamenii sa-si doreasca sa realizeze chestii si sa munceasca pentru ele. In alta ordine de idei, da, jumatate dintre locuitori nu mai au unde sa faca downshifting.

  12. Downshifting faci automat cand esti dat afara . Pregatesc si eu terenul ca stiu ca se va intampla , mai devreme sau mai tarziu . Sunt norocos ca am unde .

  13. subi, alex are dreptate. nu insuratul e scuza pentru tot.

    alex, downshifting faci la 30, când ai ajuns să munceşti prea mult. la 20 e vremea pentru acumulat cunoştinţe. apropo de articolul tău cu “nu alerga după job la 20 de ani”, google “care e drumul”. am prieteni care la 30 sunt in acelaşi post ca la 20, pentru că au luat viaţa in glumă. si nu e deloc simpatic să ai acelaşi salariu cu juniori proaspat angajaţi.

    “chiar crezi că eu aş putea să renunţ la tot atât de uşor? Come on, fii serios…”
    păi, n-ai făcut deja o dată? asta apropo de cum se vede lumea. subi o vede intr-un fel, e cap de familie, serios, cu rate (bine, şi el merită nişte mui pentru ratele alea, dar asta e altă discuţie). tu nu aveai job şi te simţeai bine. dintr-o dată, ai vrut să te muţi de acasă şi să faci chestii. ai schimbat totul. ai evoluat. tu zici acum “băi, ai 20 de ani, nu evolua, nu căuta sa inveţi mai multe, fă downshifting”. nu e ok.

  14. Ca sa faci downshifting tre’ sa poti cobora mai jos. :)
    In Romania in general downshifting nu inseamna sa renunti la SUV si sa te muti in suburbii ci sa vinzi Loganul si garsoniera ca sa-ti cumperi o casa la tara, sa manaci ce ai in ograda.

  15. @Alexandru Negrea, @zoso: Problema mea nu e downshiftingul in sine, problema mea e “banii nu conteaza” din comentariul initial al lui Alex. Daca n-ar conta, n-am avea discutia asta si am locui cu totii la tara, fericiti. E deplasat sa zici ca nu conteaza, cind de fapt conteaza extrem de mult.
    Citeam un articol din Forbes Romania, despre George Haber, un roman care-a facut 200 de milioane de dolari in Silicon Valley. Omul zicea ca “trebuie sa fii fericit ca sa faci bani”. La noi, e invers. In Romania, oamenii au atit de putin, incit sint deprimati de cind se nasc. La noi e invers, tre’ sa ai bani ca sa fii fericit si sa faci mai multi bani. La noi, lipseste climatul motivational. De aia, in Romania, jumatate din populatie este deja la limita de jos.

  16. Io zic ca la noi este LOC de ‘downshifting’, chiar daca asta nu inseamna sa te muti in Cuca Macaii. Renunti la fumat, renunti la prea desele iesiri ‘cu prietenii’, nu faci prada in supermarket, doar sa vada vecinii cati bani ai, renunti la abonamentul de date si la smartphone, in conditiile in care 99% dintre romanii care au asa ceva nu au de fapt nevoie, ECONOMISESTI, casti ochii inainte de a arunca banii.

    Noi romanii avem niste lacune serioase, cand vine forba pe finante personale, asa ca niscaiva educatie in domeniu si ceva mai mult bun simt nu strica. Ma distreaza (intr-un mod trist) sa vad oameni cu salarii de mizerie, care cheltuie enorm pe luna (comparativ cu mine de pilda), doar pentru a se simti ‘bine’.

    Am facut si eu tampeniile astea pe vremuri si dupa 10 ani de munca nu m-am ales cu nimic, desi nu am avut chiar salarii mizere. E bine ca m-am trezit in ceasul al XIII-lea macar, dar era bine daca incepeam sa casc ochii mai devreme. Ani buni cheltuiam prin oras cel putin 200 de euro pe luna (cumparat pizza cu colegii, iesit la o cafea etc.). Acum, desi castig de 4 ori mai mult decat ultimul salariu, cheltuiesc probabil 20-30 de lei pe luna pe ‘iesiri’. In rest, bani in banca, investitii in mica retea de situri si calatorii.

  17. @vali eu sunt conştient de mizele, riscurile şi clişeele societăţii actuale, dar, în acelaşi timp, aş vrea să încerc şi altfel. Asta e tot.

    Nu ştiu ce se va întâmpla peste 5 ani, evident, nu ştiu ce provocări o să apară şi nici ce o să fac până atunci. Ştiu că acum se poate şi altfel, am exemple, nu mai sunt un copil care visează cu ochii deschişi. Şi nu am recomandat downshifting la 20 de ani.

  18. ” Riscurile sînt, în principiu, aceleaşi. Dacă nu plăteşti rata la timp, banca te aruncă în stradă. Dacă nu plăteşti chiria la timp, te dă afară proprietarul.”

    Daca nu platesti chiria la timp, te muti inapoi cu parintii.

    Daca nu platesti rata la timp, pierzi locuinta. Locuinta se va vinde la licitatie si probabil ca nu va acoperi costul creditului/penalitatilor, iar tu vei fi bun de plata pentru diferenta.
    Daca ai cumparat in plina bula imobiliara (cum au facut foarte multi), diferenta de mai sus este de multe zeci de mii de euro. Nu doar ca-ti pierzi agoniseala (avans + rate platite) dar si eventualele venituri viitoare vor fi dijmuite de recuperatori pana la stingerea datoriei. Vei deveni – ca sa folosesc un cliseu la moda – sclavul bancii.

    Cum sunt riscurile aceleasi?

  19. baieti,

    eu nu inteleg ce perceti voi prin downshifting. eu cred ca este vorba de a nu mai alerga disperat in viata dupa anumite bunuri.
    Sa dau exemple. Unuia ii place sa bea vin. Cumpara vie si produce sute de litri de vin. Bea vin ca spartu? NU. A baut cat a dorit, iar aceasta dorinta i-a fost satisfacuta. E o dorinta normala, bea cat simte ca are nevoie, fara a fi inconstient sau a da in ciroza. Insa nu intra in extrema ailalta, sa se abtina din placere ca sa castige mai multi bani.
    Intrebarea e de la ce nivel te simti implinit si nu vrei mai mult.
    Citisem prin almanahuri comuniste cum niste americani ajunsesera milionari: mancasera numai orez, iar un membru al familiei avea o mana amputata. Asta pentru ca a fost zgarcit sa se duca din prima la spital fiindca sanatatea costa bani. Era milionar dar platise aceasta cu o mana taiata. Ai fi de acord? Normal, e frumos sa ai si bani si sanatate insa cand intre acestea apar conflicte cum obtii puterea sa impaci si capra si varza.
    Vreti downshifting? hai sa ne mutam in corturi sau sa ne facem case de carton si fara canalizare. Ne-am numi zgarciti sau downshifteri?
    Ce e zgarcenia? mi se pare ca e o fuga si o frica de saracie: tu acumulezi si acumulezi, dar tot ti-e frica ca o sa ajungi sarac. Si ce e saracia? imposibilitatea de a-ti satisface nevoile. Si ce sunt nevoile? Prea mult de zis, verificati piramida lui Maslow.

    Ca sa revin la ce inteleg eu prin downshifting. Alex vrea sa aiba atati bani incat sa cumpere SUV cu cardul si sa aiba o casa faina. Recunoaste deschis ca nu poate sa faca acum downshifting.
    Eu au vrea sa ma dau cu un Veyron. Desi in Germania castig peste 1500 de euro nu imi voi putea permite nici sa platesc asigurarea. As putea inchiria masini de curse sa ma dau pe Nubrungring, insa nu stiu daca mi s-ar termina banii inainte ca placerea sa-mi fie satisfacuta. Mi-ar place sa zbor in spatiu – 500. 000 de euro sau dolari o calatorie. Nu pot. Asadar, recunosc deschis ca nu pot face downshifting dar nu sunt asa de idiot incat sa alerg disperat dupa un Veyron.
    zoso se lauda ca i-a fost accesibila o masina luxoasa. Dar n-a luat-o ca dupa aceea trebuia sa arunce cu bani si a realizat realist ca nu dorea asa ceva. Astfel a refuzat acea masina. Desi a DORIT-O. Asta nu e downshifting, e zgarcenie mascata in pragmatism. In pragmatismul ‘sunt sarac sa-mi indeplinesc visul’. Si totusi acest pragmatism ii mentine o situatie financiara echilibrata. Doar ca nu se poate vorbi ca aceasta situatie financiara ii realizeaza visurile.

    Am vorbit oarecum aiurea despre masini. (Femeile vorbesc tot la fel dar despre case.) Sunt lucruri de care ne putem lipsi sau cu care ne descurcam excelent in compromisul in care ne aflam (eu am diesel de 86 de cai, nicidecum un Lambourghini, Alex ceva sub un SUV, de zoso am vorbit). Intrebarea e cat de bine suportam acesta stare a lucrurilor si cum putem sa o imbunatatim.
    Marea capcana ar fi sa zicem ‘mda, sunt implinit, acum fac downshifting si ma simt zen’ – ar insemna sa acceptam prea mult situatia curenta. Cealalta extrema – sa muncim ca disperatii pana la 9 seara si in weekend – e deja cunoscuta si se fuge de ea.

  20. Bojdeuca aia o să te spargă la încălzire.

  21. Eu tocmai m-am mutat cu prietena in chirie… in conditiile actuale din tara nu cred ca se poate compara plata unei chirii intr-un orasel mai micut cu plata unei rate la un apartament… din cate calculam vara trecuta… daca pun diferenta de bani pana la o rata de 1000 lei as putea sa imi iau un apartament in 20 de ani… nu am stresul bancii pe cap dar am stresul proprietarului… in cazul meu nu e stres pentru ca nu are intentii sa vanda garsoniera…

    Citind articolul tau mi-am dat seama ca tu consideri ca mai bine platesti rata decat chirie daca este vorba de aceasi suma… eu cred ca nu ai dreptate… mai mult investesti intr-o casa daca consideri ca ramane a ta, te atasezi altfel de ea… si daca vreodata o sa ti-o ia banca… psihologic caderea este mai mare…

    PS. Este o vorba romaneasca…. nu te intinde doar atat cat te lasa plapuma… e pur adevar… Ca un sfat … mai bine fa-ti un cont de economii… cu banca nu poti fi partener atunci cand le datorezi bani… de asta suferim acum… pentru cei ca tine care au crezut ca e mai ok sa ai plasma, daca tot platesti cablul… chiar daca nu ti-o permiti… pana nu este stabilitate in tara… e greu sa preconizezi ce vei face peste 30 de ani… cu tot optimismul … poti sfarsi prin a fi sclavul ratei tale bancare… sunt multi… si vor mai fi!